1 م َهجُورَةً تَجلِسُ المَدِينَةُ، وَكانَتْ مَلأَى بِالنّاسِ. كَأرمَلَةٍ صارَتْ، وَهِيَ الَّتِي كانَتْ عَظِيمَةً بَينَ الشُّعُوبِ. أمِيرَةً كانَتْ بَينَ البُلْدانِ، أمّا الآنَ، فَقَدْ أُجْبِرَتْ عَلَى العُبُودِيَّةِ.

Cum stă singură cetatea care odinioară era plină de oameni! Cum a ajuns asemenea văduvei, ea, care era mare între neamuri! Ea, care era prinţesa ţinuturilor, a devenit o sclavă.

2 ف ِي اللَّيلِ تَبكِي بُكاءً، وَعَلَى خَدَّيها دُمُوعُها. لَيسَ مِنْ بَينِ مُحِبِّيها مَنْ يُعَزِّيها. كُلُّ أصدِقائِها خانُوها، وَانقَلَبُوا أعداءً لَها.

Plânge amarnic în noapte şi lacrimile-i curg pe obraz. Dintre toţi iubiţii ei, nu mai există nici unul care să o aline. Toţi prietenii au înşelat-o, devenindu-i duşmani.

3 إ لَى الأسْرِ مَضَتْ يَهُوذا بَعْدَ ذُلٍّ وَاسْتِعبادٍ كَثِيرٍ. تَسكُنُ بَينَ الشُّعُوبِ، وَلا تَجِدُ لَها مَكانَ راحَةٍ. أدرَكَها كُلُّ مُطارِدِيها فِي أمكِنَةٍ ضَيِّقَةٍ.

După multă asuprire şi muncă grea, Iuda s-a dus în captivitate. Locuieşte printre neamuri şi nu găseşte un loc de odihnă. Toţi prigonitorii lui l-au ajuns chiar în toiul strâmtorării lui.

4 ط ُرُقاتُ صِهْيَوْنَ تَبكِي، إذْ لَيسَ مَنْ يَأْتِي إلَى العِيدِ. مَهجُورَةٌ بوّاباتُها. وَكَهَنَتُها يَئِنُّونَ حَسْرَةً. عَذاراها يَتَلَوَّعْنَ، وَهِيَ فِي مَرارَةٍ.

Drumurile Sionului jelesc, căci nimeni nu mai vine la sărbători. Toate porţile lui sunt distruse, iar preoţii săi suspină; fecioarele lui sunt mâhnite şi el însuşi este plin de amărăciune.

5 خ ُصُومُها مُسَيطِرُونَ، وَأعداؤُها مُسْتَرِيحُونَ. فَقَدْ أذَلَّها اللهُ لِكَثْرَةِ تَعَدِّياتِها. سِيقَ صِغارُها أسْرَى أمامَ العَدُوِّ.

Duşmanii lui au devenit stăpâni şi vrăjmaşii lui au parte de bine, căci Domnul l-a făcut să sufere din cauza mulţimii nelegiuirilor sale. Copiii lui au mers în exil, captivi înaintea duşmanului.

6 ز الَ عَنِ العَزِيزَةِ صِهْيَوْنَ كُلُّ جَمالِها. أشْرافُها صارُوا كَغُزلانٍ، لا تَجِدُ لَها مَرعَى، فَتَركُضُ بِلا قُوَّةٍ أمامَ صَيّادِيها.

S-a dus de la fiica Sionului toată splendoarea ei! Prinţii săi au ajuns ca cerbii care nu găsesc păşune, care fug, dar fără putere, dinaintea urmăritorului.

7 و َفِي أيّامِ بَلْواها وَتَشَرُّدِ أهلِها تَتَذَكَّرُ القُدْسُ كُلَّ ثَمِينٍ كانَ لَها فِيما مَضَى. تَتَذَكَّرُ يَوْمَ سَقَطَ أهلُها بِيَدِ العَدُوِّ، وَلَمْ يَكُنْ لَها مُعِينٌ. نَظَرَ إلَيها أعداؤُها. وَضَحِكُوا عَلَى نِهايَتِها.

În zilele necazului şi ale rătăcirii lui, Ierusalimul îşi aduce aminte de toate bogăţiile pe care le-a avut în zilele de odinioară. Când poporul lui a căzut în mâna duşmanului, nimeni nu i-a sărit în ajutor! Vrăjmaşii l-au privit şi au râs pe seama prăbuşirii lui.

