1 ي َقُولُ إلَهُكُمْ: «عَزُّوا عَزُّوا شَعبِي.

„Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu! zice Dumnezeul vostru.

2 ت َكَلَّمُوا بِكَلامٍ لَطِيفِ إلَى شَعبِ مَدينَةِ القُدْسِ، أخبِرُوهُمْ بِأنَّ زَمَنَ خِدمَتِهِمْ القاسِيَةِ قَدِ اكتَمَلَ، وَبِأنَّ أُجْرَةَ خَطاياهُمْ قَدْ دُفِعَتْ، وَأنَّ اللهَ قَدْ جازاهُمْ بِيَدِهِ جَزاءً مُضاعَفاً عَلَى كُلِّ خَطاياهُمْ.»

Vorbiţi blând Ierusalimului şi strigaţi-i că truda lui s-a sfârşit, că vina lui este ispăşită, căci a primit din mâna Domnului pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“

3 ه ُناكَ صَوتٌ يُنادِي: «أعِدُّوا الطَّرِيقَ للهِ ، مَهِّدُوا فِي البّرِّيَّةِ طَريقاً لإلِهَنِا.

„Un glas strigă în pustie: «Pregătiţi calea Domnului, neteziţi în deşert un drum pentru Dumnezeul nostru!

4 ي َنْبَغِي أنْ يَرتَفِعَ كُلُّ وَادٍ، وَيُسَوَّى كُلُّ جَبَلٍ وَتَلَّةٍ بِالأرْضِ. تَستَوِي الأرْضُ كَثِيرَةُ التَّعَرُّجاتِ، وَالأرْضُ الوَعِرَةُ تَصِيرُ مُمَهَّدَةً.

Orice vale va fi înălţată şi orice munte şi deal va fi aplecat; orice râpă va deveni netedă şi orice povârniş se va preface în câmpie.

5 ح ِينَئِذٍ، يُعلَنُ مَجدُ اللهِ ، وَسَيَراهُ كُلُّ النّاسِ، لأنَّ فَمَ اللهِ قَدْ تَكَلَّمَ.»

Atunci se va arăta slava Domnului, şi oamenii o vor vedea cu toţii împreună, căci gura Domnului a vorbit.»

6 ق الَ لِي صَوتٌ: «نادِ.» فَقُلْتُ: «بِماذا أُنادِي؟» فَقالَ: «البَشَرُ جَمِيعاً كَالعُشْبِ، وَثَباتُهُمْ كَثَباتِ الزُّهُورِ البَرِّيَّةِ.

Un glas zice: «Strigă!» «Ce să strig?», am întrebat eu. «Orice făptură este ca iarba şi toată gloria ei este ca floarea de pe câmp!

7 ا لعُشْبُ يَجِفُّ، وَالزَّهْرُ يَسقُطُ، عِندَما تَهُبُّ رِيحُ اللهِ عَلَيها. إنَّما النّاسُ كَالعُشبِ.

Iarba se usucă, iar floarea cade când suflarea Domnului vine peste ea!» Într-adevăr, ca iarba este poporul!

8 ا لعُشبُ يَجِفُّ، وَالزُّهُورُ تَذبُلُ وَتَسقُطُ، وَأمّا كَلِمَةُ إلَهِنا فَتَبقَى إلَى الأبَدِ.» بِشارَةُ الخَلاص

Iarba se usucă, iar floarea cade, însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.

9 ا صعَدِي عَلَى جَبَلٍ عالٍ، يا صِهْيَوْنَ، يا مُعلِنَةَ البِشارَةَ. ارفَعِي صَوتَكِ وَتَكَلَّمِي. يا قُدسُ، يا مُعلِنَةَ البِشارَةَ، لا تَخافِي، ارفَعِي صَوتَكِ وَاصرُخِي! قُولِي لِمُدُنِ يَهُوذا: «ها هُوَ إلَهُكِ.»

Suie-te pe un munte înalt, Sioane, aducător de veşti bune! Înalţă-ţi glasul cu putere, Ierusalime, aducător de veşti bune! Înalţă-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată-L pe Dumnezeul vostru!»

10 ه ُوَذا الرَّبُّ الإلَهُ سَيَأتِي بِقُوَّةٍ، وَسَيَحكُمُ بِقُوَّتِهِ. وَها هُوَ يأتِي بِمُكافَآتِهِ وَبِأعْمالِهِ العَظِيمَةِ إلَينا!

