1 « ¡Ah Israel, vuélvete a mí! ¡Cómo quisiera que te volvieras a mí! ¡Cómo quisiera que quitaras de mi vista tus actos repugnantes, y no anduvieras de acá para allá! —Palabra del Señor.

„Dacă te vei întoarce, Israele, zice Domnul, dacă te vei întoarce la Mine, dacă vei alunga urâciunile tale dinaintea Mea şi nu vei mai rătăci,

2 » Si con la verdad, la justicia y el derecho juraras: “¡Vive el Señor!”, entonces las naciones serán plenamente bendecidas por él, y en él se gloriarán.

dacă vei jura: «Viu este Domnul!», făcând lucrul acesta cu credincioşie, cu judecată şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El şi se vor lăuda cu El.

3 P orque así dice el Señor a todos los de Judá y de Jerusalén: “Aren ustedes sus campos, y no siembren entre los espinos.

Căci aşa vorbeşte Domnul bărbaţilor din Iuda şi din Ierusalim: «Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini!

4 H ombres de Judá, y habitantes de Jerusalén: ¡Circuncídense en honor del Señor! ¡Quiten de su corazón lo que en él hay de pagano! De lo contrario, y por causa de sus malvadas acciones, mi ira se encenderá como un fuego, y arderá y nadie podrá apagarla.” Judá ante la amenaza de una invasión

Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, circumcideţi-vă inimile, bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului! Altfel, mânia Mea se va dezlănţui ca un foc şi va arde fără să mai poată fi stinsă, din cauza răutăţii faptelor voastre. Invazie din nord

5 » Anuncien esto en Judá; proclámenlo en Jerusalén. Toquen trompeta en la tierra; júntense y pregónenlo. Digan: “Reunámonos y entremos en las ciudades fortificadas.”

Daţi de ştire în Iuda, vestiţi în Ierusalim şi spuneţi: ‘Sunaţi din trâmbiţă în ţară!’ Strigaţi în gura mare şi ziceţi: ‘Strângeţi-vă şi haideţi în cetăţile fortificate!’

6 I cen la bandera en Sión, y huyan sin detenerse, porque yo estoy trayendo del norte una calamidad, ¡una gran destrucción!

Înălţaţi un steag îndreptat spre Sion! Fugiţi şi nu vă opriţi! Căci Eu aduc, din nord, nenorocirea şi un mare prăpăd!»“

7 Y a ha salido el león de la espesura; ya está en marcha el destructor de naciones; ya ha salido de su cueva para dejar tu tierra en ruinas. Tus ciudades quedarán desoladas y sin habitantes.»

„Leul a ieşit din tufişul său şi nimicitorul neamurilor a pornit. El şi-a părăsit locul ca să distrugă ţara. Cetăţile tale vor zăcea în ruină, fără nici un locuitor.

8 P or lo tanto, vístanse de cilicio; lloren y hagan lamentos, porque la ira del Señor no se ha apartado de nosotros.

De aceea, îmbrăcaţi-vă cu saci, plângeţi şi tânguiţi-vă, căci mânia aprigă a Domnului nu s-a îndepărtat de la noi.“

9 C uando llegue ese día, desfallecerá el corazón del rey y el corazón de los príncipes; los sacerdotes se quedarán atónitos, y los profetas no podrán creerlo. —Palabra del Señor.

„În ziua aceea, zice Domnul, regele şi conducătorii îşi vor pierde curajul, preoţii vor fi îngroziţi şi profeţii vor rămâne înmărmuriţi.“

10 Y o exclamé: «¡Ay, Señor y Dios! ¡Grandemente has engañado a este pueblo y a Jerusalén! Tú le prometiste que viviría en paz, ¡y ahora pende la espada sobre su cuello!»

Eu am zis: – O, Stăpâne Doamne! Într-adevăr ai înşelat poporul acesta şi Ierusalimul când ai zis: „Veţi avea pace!“ Iată că sabia este la gâtul lor!

11 C uando llegue el momento, se le dirá a este pueblo, y también a Jerusalén: «Desde las altas dunas del desierto sopla un viento calcinante sobre la hija de mi pueblo. No viene a aventar el trigo ni a limpiarlo.

– În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului că un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe.

12 P ero de mi parte vendrá un viento más intenso que éste, porque yo mismo voy a dictar sentencia contra ellos.»

Totuşi un vânt şi mai puternic va veni de la Mine! Acum însă îmi voi rosti judecăţile împotriva lor.

13 ¡ Mírenlo! ¡Se levanta como nube! ¡Su carro parece un torbellino! ¡Sus caballos son más ligeros que las águilas! ¡Ay de nosotros, nos van a hacer pedazos!

„Iată, nimicitorul înaintează ca norii, carele lui sunt ca un vârtej, iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii. Vai de noi, căci vom fi distruşi!“

14 L impia tu corazón de la maldad, Jerusalén, y saldrás bien librada. ¿Hasta cuándo vas a dar cabida en ti pensamientos tan malvados?

„Curăţeşte-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii izbăvit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?

15 D esde Dan, una voz da las malas noticias; desde Efraín se da a conocer el desastre.

Căci o voce strigă din Dan şi anunţă nenorocirea din muntele lui Efraim.