8 أ خطَأتِ القُدْسُ خَطِيَّةً عَظِيمَةً. فَصارَتْ نَجِسَةً. الَّذِينَ كَرَّمُوها فِي الماضِي، يُحَقِّرُونَها الآنَ، بَعْدَ أنْ عاشَرُوها وَأذَلُّوها. وَهِيَ تَئِنُّ، وَتَرتَدُّ خَجلَى.

Cetatea Ierusalimului a păcătuit mult şi de aceea a ajuns murdară. Toţi aceia care o cinsteau, acum o dispreţuiesc, fiindcă i-au văzut goliciunea. Ea însuşi suspină şi îşi întoarce faţa.

9 ع َلَى ثَوْبِها نَجاسَتُها. لَمْ تُفَكِّرْ بِما سَيَحِلُّ بِها. سَقَطَتْ فِي عارٍ عَجِيبٍ. فَلَمْ يَكُنْ لَها مَنْ يُعَزِّيها. تَصْرُخُ: «انظُرْ، إلَى مَذَلَّتِي يا اللهُ ، لِأنَّ العَدُوَّ قَدْ تَجَبَّرَ.»

Necurăţia era pe rochia ei şi nu s-a gândit la sfârşitul său. Căderea ei a fost de neînţeles şi n-a fost nimeni s-o consoleze. „Priveşte-mi, Doamne, durerea, căci vrăjmaşul a triumfat!”

10 م َدَّ العَدُوُّ يَدَهُ إلَى كُلِّ ثَمِينٍ لَدَيها. وَرَأتْ أُمَماً غَرِيبَةً تَدخُلُ هَيكَلَها. أمَرْتَ أُمَماً بِشَأْنِها يا اللهُ، أنْ لا يَشْتَرِكُوا فِي اجتِماعاتِكَ.

Duşmanul a întins mâna peste toate bogăţiile ei. Mai mult, ea a văzut neamurile intrând în Lăcaş, când Tu le porunciseşi să nu intre în adunarea Ta.

11 أ هلُها جَمِيعاً يَئِنُّونَ، وَيَبحَثُونَ عَنِ الخُبْزِ. بادَلُوا كُلَّ ثَمِينٍ لَدَيهِمْ بِالطَّعامِ، لِيَبْقُوا أحْياءً. وَتَقُولُ: «انظُرْ يا اللهُ كَمْ صِرْتُ مُحتَقَرَةً.

Toţi cei din popor suspină, căutând după mâncare. Ei şi-au dat bogăţiile pentru mâncare, ca să-şi păstreze viaţa. Priveşte, Doamne, şi ia aminte la cât sunt de dispreţuită!

12 أ يُّها العابِرُونَ مِنْ هُنا تَطَلَّعُوا إلَيَّ وَانْظُرُوا ألَمِي، الألَمُ الَّذِي حَلَّ بِي، الألَمُ الَّذِي أمَرَ بِهِ اللهُ عِندَما حَمِيَ غَضَبُهُ!

Nu înseamnă nimic pentru voi, cei care treceţi pe lângă mine? Priviţi şi vedeţi dacă există vreo durere asemenea durerii mele, cu care Domnul m-a făcut să sufăr în ziua aprigei Lui mânii!

13 م ِنْ فَوقُ أرسَلَ ناراً، وَجَعَلَها تَسرِي فِي عُمْقِ عِظامِي. نَشَرَ شَبَكَةً لِيَصْطادَنِي، وَضَرَبَنِي. أمرَضَنِي طُولَ النَّهارِ.

Din înălţimi a trimis un foc care mi-a pătruns în oase. A întins o plasă sub picioarele mele şi m-a răsturnat. M-a pustiit şi m-a ostenit în tot timpul zilei.

14 « ثَبَّتَ حِملَ تَعَدِّياتِي عَلَى كَتِفِي. أوقَعَنِي فِي شَرَكٍ، أمسَكَ بِي، مُلتَفّاً حَولَ عُنُقِي كَلَولَبٍ، امتَصَّ قُوَّتِي. أسلَمَنِي رَبِّي إلَى أيدِي مَنْ هُمْ أقوَى مِنِّي.

Nelegiuirile mele au fost prinse într-un jug şi împletite de mâna Sa. Ele apasă asupra gâtului meu, frângându-mi puterea. Stăpânul m-a dat în mâinile duşmanilor, fără ca eu să mă pot împotrivi.

15 ر َفَضَ الرَّبُّ جَمِيعَ قادَتِي الأقوِياءِ هُنا فِي المَدِينَةِ. جَمَعَ شُعُوباً كَثِيرَةً مَعاً، لِكَي يَسحَقُوا شُبّانِي. داسَ الرَّبُّ العَزِيزَةَ يَهُوذا.