Iată, Stăpânul Domn vine cu putere, stăpânind prin braţul Său. Plata Lui vine cu El şi răsplata Lui Îl însoţeşte.

11 س َيَعتَنِي بِشَعبِهِ كَما يَعتَنِي الرّاعِي بِقَطِيعِهِ، سَيَجمَعُ الحِملانَ بِذِراعَيهِ، وَسَيَحمِلُها فِي حِضنِهِ، وَسَيَقُودُ مُرضِعاتِ القَطِيعِ إلَى جانِبِهِ. اللهُ خَلَقَ العالَمَ، وَهُوَ يَحكُمُه

El Îşi va paşte turma ca un păstor; Îşi va strânge mieii în braţe, îi va lua la piept şi va călăuzi blând oile care alăptează.

12 م َنْ قاسَ مِياهَ البَحرِ بِراحَةِ يَدِهِ؟ مَنْ قاسَ السَّماواتِ بِشِبرِهِ؟ مَنْ كالَ كُلَّ تُرابِ الأرْضِ بِالكَيلِ؟ مَنْ وَزَنَ الجِبالَ بِالقَبّانِ، وَالتِّلالَ بِالمِيزانِ؟

Cine a măsurat apele în palma lui şi a trasat cerurile cu lăţimea palmei? Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu o cumpănă?

13 م َنْ وَجَّهَ رُوحَ اللهِ ، أوْ مَنْ عَلَّمَهُ وَصارَ مُشِيراً لَهُ؟

Cine a cercetat Duhul Domnului şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?

14 م َنْ أعطاهُ نَصِيحَةً لِيَتَعَلَّمَ ماذا يَفْعَلُ؟ وَمَنْ عَلَّمَهُ كَيفَ يَكُونُ عادِلاً؟ مَنْ عَلَّمَهُ المَعرِفَةَ، وَدَلَّهُ عَلَى طَرِيقِ الفَهمِ؟

Cu cine s-a sfătuit El ca să fie luminat? Cine L-a învăţat calea dreptăţii? Cine L-a învăţat cunoaşterea şi I-a arătat cărarea priceperii?

15 ه ا إنَّ الأُمَمَ كَنُقطَةٍ مِنْ دَلوٍ، وَيُحسَبُونَ كَذَرّاتِ الغُبارِ عَلَى المِيزانِ. ها إنَّهُ يَرفَعُ الجُزُرَ عَلَى المِياهِ كَالغُبارِ النّاعِمِ.

Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată, sunt considerate ca praful de pe cântar. Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf.

16 أ شجارُ لُبنانَ غَيرُ كافِيَةٍ لإشعالِ نارِ المَذابِحِ، وَحَيواناتُهُ لا تَكفِي لِلتَّقدِماتِ.

Libanul nu ajunge pentru foc, nici animalele lui pentru arderea de tot.

17 ك ُلُّ الأُمَمِ كَأنَّها لا شَيءَ أمامَهُ، وَهُوَ يَحسِبُهُمْ كَعَدَمٍ وَهَباءٍ. اللهُ الَّذِي لا يُقارَن بِشَيء

Toate neamurile sunt un nimic înaintea Lui; mai puţin decât nimic şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa.

18 ب ِمَنْ تُشَبِّهُونَ اللهُ؟ وَبِمَن تُقارِنُونَهُ؟

Cu cine, deci, L-aţi putea asemăna pe Dumnezeu? Ce imagine aţi putea găsi pentru El?

19 أ بِصَنَمٍ يَسبُكُهُ الصّانِعُ، وَيُغَشِّيهِ بِالذَّهَبِ، وَيَصنَعُ لَهُ أوتاداً مِنْ فِضَّةٍ؟

Un idol? – un meşter îl toarnă şi apoi un aurar îl poleieşte cu aur şi îi face lănţişoare de argint.

20 ي َختارُ أفضَلَ الخَشَبِ لِقاعِدَةِ الوَثَنِ، يَختارُ خَشَباً لا يَتَعَفَّنُ. ثُمَّ يَبحَثُ عَنْ صانِعٍ ماهِرٍ لِيَصنَعَ لَهُ وَثَناً لا يَتَفَكَّكُ.

Săracul, care nu-şi permite aceasta, alege un lemn ce nu putrezeşte şi îşi caută un meşter iscusit pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine.

21 أ لَمْ تَعرِفُوا؟ ألَمْ تَسمَعُوا؟ ألَمْ تُخبَرُوا مِنَ البِدايَةِ؟ ألَمْ تَفهَمُوا مُنذُ تَأسِيسِ العالَمِ؟

Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? N-aţi învăţat nimic de la întemeierea pământului?

22 ه ُوَ الجالِسُ عَلَى عَرشِهِ فَوقَ دائِرَةِ الأرْضِ، الَّتِي فِيها النّاسُ كَالجَنادِبِ. هُوَ مَنْ نَشَرَ السَّماواتِ كَحِجابٍ، وَهُوَ مَنْ بَسَطَها كَخَيمَةٍ لِلعَيشِ فِيها.

El este Cel Ce şade deasupra cercului pământului, ai cărui locuitori par nişte lăcuste. El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin şi le desfăşoară ca pe un cort de locuit.

23 و َهُوَ الَّذِي يَجعَلُ حُكّامَ الأرْضِ وَأُمَراءَها كَالعَدَمِ.

El este Cel Ce îi preface pe prinţi în nimic, iar pe conducătorii pământului ca şi cum n-ar exista.

24 ك َنَبْتاتٍ زُرِعَتْ قَبلَ فَترَةٍ قَصِيرَةٍ، لَيسَ لها جُذُورٌ بَعدُ. فَعِندَما يَهُبُّ بِرِيحِهِ، يَجِفُّونَ، وَتَحمِلُهُمُ الرِّياحُ العاصِفَةُ كَالقَشِّ.

De abia sunt sădiţi, de abia sunt semănaţi, de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ, că El şi suflă peste ei, uscându-i, iar vijelia îi ia ca pe nişte paie.

25 ي َقُولُ القُدُّوسُ: «بِمَنْ تُشَبِّهُونِي، وَبِمَنْ تُعادِلُونَنِي؟»

«Deci, cu cine M-aţi putea asemăna? Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.

26 ا رفَعُوا عُيُونَكُمْ إلَى الأعلَى وَانظُرُوا. مَنْ خَلَقَ هَذِهِ الأشياءَ؟ إنَّهُ هُوَ مَنْ يَقُودُ جَيشَ النُّجُومِ واحِداً فَواحِداً، وَيَدعُوها جَمِيعَها بِأسماءٍ. وَبِسَبَبِ قُوَّتِهِ العَظِيمَةِ وَقُدرَتِهِ الشَّدِيدَةِ لا يُفقَدُ أحَدٌ مِنها.

Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi: Cine a creat toate acestea? El, Cel Care face să apară oştirile lor una câte una, chemându-le pe nume. Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui, că nici una nu lipseşte.

27 ي ا يَعقُوبُ، لِماذا تَتَذَمَّرُ، وَيا إسْرائِيلُ، لِماذا تَقُولُ: «طَرِيقِي مَخفِيٌّ عَنِ اللهِ ، وَ اللهُ لا يَهتَمُّ بِحَقِّي؟»

De ce spui, Iacove, de ce zici, Israele: «Calea mea este ascunsă de Domnul şi dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»

28 أ لَمْ تَعلَمْ؟ ألَمْ تَسمَعْ؟ اللهُ هُوَ الإلَهُ الأبَدِيُّ، خالِقُ كُلِّ الأرْضِ. وَلا يُصابُ بِالتَّعَبِ أوِ الإنهاكِ. لا يَستَطِيعُ أحَدٌ فَهمَ حِكمَتِهِ تَماماً.

Nu ştii? N-ai auzit? Domnul este Dumnezeul cel Veşnic, creatorul marginilor pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte, iar priceperea Lui este de nepătruns.

29 ي ُعطِي قُوَّةً لِلمُتعَبِ، وَلِعَدِيمِ القُوَّةِ يَمنَحُ قُدرَةً.

El dă putere celui obosit şi îl întăreşte pe cel fără putere.

30 ا لأولادُ يَتعَبُونَ وَيُنهَكُونَ، وَالفِتيانُ يَعيَونَ وَيَسقُطُونَ،

Flăcăii vor obosi şi vor osteni, tinerii se vor împiedica şi vor cădea,

31 أ مّا الَّذِينَ يَضَعُونَ رَجاءَهُمْ فِي اللهِ فَسَيُجَدِّدُونَ قُوَّتَهُمْ، سَيُحَلِّقُونَ بِأجنِحَةٍ كَالنُّسُورِ. سَيَركُضُونَ وَلا يُنهَكُونَ، وَسَيَمشُونَ وَلا يَتعَبُونَ.

dar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea, se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii, vor alerga şi nu vor osteni, vor umbla şi nu vor obosi.