1 ف َذَهَبَ المَلِكُ وَهامانُ إلَى الوَلِيمَةِ التِي أعَدَّتها المَلِكَةُ أسْتِيرُ.

Astfel, împăratul şi Haman au venit să petreacă împreună cu împărăteasa Estera.

2 و َفِي اليَومِ التّالِي، سَألَ المَلِكُ أسْتِيرَ ثانِيَةً كَما فَعَلَ فِي اليَومِ الأوَّلِ للوَلِيمَةِ: «ما هِيَ أُمنِيَتُكِ أيَّتُها المَلِكَةُ أسْتِيرُ؟ فَسَأُعطِيها لَكِ، وَما هِيَ طِلبَتُكِ؟ حَتَّى لَوْ طَلَبتِ نِصفَ مَملَكَتِي فَسَأُعطِيكِ ما تَطلُبِينَ.»

În timp ce beau vin, împăratul a întrebat-o pe Estera şi în cea de-a doua zi: – Care-ţi este dorinţa, împărăteasă Estera? Îţi va fi împlinită! Oricare îţi este cererea, chiar şi jumătate din împărăţie de ar fi, ţi se va face după voie!

3 ف َأجابَتِ المَلِكَةُ أسْتِيرُ: «إنْ رَضِيتَ أيُّها المَلِكُ وَاستَحسَنتَ الأمرَ، فَإنَّ أُمنِيَتِي أنْ تَترُكَنِي أعِيشُ، وَطِلبَتِي أنْ تَترُكَ شَعبِي يَعِيشُ.

Împărăteasa Estera a răspuns astfel: – Dacă am găsit bunăvoinţă înaintea ta, împărate, şi dacă împăratul găseşte că este bine, cruţă-mi viaţa! Aceasta este dorinţa mea. De asemenea, cruţă - mi şi poporul,

4 ل َقَد تَمَّ بَيعِي أنا وَشَعبِيَ لِكَي نَهلِكَ وَنُقتَلَ وَنُبادَ. وَلَو تَمَّ بَيعُنا رِجالاً وَنِساءً كَعَبِيدٍ لَما قُلْتُ شَيئاً، فَمِثلُ هَذا الضَرَرِ لا يَستَحِقُّ إزعاجَ المَلِكِ.»

căci atât eu, cât şi poporul meu am fost vânduţi, ca să fim nimiciţi, ucişi şi stârpiţi. Dacă am fi fost vânduţi ca sclavi şi ca sclave, aş fi tăcut, căci un astfel de necaz nu ar fi meritat atenţia împăratului.

5 ف َقالَ المَلِكُ أحَشْوِيرُوشَ للمَلِكَةِ أسْتِيرَ: «مَنْ هَذا الذِي يُفَكِرُ بِعَمَلِ شَيْءٍ كَهَذا؟ وَأينَ هُوَ؟»

Atunci împăratul Ahaşveroş a întrebat-o pe împărăteasa Estera: – Cine şi unde este acela care a plănuit să facă aşa ceva?

6 أ جابَتْ أسْتِيرُ: «هَذا العَدُّوُّ الشِرِّيرُ هُوَ هامانُ.» فَارْتَعَدَ هامانُ أمامَ المَلِكِ وَالمَلِكَةِ.

– Asupritorul şi duşmanul este Haman, nelegiuitul acesta, a răspuns Estera. Atunci Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei.

7 ف َقامَ المَلِكُ غاضِباً وَخَرَجَ إلَى الحَدِيقَةِ تارِكاً شَرابَهُ. فَوَقَفَ هامانُ يَتَوَسَّلُ إلَى المَلِكَةِ أسْتِيرَ لِكَي تُنْقِذَ حَياتَهُ، لأنَّهُ عَرَفَ أنَّ المَلِكَ سَيُعاقِبَهُ.

Plin de mânie, împăratul şi-a lăsat paharul de vin şi a ieşit în grădina palatului. Haman însă a rămas să mijlocească pentru viaţa sa înaintea împărătesei Estera, căci înţelesese că pierzarea lui era pe cale să fie hotărâtă de către împărat.

8 و َإذْ رَجِعَ المَلِكُ مِنَ الحَدِيقَةِ إلَى قاعَةِ الوَلِيمَةِ، وَجَدَ هامانَ مُنْطَرِحاً عَلَى الارِيكَةِ الَّتِي تَتَكِئُ عَلَيها أسْتِيرُ. فَقالَ المَلِكُ بِغَضَبٍ: «أيُهاجِمُ المَلِكَةَ فِي حَضرَتِي وَفِي بَيتِي؟» وَقَبلَ أنْ يُكْمِلَ المَلِكُ جُملَتَهُ، تَمَّ قَتلُ هاَمانَ.

Când s-a întors împăratul din grădina palatului în sala ospăţului, a văzut că Haman se aruncase pe patul pe care şedea Estera. Împăratul a zis atunci: – Cum?! Vrei să o mai şi constrângi pe împărăteasă chiar în palat, de faţă cu mine? De îndată ce împăratul a spus aceste cuvinte, i-au şi acoperit faţa lui Haman.

9 ف َقالَ أحَدُ خُدّامِ المَلِكِ وَاسْمُهُ حَرْبُونا: «أعَدَّ هامانُ عَمُوداً خَشَبِيّاً ارتِفاعُهُ خَمسُونَ ذِراعاً لِمُرْدَخايَ – الذِي نَبَّهَ المَلِكَ وَأنقَذَهُ. وَما يَزالُ ذَلِكَ العَمُودُ مَكانَهُ فِي بَيتِ هامانَ.» فَقالَ المَلِكُ: «عَلِّقُوا هامانَ عَلَيهِ.»

Harbona, unul dintre eunucii care îi slujeau împăratului, a zis: – Mai mult, iată şi spânzurătoarea înaltă de cincizeci de coţi, pe care a făcut-o Haman pentru Mardoheu, cel ce a vorbit spre binele împăratului, în curtea casei lui Haman. – Spânzuraţi-l pe ea! a zis împăratul.

10 ف َعَلَّقُوا هامانَ عَلَى العَمُودِ الخَشَبِيِّ الذِي أعَدَّهُ لِمُرْدَخايَ. وَهَكَذا هَدَأَ غَضَبُ المَلِكِ.

Ei l-au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea ridicată chiar de el pentru Mardoheu, iar mânia împăratului s-a potolit.