1 ¡ Bendice, alma mía, al Señor! ¡Cuán grande eres, Señor mi Dios! ¡Estás rodeado de gloria y de esplendor!

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!

2 ¡ Te has revestido de luz, como de una vestidura! ¡Extiendes los cielos como una cortina!

Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort,

3 ¡ Dispones tus mansiones sobre las aguas! ¡Las nubes son tu lujoso carruaje, y te transportas sobre las alas del viento!

şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îţi faci car, şi umbli pe aripile vântului.

4 ¡ Los vientos son tus mensajeros! ¡Las llamas de fuego están a tu servicio!

Din vânturi Tu Îţi faci îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.

5 T ú afirmaste la tierra sobre sus cimientos, y de allí nada los moverá.

Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.

6 ¡ Con las aguas del abismo la cubriste! Las aguas se detuvieron sobre los montes,

Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină. Apele stăteau pe munţi,

7 p ero las reprendiste, y huyeron; al escuchar tu voz, bajaron presurosas.

dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.

8 S ubieron a los montes, bajaron por los valles, al sitio que les habías destinado.

S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.

9 L es pusiste un límite, que no debían cruzar, para que no volvieran a cubrir la tierra.

Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

10 T ú llenas las fuentes con los arroyos que corren ligeros entre los montes;

El face să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.

11 a llí apagan su sed los animales salvajes; allí los asnos monteses mitigan su sed.

Toate fiarele câmpului se adapă din ele şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.

12 E n sus riberas anidan las aves del cielo, y entre las ramas se escuchan sus trinos.

Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului care-şi fac auzit glasul din frunziş.

13 D esde las alturas riegas los montes, y la tierra se sacia con el fruto de tus obras.

Din odăile de sus, El udă munţii; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.

14 H aces crecer la hierba para los ganados, y las plantas que el hombre cultiva para sacar de la tierra el pan que come

El face să crească iarbă pentru vite şi verdeţuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ:

15 y el vino que le alegra el corazón, el aceite que da brillo a su rostro, y el pan que sustenta su vida.

vinul care înveseleşte inima omului, uleiul care dă strălucire feţei şi hrana care întăreşte inima omului.

16 S e llenan de savia los árboles del Señor, los cedros del Líbano que él mismo plantó.

Copacii Domnului sunt bine udaţi, cedrii Libanului pe care El i-a sădit.

17 E n sus ramas anidan las aves; en las hayas hacen su nido las cigüeñas;

În ei îşi fac cuibul păsările; barza îşi are casa în pini.

18 e n las altas montañas retozan las cabras monteses; en las peñas se resguardan los damanes.

Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.

19 T ú hiciste la luna para medir los tiempos; el sol sabe cuándo debe ocultarse.

El a făcut luna să arate vremurile, iar soarele ştie când să apună.

20 D ejas caer las sombras, y anochece; y entonces corretean los animales salvajes.

Tu aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.

21 R ugen los leones que van tras su presa, y reclaman la comida que Dios les provee.

Puii de leu rag de foame, cerându-şi hrana de la Dumnezeu.

22 C uando sale el sol, corren a sus cuevas y satisfechos se tienden a descansar.

Când răsare soarele, se adună şi se culcă în cotloanele lor.

23 S ale entonces el hombre a sus labores, y trabaja hasta que cae la noche.

Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.

24 ¡ Tus obras, Señor, son innumerables! ¡Todas las hiciste con gran sabiduría! ¡La tierra está llena de tus criaturas!

Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune; pământul este plin de creaturile Tale.

25 ¡ Vean el vasto mar! ¡Contemplen su grandeza! En él se mueven incontables seres vivos, lo mismo grandes que pequeños.

Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este! În ea mişună vieţuitoare fără număr, vieţuitoare mici şi mari.

26 A llí navegan las grandes naves; allí está Leviatán, que creaste para jugar con él.

Corăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu.

27 T odos los seres esperan de ti que a su tiempo les des de comer.

Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.

28 S i abres tu mano y les das su pan, ellos lo toman y quedan satisfechos.

Tu le-o dai, ele o primesc; Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;

29 S i te escondes de ellos, se desconciertan; si les retiras su espíritu, mueren y vuelven al polvo.

Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână;

30 P ero si envías tu espíritu, vuelven a la vida, y así renuevas la faz de la tierra.

Îţi trimiţi Duhul, ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa pământului.

31 ¡ Sea tu gloria eterna, Señor! ¡Que te regocijen las obras que has hecho!

Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic! Domnul să se bucure de lucrările Sale,

32 S i miras la tierra, ésta tiembla; si tocas los montes, éstos echan humo.

El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură, iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

33 S eñor, ¡toda mi vida te cantaré! Dios mío, ¡yo te cantaré salmos mientras viva!

Voi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!

34 S eñor, dígnate agradarte de mis pensamientos, pues yo hallo en ti mi alegría.

Fie plăcută Domnului cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.

35 Q ue sean borrados de la tierra los malvados; ¡que dejen de existir los malhechores! ¡Bendice, alma mía, al Señor! ¡Aleluya!

Să piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul!