1 D ios mío, ¡hazme justicia! ¡Defiéndeme! ¡Líbrame de gente impía, mentirosa e inicua!

Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina în faţa unui neam necredincios! Scapă-mă de omul înşelător şi nedrept!

2 T ú eres mi Dios, mi fortaleza; ¿por qué me has abandonado? ¿Por qué debo andar acongojado y sufrir por la opresión del enemigo?

Tu eşti Dumnezeu, eşti adăpostul meu! De ce mă alungi? De ce trebuie să umblu întristat, asuprit de duşman?

3 E nvía tu luz y tu verdad; ellas me guiarán hasta tu santo monte, me conducirán hasta el templo donde habitas.

Trimite-Ţi lumina şi adevărul, ca să mă călăuzească, să mă conducă la muntele Tău cel sfânt şi la locuinţa Ta!

4 M e acercaré entonces a tu altar, mi Dios, y allí, mi Dios, te alabaré al son del arpa, pues tú eres mi Dios, mi gozo y alegría.

Să ajung la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeul nespusei mele bucurii! Te voi lăuda din liră, Dumnezeule, Dumnezeul meu!

5 ¿ Por qué te desanimas, alma mía? ¿Por qué te inquietas dentro de mí? Espera en Dios, porque aún debo alabarlo. ¡Él es mi Dios! ¡Él es mi salvador!

Suflete al meu, de ce te mâhneşti, şi de ce gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda, pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu!