1 J ob le respondió, y dijo:

Iov a răspuns:

2 « ¡Cómo quisiera que pusieran en la misma balanza mi tormento por un lado y mi queja por el otro!

„O! dacă mi s-ar putea cântări durerea şi dacă mi-ar fi pusă în cumpănă nenorocirea!

3 ¡ Verían que pesan más que la arena del mar! ¡Por eso he hablado sin ton ni son!

Ar fi mai grele decât nisipul mării; de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.

4 E l Dios poderoso me ha clavado sus flechas, y puedo sentir su veneno penetrar en mi espíritu; ¡los terrores de Dios me tienen asediado!

Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, iar sufletul meu le bea otrava. Groaza lui Dumnezeu vine ca o oaste asupra mea.

5 ¿ Rebuzna el asno montés si no le falta hierba? ¿Muge el buey si no le falta pastura?

Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă sau mugeşte boul când are nutreţ?

6 ¿ Habrá quien coma sin sal la comida desabrida? ¿A quién le gusta la clara del huevo?

Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust? Are vreun gust albuşul de ou?

7 ¡ Pues las cosas que antes no soportaba son las que ahora me alimentan!

Nu mă ating de aşa ceva, căci o aşa mâncare mă îmbolnăveşte.

8 » ¡Cómo quisiera que Dios me escuchara, y que me concediera lo que más anhelo!

O! de-aş putea avea ceea ce vreau şi dacă Dumnezeu mi-ar împlini dorinţa:

9 ¡ Cómo quisiera que Dios me quitara la vida, que descargara su mano y me hiciera morir!

de-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-Şi întindă mâna şi să mă nimicească!

10 P ara mí, sería un gran consuelo morir de inmediato sin importar el dolor, pues no he renegado de su santa voluntad.

Atunci mi-ar rămâne măcar această mângâiere şi această bucurie în durerea care nu se mai termină: că n-am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.

11 ¿ Quién me refuerza y me mantiene de pie? He perdido la paciencia, pues desconozco mi fin.

Ce putere mai am ca să mai sper? Care mi-e sfârşitul ca să mai am răbdare?

12 ¿ Soy acaso tan duro como la roca? ¿Acaso es mi piel resistente como el bronce?

Am eu puterea pietrei? Este oare de bronz carnea mea?

13 E stoy tan débil, que no me puedo mover, y nadie viene para brindarme auxilio.

Cu adevărat, nu-mi pot fi de nici un ajutor! Orice sprijin m-a părăsit!

14 A l amigo que sufre se le consuela, aunque se haya olvidado del Todopoderoso.

Cel deznădăjduit are parte de mila prietenului său, altfel şi-ar pierde frica de Cel Atotputernic.

15 ¡ Pero mis impetuosos amigos me han fallado! ¡Son como las corrientes que se salen de su cauce!

Dar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care ies din matcă,

16 S on como el agua turbia y congelada, que se queda cubierta por la nieve

ca torentele tulburi din cauza gheţii, în care stă ascunsă zăpada.

17 p ero que con el sol se derrite y con el calor se evapora.

Când se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă, când este cald, li se usucă albia.

18 S in agua, las caravanas pierden el rumbo y acaban por perderse en el desierto.

Caravanele se întorc din drum după ele, se cufundă în deşert şi pier.

19 L as caravanas de Temán y de Sabá buscaban agua y esperaban encontrarla,

Caravanele din Tema se uită la ele, călătorii din Şeba speră privindu-le.

20 P ero al llegar allí se quedaron pasmados; se vio frustrada su esperanza de vivir.

Sunt ruşinaţi însă pentru că s-au încrezut în ele; ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi.

21 ¡ Y así me han dejado ustedes a mí! ¡Al ver mi sufrimiento, se han llenado de miedo!

Ca ele sunteţi şi voi pentru mine: îmi vedeţi nenorocirea şi vă temeţi.

22 ¿ Acaso les pedí que trajeran sus bienes, y que me sacaran de mi doloroso apuro?

Am zis eu vreodată: «Faceţi-mi un dar!» sau: «Daţi mită pentru mine din bogăţia voastră!»

23 ¿ Les pedí que me libraran de mi enemigo, o que me rescataran del poder de los violentos?

sau: «Scăpaţi-mă din mâna vreunui duşman!» sau: «Răscumpăraţi-mă din mâna vreunui asupritor!»

24 » ¡Ilústrenme, y guardaré silencio! Quiero comprender cuál es mi error.

Învăţaţi-mă şi voi tăcea, arătaţi-mi unde am greşit.

25 C uando es justa la censura, es bienvenida; pero ustedes me acusan sin razón.

Cât de dureroase sunt cuvintele drepte! Dar mustrările voastre, ce dovedesc?

26 U stedes censuran todo lo que digo, ¡pero son palabras que se lleva el viento!

Vreţi să mă mustraţi pentru cuvintele mele şi să luaţi drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?

27 ¡ Ustedes son capaces de vender a un huérfano, y de cavar un hoyo para enterrar a un amigo!

Voi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor, vă vindeţi chiar şi prietenul!

28 » Escúchenme, si quieren atenderme; piensen bien si soy capaz de mentirles.

Dar acum uitaţi-vă la mine, vă rog! Oare vă voi minţi în faţă?

29 V uelvan a juzgarme, pero sin saña; reconsideren mi causa y vean si es justa.

Încetaţi, nu fiţi nedrepţi! Încetaţi, e vorba de dreptatea mea!

30 ¿ Acaso he hablado con malas intenciones? ¿Acaso no distingo entre el bien y el mal?

Este vreo nedreptate pe limba mea? Nu deosebeşte cerul gurii mele ce este rău?