1 إ لَهِي أنتَ يا اللهُ. إلَيكَ أشتاقُ. عَطشانٌ إلَيكَ أنا جَسَداً وَرُوحاً، وَكَأنَّنِي فِي أرْضٍ جافَّةٍ قاحِلَةٍ لا ماءَ فِيها.

Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu! Te caut cu ardoare; îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine într-un pământ uscat, sterp şi fără apă.

2 ه َكَذا شَعَرتُ حِينَ رَأيتُكَ فِي هَيكَلِكَ. حَيثُ رَأيتُ قُوَّتَكَ وَمَجدَكَ!

Da, Te-am văzut în Lăcaşul Tău cel sfânt şi am privit la tăria şi la slava Ta.

3 ر َحمَتُكَ أفضَلُ مِنَ الحَياةِ نَفسِها. تَشتاقُ شَفَتايَ إلَى تَسبِيحِكَ.

Pentru că îndurarea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele Te vor lăuda.

4 ب ِحَياتِي سَأُبارِكُكَ، وَبِاسْمِكَ أرْفَعُ يَدَيَّ طالِباً البَرَكَةَ.

Aşadar, Te voi binecuvânta toată viaţa mea şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile

5 ش َبعانٌ أنا، كَأنِّي تَناوَلتُ دَسَماً كَثِيراً! وَبِشَفَتَينِ فَرِحَتَينِ أُسَبِّحُكَ!

Sufletul meu se satură de Tine ca de nişte bucate grase şi miezoase, iar gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze.

6 س َأذكُرُكَ عَلَى فِراشِي. وَفِي مُنتَصَفِ اللَّيلِ سَأُفَكِّرُ بِكَ،

Îmi amintesc de Tine în aşternutul meu; în timpul străjilor nopţii cuget la Tine.

7 ل أنَّكَ أعَنتَنِي، وَأنا ابتَهَجتُ فِي ظِلِّ جَناحَيكَ.

Căci Tu eşti ajutorul meu, strig de bucurie la umbra aripilor Tale!

8 ب ِكَ تَتَعَلَّقُ رُوحِي، وَبِيَمِينِكَ تُثَبِّتُنِي.

Sufletul meu este lipit de Tine, dreapta Ta mă sprijină.

9 أ مّا السّاعُونَ إلَى إهلاكِ نَفسِي، فَسَيُرسَلُونَ إلَى أعماقِ الأرْضِ.

Aceia care caută să-mi ia viaţa sunt sortiţi nimicirii: vor merge în adâncimile pământului,

10 ب ِالسُّيُوفِ سَيُقتَلُونَ. وَسَتَأكُلُهُمُ الثَّعالِبُ.

vor fi trecuţi prin ascuţişul sabiei, vor fi prada şacalilor.

11 أ مّا المَلِكُ، فَبِاللهِ سَيَفرَحُ. وَكُلُّ مَنْ أقسَمَ عَلَى الوَلاءِ لَهُ، سَيُسَبِّحُ اللهَ! لأنَّ الأفواهَ الكاذِبَةَ سَتُسَدُّ.

Regele însă se va bucura în Dumnezeu! Oricine jură pe Numele Lui se va lăuda, căci gura mincinoasă va fi astupată.