Stăpânul i-a tratat cu dispreţ pe toţi vitejii din mijlocul meu, El a chemat o armată împotriva mea, ca să-mi zdrobească tinerii. Stăpânul a călcat-o ca în teasc pe fiica fecioară a lui Iuda.

16 « عَلَى هَذِهِ أبكِي، تَسكُبُ عَينايَ ماءً. فَالمُعَزِّي بَعِيدٌ عَنِّي، وَأبنائِي بائِسُونَ. قَوِيَ عَلَيهِمْ عَدُوُّهُمْ.»

De aceea plâng, iar ochii îmi sunt plini de lacrimi, căci Mângâietorul meu S-a îndepărtat de mine, El, Care îmi înviora viaţa. Fiii mei sunt îngroziţi, deoarece vrăjmaşul a învins.

17 ت َمُدُّ صِهْيَوْنُ يَدَها، وَلَكِنْ لا مُعَزِّيَ لَها. أمَرَ اللهُ أعداءَ يَعقُوبَ بِأنْ يُحاصِرُوهُ. أصبَحَتِ القُدْسُ نَجاسَةً فِي وَسَطِهِمْ.

Sionul îşi întinde mâinile rugător, dar nu este nimeni să-l mângâie. Domnul a poruncit pentru Iacov ca vecinii lui să-i fie duşmani, iar Ierusalimul a ajuns ca ceva murdar printre ei.

18 و َتَقُولُ: «عادِلٌ هُوَ اللهُ فِي مُعاقَبَتِي، فَإنِّي قَدْ عَصَيتُ وَصاياهُ. اسْمَعُوا يا كُلَّ شُعُوبِ الأرْضِ، وَانظُرُوا ألَمِي. فَتَياتِي وَشُبّانِي المُختارُونَ ذَهَبُوا إلَى الأسْرِ.

Domnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva Poruncii Lui. Ascultaţi-mă, vă rog, toate popoarele! Priviţi la durerea mea! Fecioarele şi tinerii mei au mers în captivitate.

19 ن ادَيتُ أحِبَّتِي، لَكِنَّهُمْ غَدَرُوا بِي. كَهَنَتِي وَشُيُوخِي ماتُوا فِي المَدِينَةِ. ماتُوا وَهُمْ يَسْعَوْنَ إلَى الطَّعامِ لِأنفُسِهِمْ، لِكَي يَبْقُوا عَلَى قَيْدِ الحَياةِ.

Mi-am chemat aliaţii, însă ei m-au trădat. Preoţii şi bătrânii mei au pierit în cetate, căutând de mâncare pentru a putea trăi.

20 « انظُرْ يا اللهُ ضِيقِي. مَضْطَرِبٌ ما فِي داخِلِي. انقَلَبَ قَلْبِي داخِلِي نَدَماً، لِأنِّي تَمَرَّدْتُ. فِي الخارِجِ يَفتِكُ السَّيفُ بِأبنائِي. وَفِي الدّاخِلِ ما يُشبِهُ المَوْتِ.

Priveşte, Doamne, cât sunt de nenorocit! Măruntaiele-mi fierb, inima mi se zvârcoleşte înăuntrul meu, căci am fost foarte răzvrătit! Afară, sabia m-a lăsat fără copii, iar în casă, ea este precum moartea.

21 « سَمِعَ النّاسُ عَنْ أنِينِي. سَمِعُوا أنَّهُ لا مُعَزِّيَ لِي. كُلُّ أعدائِي سَمِعُوا بِمُصِيبَتِي. يُغَنُّونَ فَرَحاً لِأنَّكَ فَعَلْتَ هَذا بِي. لَيتَكَ تَجلِبُ عَلَيهِمِ اليَوْمَ الَّذِي وَعَدْتَ بِهِ، وَلَيتَ حالَهُمْ تَصِيرُ كَحالِي.

Oamenii m-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat. Toţi duşmanii mei au aflat de nenorocirea mea şi s-au bucurat de ce ai făcut. Adu însă ziua pe care ai vestit-o pentru ca şi ei să ajungă ca mine!

22 « لَيتَكَ تَنظُرُ إلَى كُلِّ شُرُورِهِمْ، وَتَبطِشُ بِهِمْ. لَيتَكَ تَبطِشُ بِهِمْ كَما فَعَلْتَ بِي مِنْ أجلِ تَعَدِّياتِي. ها قّدْ كَثُرَ أنِينِي، وَقَلْبِي ضَعِيفٌ جِدّاً!»

Fie ca toată răutatea lor să vină înaintea Ta şi poartă-te cu ei la fel cum te-ai purtat cu mine din cauza tuturor nelegiuirilor mele, căci suspinele mele sunt multe, iar inima-mi este sleită!