16 D íganselo a las naciones, y háganselo saber a Jerusalén: «Han llegado soldados de un país lejano, y ya lanzan alaridos contra las ciudades de Judá.

Aduceţi aminte neamurilor lucrul acesta! Iată, vestiţi în Ierusalim că nişte asediatori vin dintr-o ţară îndepărtată şi îşi ridică glasurile împotriva cetăţilor lui Iuda.

17 S e han apostado a su alrededor, como si vigilaran un campo. Y es que ella se rebeló contra mí.» —Palabra del Señor.

Ca cei care păzesc un ogor, aşa înconjoară ei Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.

18 E sto te ha pasado por tu manera de ser y de actuar. Esto es por causa de tu maldad. Por eso la amargura te calará hasta el corazón.

Căile şi faptele tale au adus acestea asupra ta. Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta. Ce amară este şi cum te pătrunde până în inimă!“

19 ¡ Cómo me duelen las entrañas! ¡Cómo me duele el corazón! ¡Siento que el corazón se me sale! ¡Ay, alma mía, no puedes guardar silencio, pues has oído los toques de trompeta y los alaridos de guerra!

„Ah, măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Mă zvârcolesc în durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi zvâcneşte inima! Nu pot rămâne tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiţei şi strigătul de război.

20 Y a se habla de un desastre tras otro. Todo el país está siendo devastado. ¡Ora destruyen mis carpas, ora destruyen mis campamentos!

Se vesteşte dărâmare după dărâmare, căci toată ţara este devastată. Corturile îmi sunt dărâmate dintr-odată, iar acoperişul într-o clipă.

21 ¿ Hasta cuándo tendré que ver agitarse las banderas, y oír los toques de trompeta?

Până când voi vedea steagul şi voi auzi sunetul trâmbiţei?“

22 « Y es que mi pueblo es necio, y no me conoce; son gente que no piensa ni entiende; son sabios para hacer el mal, pero no saben hacer el bien.»

„Cei din poporul Meu sunt nebuni; ei nu Mă cunosc. Sunt nişte copii fără minte, lipsiţi de discernământ. Sunt pricepuţi să facă răul; nu ştiu să facă binele.“

23 M e fijé en la tierra, y la vi desordenada y vacía. Me fijé en los cielos, y no había en ellos luz.

„Mă uit la pământ şi iată că este pustiu şi gol. Mă uit la ceruri şi iată că lumina lor a pierit.

24 M e fijé en los montes, y los vi temblar, y todas las colinas se estremecían.

Mă uit la munţi şi iată că ei se cutremură iar toate dealurile se clatină.

25 M e fijé, y no había un solo ser humano, y todas las aves del cielo habían desaparecido.

Mă uit şi iată că nu mai este nici un om şi toate păsările cerului au fugit.

26 M e fijé, y los ricos viñedos eran ahora un desierto, y todas sus ciudades habían quedado en ruinas. ¡Y esto lo hizo el Señor! ¡Esto lo hizo el ardor de su ira!

Mă uit şi iată că ţinutul roditor este un pustiu şi toate cetăţile lui sunt dărâmate înaintea Domnului şi înaintea aprigei Lui mânii.

27 P orque así dijo el Señor: «Toda la tierra será asolada; pero no la destruiré por completo.

Căci aşa vorbeşte Domnul: «Toată ţara va fi pustiită, însă nu o voi distruge complet.

28 P or esto la tierra se cubrirá de luto, y los altos cielos se envolverán en tinieblas. Ya lo he dicho, y no me va a pesar hacerlo; ya lo he decidido, y no voy a desistir.»

Din cauza aceasta pământul se va jeli, iar cerurile se vor întuneca. Eu am vorbit şi am plănuit aceasta! Nu-Mi pare rău şi nici nu mă voi răzgândi!»

29 A nte el estruendo de la caballería y de los flecheros huyó toda la ciudad. Corrieron a las espesuras de los bosques, y treparon por los peñascos. Todas las ciudades quedaron abandonadas; no quedó en ellas un solo habitante.

La vuietul călăreţilor şi la strigătul arcaşilor toţi cei din cetăţi o iau la fugă; se ascund în păduri şi se urcă pe stânci. Toate cetăţile sunt părăsite şi nimeni nu mai locuieşte în ele.

30 Y tú, ciudad en ruinas, ¿qué vas a hacer ahora? De nada va a servirte que te vistas de púrpura y te atavíes con oro, o que te pintes los ojos. Tus amantes te van a rechazar, e intentarán matarte.

Iar tu, cea pustiită, ce vei face? Te vei îmbrăca în roşu, te vei împodobi cu giuvaiere de aur şi îţi vei machia ochii cu antimoniu? Degeaba te vei înfrumuseţa! Iubiţii tăi te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa.

31 Y a escucho el clamor de una que está en labor de parto. Es como la voz angustiosa de una primeriza. Es la voz de la hija de Sión, que llora y extiende las manos. Y dice: «¡Ay de mí! ¡Mi ánimo decae por causa de los que quieren matarme!»

Aud nişte strigăte ca ale unei femei în chinurile naşterii, strigăte ale unei femei care naşte pentru prima oară. Este glasul fiicei Sionului care răsuflă greu şi îşi întinde mâinile, zicând: «Vai de mine! Mi-e sufletul sleit din cauza ucigaşilor!»“