1 و َجاءَتْ إليَّ كَلِمَةُ اللهِ:

Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

2 « انظُرْ يا إنسانُ نَحوَ سَعِيرَ وَتنَبَّأْ ضِدَّها.

„Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre muntele Seir şi profeţeşte împotriva lui!

3 ق ُلْ لَهُمْ: ‹هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ الرَّبُّ الإلَهُ: «‹أنا ضِدُّكَ يا جَبَلَ سَعِيرَ، وَقَدْ رَفَعتُ يَدِي لِأضرِبَكَ، لِأُدَمِّرُ أرْضَكَ بِالكامِلِ.

Spune-i că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva ta, munte al Seirului! Îmi voi întinde mâna împotriva ta şi te voi preface într-o pustietate şi într-un loc devastat!

4 س َأُحَوِّلُ مُدُنَكَ إلَى خَرائِبَ، وَاُدَمِّرُها بِالكامِلِ. حِينَئِذٍ، تَعلَمُ أنِّي أنا اللهُ.

Îţi voi preface cetăţile în ruină, iar tu vei ajunge o pustietate şi vei şti atunci că Eu sunt Domnul.

5 ل أنَّكَ كَرِهتَ إسْرائِيلَ، وَجَعَلْتَ مِنْ نَفسِكَ عَدُوّاً لَها إلَى الأبَدِ، وَأسلَمْتَ بَني إسْرائِيلَ لِيُقتَلُوا بِالسَّيفِ فِي يَومِ حُلولِ الكارِثَةِ عَلَيهِمْ، فِي وَقتِ عِقابِهِمِ النِّهائِيِّ.›»

Pentru că aveai o ură străveche şi i-ai doborât cu sabia pe israeliţi în vremea necazului lor, în vremea pedepsei lor finale,

6 ه َذا هُوَ ما يَقُولُهُ الرَّبُّ الإلَهُ: «أُقسِمُ بِذاتِي إنِّي سَأُعِدُّكَ لِسَفكِ الدَّمِ، فَيُلاحِقُكَ الدَّمُ أينَما ذَهبتَ. أنتَ لَمْ تَرفُضْ سَفكَ الدَّمِ، لِذَلِكَ سَيُلاحِقُكَ سَفكُ الدَّمِ.

de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că te voi îneca în sânge şi sângele te va urmări. Fiindcă nu ai urât vărsarea de sânge, aceasta te va urmări.

7 س َأُحَوِّلُ جَبَل سَعِيرٍ إلَى خَرابٍ كامِلٍ، وَسَأُوقِفُ كُلَّ سَفَرٍ عَبرَ أرْضِكَ.

Voi preface muntele Seir într-o pustietate şi într-un loc devastat. Şi voi nimici din el pe oricine îl străbate.

8 و َسَأُغَطِّي جِبالَكَ وَتِلالَكَ وَوِديانَكَ وَجَداوِلَكَ بِجُثَثِكَ، جُثَثِ رِجالٍ سَقَطُوا بِالسَّيفِ هُناكَ.

Îi voi umple versanţii de morţii lui. Cei răpuşi de sabie vor cădea pe dealurile tale, pe văile tale şi în toate albiile tale.

9 س َتَكونَ أرْضُكَ خَراباً إلَى الأبَدِ، وَلَنْ تَعُودَ مُدُنُكَ تُسكَنُ. حِينَئِذٍ، تَعلَمُ أنِّي أنا اللهُ.

Te voi preface într-o pustietate veşnică şi cetăţile tale nu vor mai fi locuite. Şi vei şti astfel că Eu sunt Domnul.

10 ل ِأنَّكَ قُلتَ: «سَنَأخُذُ أرْضَ هَذِينِ الشَّعبَينِ وَهَذَينِ البَلَدَينِ وَممتَلَكاتِهِما.›» مَعَ أنَّ اللهُ يَسكُنُ فِيهما

Pentru că ai zis: ‘Aceste două neamuri şi aceste două ţări vor fi ale mele şi le vom lua în stăpânire!’, măcar că Domnul era încă acolo,

11 ف َهَذا هُوَ ما يَقُولُهُ الرَّبُّ الإلَهُ: «أُقسِمُ بِذاتِي، إنِّي سَأتَعامَلُ مَعَكُمْ بِحَسَبِ غَضَبِكُمْ وَحَسَدِكُمُ اللَّذَينِ ظَهَرا بِسَبِبِ كُرهِكُمْ لِشَعبِي. سَأُدِينُكُمْ فَيَعلَمَ شَعبِي أنَّنِي فِي وَسَطِهِمْ.

de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că-ţi voi face după mânia şi râvna pe care le-ai arătat şi tu, în ura ta faţă de ei. Şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor când te voi judeca.

12 و َسَتَعلَمُونَ أنتُمْ أنِّي أنا اللهُ. «قَدْ سَمِعْتُ كُلَّ الشَّتائِمِ الَّتِي تَكَلَّمْتُمْ بِها ضِدَّ جِبالِ إسْرائِيلَ. قُلْتُمْ: ‹قَدْ هَلَكُوا وَصارُوا طَعاماً لَنا!›

Vei şti astfel că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai spus despre munţii lui Israel atunci când ai zis: ‘Sunt pustiiţi, ne sunt daţi nouă să-i devorăm!’

13 ت َفاخَرْتُمْ وَتَكَلَّمْتُمْ عَلَيَّ. تَفاخَرْتُمْ بِأوثانِكُمْ أمامِي، وَأنا قَدْ سَمِعْتُ!»

V-aţi lăudat împotriva Mea prin vorbirea voastră şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea, însă Eu am auzit.»

14 ل ِذا، هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ الرَّبُّ الإلَهُ: «سَتَفرَحُ الأرْضُ حِينَ أُدَمِّرُكُمْ.

Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate.

15 ك َما فَرِحْتُمْ بِخَرابِ أرْضَ بَيتِ إسْرائِيلَ. فَكَذَلِكَ سَأفعَلُ بِكُمْ. سَيَخْرَبُ جَبَلُ سَعِيرَ، بَلْ كُلُّ أدُومَ! حِينَئِذٍ، سَتَعرِفُونَ أنِّي أنا اللهُ.»

Pentru că te-ai bucurat când moştenirea Casei lui Israel a fost pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte Seir, tu şi tot Edomul, şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul. »“