1 ي ا اللهُ، يا مَنْ إيّاهُ أُسَبِّحُ، أجِبْنِي وَلا تَسكُتْ!

Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!

2 ف َقَدِ افتَرَى عَلَيَّ أشرارٌ مُخادِعُونَ. بِالأكاذِيبِ تَكَلَّمُوا عَلَيَّ.

Iată că gura celui rău şi gura celui înşelător se deschid împotriva mea; îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.

3 ب ِألسِنَتِهِمْ هاجَمُونِي، وَقالُوا عَلَيَّ أشياءَ بَغِيضَةً، وَيُحارِبُونَنِي بِلا سَبَبٍ.

Mă împresoară cu nişte cuvinte de ură şi se războiesc cu mine fără temei.

4 ك افَأُوا مَحَبَّتِي بِالعَداوَةِ. وَها أنا الآنَ أُصَلِّي إلَيكَ يا اللهُ.

La dragostea mea ei răspund cu duşmănie, dar eu mă rog.

5 ص َنَعُوا مَعِي شَرّاً مُقابِلَ الخَيرِ، بِالبُغضِ قابَلُوا مَحَبَّتِي.

Ei îmi răsplătesc binele cu rău şi dragostea mea – cu ură.

6 ق الُوا: «عَيِّنُوا رَجُلاً شِرِّيراً يُدافِعُ عَنهُ، فَيَكُونُ مُقاوِماً لَهُ يَقِفُ عَنْ يَمِينِهِ.

Pune un om rău împotriva lui şi un acuzator să stea la dreapta lui!

7 ل ِيُوجَدَ مُذنِباً حِينَ يُحاكَمُ، وَلِتُستَخدَمَ صَلاتُهُ ضِدَّهُ!

Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, iar rugăciunea să-i fie socotită un păcat.

8 و َهَكَذا تُقطَعُ حَياتُهُ قَبلَ أوانِها، وَيُشغِلُ وَظِيفَتَهُ شَخصٌ آخَرٌ.

Fie-i zilele puţine, iar slujba lui s-o ia altul!

9 ل ِيُصْبِحْ أولادُهُ يَتامَى، وَلْتَتَرَمَّلْ زَوجَتُهُ.

Să-i rămână fiii orfani, şi soţia lui – văduvă!

10 ل ِيَتَنَقَّلْ أبناؤُهُ مِنْ مَكانٍ إلَى مَكانٍ مُتَسَوِّلِينَ، وَليُطرَدُوا مِنْ مَسكَنِهِمُ الخَرِبِ!

Fiii lui să rătăcească cerşind şi căutând printre ruine!

11 ل ِيْتَ مُقرِضِيهِ يَأخُذُونَ كُلَّ ما لَهُ، وَلَيتَ الغُرَباءَ يَنهَبُونَ كُلَّ ما تَعِبَ فِيهِ.

Cel ce l-a împrumutat să-i ia tot ceea ce are şi străinii să-l jefuiască de rodul muncii lui!

12 ل َيْتَ أحَداً لا يَرحَمُهُ، وَلَيْتَهُ لا يُوجَدُ مَنْ يُشفِقُ عَلَى أبنائِهِ اليَتامَى.

Să nu mai fie nimeni care să-i arate îndurare şi să nu mai fie nimeni care să arate îndurare orfanilor lui!

13 ل ِيُقطَعْ نَسلُهُ، وَيَمحَ ذِكْرُ اسْمِهِ فِي الجِيلِ التّالِي.

Fie ca urmaşii lui să fie stârpiţi, iar în generaţia următoare să le fie şters numele!

14 ل َيْتَ اللهَ يُذَكَّرُ دائِماً بِخَطيَّةِ آبائِهِ، وَلَيْتَ خَطايا أُمِّهِ لا تُمحَى أبَداً.

Să fie păstrată înaintea Domnului aducerea-aminte a vinii strămoşilor lui şi să nu fie şters păcatul mamei lui!

15 ل َيْتَ هَذِهِ الخَطايا تَكُونُ أمامَ اللهِ دائِماً، وَلَيْتَ كُلَّ ذِكرَى لَها عَلَى الأرْضِ تُنسَى.

Să rămână de-a pururi înaintea Domnului, iar El să le şteargă amintirea de pe pământ!

16 ف َهُوَ لَمْ يُفَكِّرْ يَوماً أنْ يُبدِيَ لُطفاً، بَلِ اضطَهَدَ المَساكِينَ الفُقَراءَ وَطارَدَ المُنسَحِقِينَ حَتَّى المَوتِ.

Căci nu şi-a amintit să se poarte cu îndurare, ci l-a prigonit pe sărman şi pe nevoiaş şi l-a omorât pe cel cu inima zdrobită!

