1 ف ِي السَّنَةِ الرّابِعَةِ مِنْ حُكمِ داريُوسَ مَلِكِ فارِسَ، فِي اليَوْمِ الرّابِعِ مِنَ الشَّهْرِ التّاسِعِ – شَهْرِ كِسلُو، تَلَقَّى زَكَرِيّا كَلِمَةَ اللهِ.

În cel de-al patrulea an al domniei împăratului Darius, Cuvântul Domnului a venit la Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, adică luna Chislev.

2 أ رسَلَتْ مَدينَةُ بَيتَ إيلَ رِسالَةً إلَى شَراصَرَ وَإلَى رَجَمَ مَلِكَ وَرِجالَهِما لِيَسْألُوا اللهَ بِشَأْنِ مَسألَةٍ ما.

Cei din Betel îi trimiseseră pe Sareţer şi pe Reghem-Melek, împreună cu oamenii săi, ca să se roage Domnului

3 و َقالُوا لِلكَهَنَةِ فِي بَيتِ اللهِ القَدِيرِ وَلِلأنبِياءِ: «هَلْ ينبَغِي أنْ نَنُوحَ وَنَصُومَ خِلالَ الشَّهْرِ الخامِسِ مِنَ السَّنَةِ كَما عَمِلْنا سَنَواتٍ كَثِيرَةً؟»

şi să-i întrebe pe preoţii din Casa Domnului Oştirilor şi pe profeţi: „Trebuie să plângem în luna a cincea şi să postim la fel cum am făcut atâţia ani?“

4 ح ِينَئِذٍ تَلَقَّيتُ هَذِهِ الرِّسالَةَ مِنَ اللهِ القَدِيرِ:

Atunci Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

5 « قُلْ لِشَعبِ الأرْضِ وَلِلكَهَنَةِ: ‹حِينَ صُمْتُمْ وَنُحتُمْ فِي الشَّهْرِ الخامِسِ وَالشَّهْرِ السّابِعِ طَوالَ هَذِهِ السَّبْعِينَ سَنَةً، فَهَلْ كُنْتُمْ تَصُومُونَ لِي حَقّاً وَبِإخلاصٍ؟

„Vorbeşte întregului popor al ţării, precum şi preoţilor şi spune-le: «Când aţi postit şi v-aţi tânguit în lunile a cincea şi a şaptea, în timpul acestor şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?

6 و َحِينَ تَأْكُلُونَ وَحِينَ تَشْرَبُونَ، أفَلَسْتُمْ تَأكُلُونَ وَتَشْرَبُونَ لِأجلِ أنفُسِكُمْ؟

Iar când mâncaţi şi beţi, oare nu pentru voi înşivă mâncaţi şi beţi?

7 أ لَيسَ هَذا ذاتَ الكَلامِ الَّذِي أعلَنَهُ اللهُ مِنْ خِلالِ الأنبِياءِ السّابِقِينَ، حِينَ كانَتِ القُدْسُ مَأْهُولَةً وَآمِنَةً مَعَ المُدُنْ الَّتِي حَولَها، وَحِينَ كانَتْ مِنطَقَةُ النَّقَبِ وَالأغوارُ الغَربِيَّةِ مَأْهُولَةً بِالسُّكّانِ؟›»

Nu sunt acestea cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin profeţii din vechime, când Ierusalimul era locuit şi în pace, alături de cetăţile din jurul lui, iar Neghevul şi zona deluroasă erau şi ele locuite?»“

8 و َتَلَقَّى زَكَرِيّا هَذِهِ الرِّسالَةَ مِنَ اللهِ:

Cuvântul Domnului a venit din nou la Zaharia şi i-a zis:

9 « هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ القَدِيرُ: ‹أنصِفُوا المَظلُومينَ، أظهِرُوا لُطفاً وَرَأفَةً بَعْضُكُمْ نَحوَ بَعْضٍ.

„Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Înfăptuiţi judecată dreaptă şi fiecare să arate bunătate şi milă faţă de semenul său!

10 ل ا تَظلِمُوا الأرامِلَ وَلا اليَتامَى وَلا الغُرَباءَ وَلا الفُقَراءَ. وَلا تُخَطِّطُوا لِلشَّرِّ فِي قُلُوبِكُمْ كُلٌّ واحِدٍ عَلَى أخِيهِ.›

Nu asupriţi pe văduvă sau pe orfan, nici pe străin sau pe sărac şi nici unul să nu gândească rău în inima lui împotriva semenului său!»

11 « لَكِنَّهُمْ رَفَضُوا أنْ يَستَمِعُوا، بَلْ أدارُوا ظُهُورَهُمْ لِي بِتَمَرُّدٍ وَعِصيانٍ، وَسَدُّوا آذانَهُمْ عَنْ الاسْتِماعِ.

«Dar ei au refuzat să asculte, şi-au întors spatele cu încăpăţânare şi şi-au astupat urechile ca să n-audă!

12 ق َسُّوا قُلُوبَهُمْ كَي لا يَسْمَعُوا الشَّريعَةَ وَالتَّعلِيمَ الَّذِي أرسَلَهُ اللهُ القَدِيرُ مِنْ خِلالِ أنبِياءٍ سابِقِينَ، فَغَضِبَ اللهُ القَدِيرُ غَضَباً شَديداً.

Şi-au făcut inima tare ca diamantul, ca să n-asculte Legea şi cuvintele pe care le trimitea Domnul Oştirilor prin Duhul Său, prin profeţii din vechime. Şi astfel a venit o mare mânie de la Domnul Oştirilor.

13 ل ِذَلِكَ يَقُولُ اللهُ القَدِيرُ: «كَما أنَّهُمْ لَمْ يَسْتَمِعُوا إلَيَّ حِينَ دَعَوْتُهُمْ، كَذَلِكَ حِينَ يَدعُونَنِي لَنْ أُصغِيَ.

Când Eu am chemat, ei n-au ascultat. Tot astfel, când ei vor chema, nici Eu nu voi asculta, zice Domnul Oştirilor.

14 و َسَأنفُخُ عَلَيهِمْ وَأُشَتِّتُهُمْ فِي كُلِّ الأُمَمِ الَّتِي لَمْ يَكُونُوا يَعرِفُونَها. صارَتِ الأرْضُ خَرِبَةً بَعْدَهُمْ لَمْ يَعُدْ أحَدٌ يَأْتِي أوْ يَذْهَبُ. حَوَّلُوا هَذِهِ الأرْضَ الجَمِيلَةَ إلَى خَرابٍ.»

I-am împrăştiat asemenea unei furtuni printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau, iar ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai trecea prin ea şi nu se mai întorcea prin ea. Şi au prefăcut astfel ţara cea plăcută într-o pustietate.»“