1 J osué mandó llamar a los rubenitas y gaditas, y a la media tribu de Manasés,

Atunci Iosua i-a chemat pe rubeniţi, pe gadiţi şi pe jumătate din seminţia lui Manase

2 y les dijo: «Ustedes han cumplido con lo que les mandó Moisés, el siervo del Señor, y a mí me han obedecido en todo.

şi le-a spus: „Voi aţi păzit tot ceea ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, şi aţi ascultat de mine în tot ceea ce v-am poruncit.

3 E n todo este tiempo no han abandonado a sus hermanos, y se han esforzado por cumplir los mandamientos del Señor nuestro Dios.

Nu i-aţi părăsit pe cei din poporul vostru în toată această perioadă îndelungată, până în ziua de azi, ci aţi păzit cu grijă porunca DOMNULui, Dumnezeul vostru.

4 A hora que nuestro Señor y Dios ha dado reposo a sus hermanos, tal y como lo había prometido, ya pueden volver a sus campamentos, a la tierra que es de ustedes, y que Moisés, el siervo del Señor, les dio al otro lado del Jordán.

Şi acum, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, le-a dat odihnă fraţilor voştri, aşa cum le-a promis, întoarceţi-vă şi porniţi spre corturile voastre, în teritoriul pe care-l stăpâniţi şi pe care vi l-a dat Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan.

5 S olamente les pido que cumplan fielmente el mandamiento y la ley que Moisés, siervo del Señor, les dio: que amen al Señor nuestro Dios, y que se mantengan en todos sus caminos; que cumplan sus mandamientos y lo sigan solamente a él, y que le sirvan con todo su corazón y con toda su alma.»

Aveţi însă foarte mare grijă să împliniţi poruncile şi Legea pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului: să-L iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui, să ascultaţi de poruncile Lui, să vă alipiţi de El şi să-L slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.“

6 L uego de bendecirlos, Josué los despidió, y ellos volvieron a sus campamentos.

Apoi Iosua i-a binecuvântat şi i-a trimis înapoi, iar ei au pornit către corturile lor.

7 U na media tribu de Manasés había recibido de Moisés un territorio en Basán; a la otra mitad Josué le dio tierras entre sus hermanos en la región occidental del río Jordán. También a ellos los bendijo y los envió a sus campamentos.

Unei jumătăţi din seminţia lui Manase, Moise îi dăduse moştenirea în Başan, iar celeilalte jumătăţi Iosua îi dăduse moştenirea lângă fraţii lor, în partea de apus a Iordanului. Când Iosua i-a trimis la corturile lor, el i-a binecuvântat

8 L es dijo: «Vuelvan a sus tierras. Ya que llevan grandes riquezas y mucho ganado, y plata, oro, bronce y muchos vestidos, compartan con sus hermanos ese botín que le arrebataron a sus enemigos.»

şi le-a spus: „Întoarceţi-vă la corturile voastre cu mulţimea bogăţiilor voastre – cu nenumăratele cirezi de vite, cu argintul, cu aurul, cu bronzul, cu fierul şi cu îmbrăcămintea voastră numeroasă – şi împărţiţi apoi şi cu ceilalţi fraţi ai voştri prada luată de la duşmani!“ Altarul mărturiei de la Ghelilot

9 L os hijos de Rubén y de Gad, y la media tribu de Manasés, se marcharon y se alejaron de los hijos de Israel. Salieron de Silo, que estaba en la tierra de Canaán, y se fueron a Galaad, donde en conformidad con lo que el Señor le mandó a Moisés tenían sus posesiones.

Atunci rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase s-au despărţit de israeliţi la Şilo, în Canaan, şi au pornit către Ghilad, spre teritoriul pe care l-au primit ca moştenire potrivit celor spuse de Domnul prin Moise.

10 C uando llegaron a los límites del Jordán, en la tierra de Canaán, los hijos de Rubén y de Gad y la media tribu de Manasés levantaron un altar muy grande e impresionante junto al río Jordán.

Când au ajuns la Ghelilot, lângă Iordan, pe malul canaanit, rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar pe malul Iordanului, un altar de o mărime impresionantă.

11 E l pueblo de Israel se enteró de que sus hermanos habían edificado ese altar junto al Jordán, frente a la tierra de Canaán,

Israeliţii au auzit că rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar la marginea Canaanului, la Ghelilot, lângă Iordan, pe teritoriul israelit.

12 y en cuanto lo supieron, todos ellos se reunieron en Silo, dispuestos a ir y pelear contra ellos,

Când au auzit israeliţii lucrul acesta, întreaga adunare s-a adunat la Şilo ca să pornească la luptă împotriva lor.

13 a unque antes enviaron a Finés, hijo del sacerdote Eleazar, para que hablara en Galaad con los hijos de Rubén y Gad, y con la media tribu de Manasés.

Atunci israeliţii l-au trimis la rubeniţi, la gadiţi şi la jumătatea seminţiei lui Manase, în Ghilad, pe Fineas, fiul preotului Elazar,

14 F innes fue acompañado de diez jefes que representaban a cada una de las familias de Israel.

împreună cu zece conducători, câte un conducător de clan din fiecare seminţie a lui Israel, toţi fiind conducători în familiile lor, între miile lui Israel.

15 É stos fueron a hablar con los hijos de Rubén y de Gad, y con la media tribu de Manasés, y les dijeron:

Ei au venit la rubeniţi, la gadiţi şi la jumătatea seminţiei lui Manase, în Ghilad şi le-au spus astfel:

16 « Todo el pueblo del Señor pregunta: “¿Por qué faltan a su juramento y pecan contra el Dios de Israel? ¿Por qué se apartan de su camino levantando un altar y rebelándose contra él?

„Aşa vorbeşte adunarea Domnului: «Ce înseamnă această nelegiuire pe care aţi săvârşit-o faţă de Dumnezeul lui Israel şi de ce v-aţi abătut în această zi de la Domnul, zidindu-vă un altar pentru a vă răzvrăti astăzi împotriva Domnului ?

17 ¿ No ha sido suficiente la maldad de Pegor, de la que todavía no estamos limpios, y por la cual hubo tantas muertes entre el pueblo del Señor,

A fost oare prea neînsemnată nelegiuirea lui Peor, de care nu am reuşit să ne curăţim nici până astăzi, chiar dacă adunarea Domnului a fost lovită cu urgie?

18 p ara que ahora ustedes se aparten y ya no lo sigan?” Hoy ustedes se rebelan contra el Señor, ¡y mañana él se enojará contra todo el pueblo de Israel!

Iar voi vă abateţi astăzi de la Domnul!? Dacă voi vă răzvrătiţi astăzi împotriva Domnului, mâine El se va mânia pe întreaga adunare a lui Israel.

19 S i creen que la tierra que les ha tocado es impura, vengan a nuestra tierra, que es posesión del Señor, pues allí está su tabernáculo, y tomen las tierras que deseen; pero no se rebelen contra el Señor ni contra nosotros, pues así lo dan a entender al levantar otro altar, aparte del que ya tiene el Señor nuestro Dios.

Dacă ţara pe care aţi primit-o ca moştenire este necurată, atunci traversaţi în ţara care este posesiunea Domnului, acolo unde este aşezat Tabernaculul Domnului şi luaţi-vă moştenirea printre noi, dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului sau împotriva noastră, zidindu-vă un altar, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru.

20 ¿ Acaso no fue un gran pecado el que cometió Acán hijo de Zeraj, al tomar lo que estaba bajo maldición, y por eso el Señor se enojó con toda la comunidad de Israel? ¡Y ese hombre no murió solo en su maldad!»

Când Acan, fiul lui Zerah a săvârşit o nelegiuire cu privire la ceea ce trebuia nimicit, oare mânia nu s-a revărsat asupra întregii adunări a lui Israel? Iar el nu a fost singurul care a murit în urma nelegiuirii lui.»“

21 L os hijos de Rubén y de Gad, y la media tribu de Manasés, les respondieron a los jefes de las familias de Israel:

Rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au răspuns astfel conducătorilor peste miile lui Israel.

22 « El Señor, el Dios de dioses, sabe que no lo hicimos por rebelión o por pecar contra él. El Señor, el Dios de dioses, lo sabe, y que lo sepa también Israel: si mentimos, que nos haga morir hoy mismo.

„Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul! Dumnezeu, chiar Dumnezeu, Domnul, El ştie şi Israel însuşi să ştie lucrul acesta: dacă este răzvrătire sau nelegiuire în noi faţă de Domnul, să nu ne cruţi astăzi!

23 S i levantamos el altar por no querer seguir al Señor, o para ofrecer a otros dioses sacrificios, holocaustos u ofrendas de paz, que el Señor mismo nos lo demande.

Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul şi ca să aducem pe el arderi de tot şi daruri de mâncare sau ca să aducem jertfe de pace, atunci Domnul să ne ceară socoteală!

24 N osotros levantamos este altar por temor de que el día de mañana los hijos de ustedes les pregunten a los nuestros: “Y ustedes, ¿qué relación tienen con el Señor, Dios de Israel?

Dimpotrivă, am făcut lucrul acesta fiindcă ne-am temut că într-o zi urmaşii voştri s-ar putea să le zică urmaşilor noştri: «Ce legătură este între voi şi Domnul, Dumnezeul lui Israel?

25 S i el Señor ha puesto el Jordán por lindero entre ustedes, los hijos de Rubén y de Gad, y nosotros, así que ustedes no tienen nada que ver con el Señor.” Entonces los hijos de ustedes harían que los nuestros dejaran de honrarlo.

Domnul a pus Iordanul ca hotar între noi şi voi, urmaşi ai lui Ruben şi ai lui Gad. Voi nu aveţi nici o legătură cu moştenirea Domnului!» Aşa că urmaşii voştri i-ar putea face pe urmaşii noştri să nu se mai teamă de Domnul.

26 P or eso decidimos levantar este altar. No para ofrecer holocaustos ni sacrificios,

De aceea ne-am hotărât să ne zidim un altar, nu pentru arderi de tot sau jertfe,

27 s ino como un testimonio entre ustedes y nosotros, y para los que nazcan después, para que sepan que nosotros podemos servir al Señor con nuestros holocaustos, sacrificios y ofrendas de paz. Así el día de mañana los hijos de ustedes no podrán decir a los nuestros que no tenemos nada que ver con el Señor.

ci ca să fie o mărturie între noi şi voi, pe de o parte, şi între urmaşii noştri şi urmaşii voştri, pe de altă parte, căci dorim să slujim înaintea feţei Domnului prin arderile de tot, prin darurile de mâncare şi prin jertfele de pace. Aşadar, urmaşii voştri nu le vor putea spune urmaşilor noştri: «Voi nu aveţi parte de Domnul!»

28 N osotros pensamos: “Si acaso llegaran a decirnos eso a nosotros, o a nuestras generaciones futuras, les diremos que se fijen en la semejanza de este altar, que hicieron nuestros padres, con el altar del Señor; pues no lo hicieron para ofrecer holocaustos o sacrificios, sino como un testimonio entre ustedes y nosotros.”

Dacă vreodată ne vor vorbi astfel nouă sau urmaşilor noştri, ne-am gândit să le răspundem astfel: «Priviţi acest altar al Domnului pe care l-au zidit strămoşii noştri, nu pentru a aduce arderi de tot şi jertfe, ci pentru a fi o mărturie între noi şi voi.»

29 N o permita el Señor que alguna vez nos rebelemos contra él, ni que nos apartemos o dejemos de seguirlo, porque no levantamos este altar para ofrecer holocaustos, ni ofrendas o sacrificios. Nosotros reconocemos que hay un solo altar del Señor nuestro Dios, y que éste se halla delante de su tabernáculo.»

Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să ne abatem astăzi de la Domnul, zidindu-ne un altar pentru arderi de tot, daruri de mâncare sau jertfe, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru, care este înaintea Cortului Său!“

30 C uando el sacerdote Finés y los jefes del pueblo y de las tribus de Israel oyeron las palabras de los hijos de Rubén y de Gad, y de los hijos de Manasés, les pareció bien lo que dijeron.

Când preotul Fineas, conducătorii adunării şi căpeteniile miilor lui Israel, au auzit cuvintele pe care le-au rostit urmaşii lui Ruben, urmaşii lui Gad şi urmaşii lui Manase, au fost mulţumiţi.

31 E ntonces Finés, que era hijo del sacerdote Eleazar, les dijo: «Hoy hemos comprendido que el Señor está entre nosotros, porque ustedes no han intentado traicionar al Señor. Han librado de su enojo a los hijos de Israel.»

Preotul Fineas, fiul lui Elazar, le-a răspuns astfel urmaşilor lui Ruben, urmaşilor lui Gad şi urmaşilor lui Manase: „Ştim astăzi că Domnul este în mijlocul nostru, fiindcă nu aţi săvârşit nelegiuirea aceasta împotriva Domnului şi i-aţi salvat astfel pe israeliţi din mâna Domnului!“

32 E ntonces Finés, hijo del sacerdote Eleazar, y los jefes, dejaron a los hijos de Rubén y de Gad, y regresaron a la tierra de Canaán para informar de lo sucedido a los hijos de Israel.

Apoi preotul Fineas, fiul lui Elazar, şi conducătorii i-au părăsit pe rubeniţi şi pe gadiţi în Ghilad şi s-au întors la israeliţi, în ţara Canaanului, istorisindu-le cele întâmplate.

33 L a respuesta les pareció bien, y bendijeron a Dios y no hablaron más de pelear ni de destruir la tierra que habitaban los hijos de Rubén y de Gad.

Israeliţii au fost mulţumiţi de ceea ce au auzit, aşa că au binecuvântat pe Dumnezeu şi n-au mai pornit la război ca să pustiască teritoriul locuit de rubeniţi şi de gadiţi.

34 É stos, por su parte, llamaron al altar «Testimonio», pues dijeron: «Este altar es para nosotros un testimonio de que el Señor es Dios.»

Rubeniţii şi gadiţii au numit altarul Ed, zicând: „ Altarul este o mărturie între noi că Domnul este Dumnezeu.“