17 أ حَبَّ أنْ يَلعَنَ الآخَرِينَ، فَلْتُصِبهُ هُوَ هَذِهِ اللَّعَناتُ. لَمْ يُحِبَّ أنْ يَتَبارَكَ النّاسُ، فَلَيْتَهُ لا يَرَى البَرَكاتِ.

A iubit blestemul; de el să aibă parte! Nu i-a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el!

18 ل َبِسَ اللَّعَناتِ كَثِيابٍ، فَلْتَكُنْ هَذِهِ اللَّعَناتُ الماءَ الَّذِي يَشرَبُهُ، وَالطَّعامَ الَّذِي يُسَمِّنُ بِهِ عِظامَهُ!

A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină, i-a intrat în pântece ca apa şi în oase – ca untdelemnul.

19 ل َيْتَها تَكُونُ عَلَى الدَّوامِ ثِياباً لَهُ، وَحِزاماً يَشُدُّهُ حَولَ خَصْرِهِ.»

De aceea, el să-i fie mantaua cu care se acoperă şi brâul cu care se încinge mereu!

20 ل َيتَ اللهَ يَفعَلُ كُلَّ هَذِهِ الأُمُورَ بِمَنْ يَتَّهِمُونَنِي، لِمَنْ يَتَكَلَّمُونَ بِالشَّرِّ عَلَيَّ.

Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea Domnului şi a celor ce mă vorbesc de rău!

21 أ مّا أنتَ أيُّها الرَّبُّ الإلَهُ ، فَافعَلْ بِي ما يُمَجِّدُ اسْمَكَ. أنقِذنِي حَسَبَ صَلاحِ مَحَبَّتِكَ الصّادِقَةِ وَرَحمَتِكَ.

Dar Tu, Doamne, Stăpâne, de dragul Numelui Tău, fă-Ţi lucrarea cu mine! Pentru că îndurarea Ta este mare, mântuieşte-mă!

22 ف َأنا مِسكِينٌ فَقِيرٌ! قُوَّتِي وَشَجاعَتِي مَيِّتَتانِ.

Căci sunt sărman şi necăjit, iar inima mi-e rănită înăuntrul meu.

23 و َصَلَتْ حَياتِي إلَى نِهايَتِها، كَظِلِّ زائِلٍ، كَحَشَرَةٍ مَطرُودَةٍ!

Pier ca o umbră trecătoare; sunt alungat ca o lăcustă.

24 ر ُكبَتايَ تَضعُفانِ مِنَ الجُوعِ. جِسمِي يَنقُصُ وَزنُهُ وَيَهزَلُ.

Genunchii îmi sunt slăbiţi de post, iar trupul mi-e sleit din lipsă de grăsime.

25 ي َحتَقِرُونَنِي، يَنظُرُونَ إلَيَّ وَيَهُزُّونَ رُؤُوسَهُمْ.

Am ajuns de batjocura lor; cei ce mă văd dau din cap.

26 أ عِنِّي يا اللهُ. أنقِذْنِي، يا اللهُ ، حَسَبَ مَحَبَّتِكَ.

Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă! În îndurarea Ta, scapă-mă!

27 ف َعِندَئِذٍ يَعلَمُونَ أنَّ قُوَّتَكَ، يا اللهُ ، هِيَ الَّتِي خَلَّصَتنِي.

Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta, să recunoască că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!

28 ع ِندَما يُطلِقُونَ لَعنَةً، حَوِّلْها إلَى بَرَكَةٍ! وَعِندَما يُهاجِمُونَنِي أخْزِهِمْ. وَلَيتَ عَبدَكَ يَفرَحُ.

Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi. Ei se ridică şi rămân de ruşine, dar robul Tău se va veseli.

29 ل َيتَ المُشْتَكِينَ عَلَيَّ يَلبِسُونَ خِزيَهُمْ كَثَوبٍ وَذُلَّهُمْ كَمِعطَفٍ.

Potrivnicii mei se îmbracă cu batjocura, se acoperă cu neruşinarea ca şi cu o manta.

30 ب ِفَمِي أشكُرُ اللهَ كَثِيراً، وَفِي الاجتِماعِ العَظِيمِ أُسَبِّحُهُ.

Eu Îl voi slăvi pe Domnul cu gura mea, în mijlocul multora Îl voi lăuda.

31 ف َهُوَ يَأخُذُ بِيَمِينِ المَساكِينِ، لِيُنصِفَهُمْ مِنَ الَّذِينَ يُرِيدُونَ لَهُمْ حُكْمَ المَوتِ.

Căci El stă la dreapta celui sărman, ca să-l scape de acuzatorii lui.