1 ك ُنتَ أنتَ يا اللهُ المُدافِعَ عَنِّي، نَجِّنِي مِنَ الأشْرارِ، وَمِنَ المُخادِعِ الشِّرِّيرِ أنْجِدنِي.

Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina în faţa unui neam necredincios! Scapă-mă de omul înşelător şi nedrept!

2 ل أنَّكَ أنتَ إلَهِي وَحِصنِي. فَلِماذا تَترُكُنِي؟ لِماذا أعِيشُ فِي حُزْنٍ؟ لِماذا عَلَيَّ أنْ أحتَمِلَ مُضاَيَقَةَ عَدُوِّي؟

Tu eşti Dumnezeu, eşti adăpostul meu! De ce mă alungi? De ce trebuie să umblu întristat, asuprit de duşman?

3 أ رِنِي نُورَكَ وَخَلاصَكَ، وَهُما يَهدِيانَنِي، وَيَأتِيانِ بِي إلَى مَسكِنِكَ عَلَى جَبَلِكَ المُقَدَّسِ.

Trimite-Ţi lumina şi adevărul, ca să mă călăuzească, să mă conducă la muntele Tău cel sfânt şi la locuinţa Ta!

4 ع ِندَ ذَلِكَ، أقتَرِبُ مِنْ مَذبَحِ اللهِ. أقْتَرِبُ مِنَ اللهِ الَّذِي هُوَ فَرَحِي الغامِرُ، فَأُسَبِّحُكَ يا اللهُ، أُسَبِّحُكَ بِقِيثارٍ يا إلَهِي.

Să ajung la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeul nespusei mele bucurii! Te voi lăuda din liră, Dumnezeule, Dumnezeul meu!

5 ل ِماذا أنتِ حَزِينَةٌ وَمُضطَرِبَةٌ يا نَفسِي؟ ثِقِي بِاللهِ لأنِّي سَأحمَدُهُ مِنْ جَدِيدٍ، فَفِي حَضرَتِهِ خَلاصِي.

Suflete al meu, de ce te mâhneşti, şi de ce gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda, pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu!