1 ث ُمَّ أتَتْ إلَيَّ كَلِمَةُ اللهِ:

Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

2 « ماذا تعنُونَ أيُّها النّاسُ حِينَ تَقتَبِسُونَ هَذا المَثلَ عَنْ إسْرائِيلَ: ‹الآباءُ يَأكُلُونَ الحُصرُمَ، وَأسنانُ الأبناءِ تَضرَسُ؟›»

„De ce continuaţi să folosiţi această zicală în ţara lui Israel, şi anume: «Părinţii au mâncat struguri acri, şi copiilor li s-au strepezit dinţii»?

3 ي َقُولُ الرَّبُّ الإلَهُ: «أُقْسِمُ بِذاتِي إنَّكُمْ لَنْ تَعُودُوا تَقتَبِسُونَ هَذا المَثَلَ فِي إسْرائِيلَ.

Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că nu veţi mai folosi această zicală în Israel!

4 ف َاعلَمُوا أنَّ حَياةَ النّاسِ جَميعاً لِي: حَياةُ الوالِدِ وَحَياةُ المَولودِ كِلاهُما لِي. الإنسانُ الَّذِي يُخطِئُ هُوَ يَمُوتُ.

Iată că toate sufletele sunt ale Mele. Atât sufletul tatălui, cât şi sufletul fiului sunt ale Mele. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri!

5 أ مّا البارُّ فَهُوَ الَّذِي يَصْنَعُ العَدلَ وَالبِرَّ،

Omul care este drept, care face judecată şi dreptate,

6 و َلا يَأكُلُ عَلَى مَزاراتِ الجِبالِ، وَلا يُقَدِّمُ ذَبائِحَ لأصْنامِ بَني إسْرائِيلَ البَغِيضَةِ، وَلا يُنَجِّسُ زَوجَةَ جارِهِ، أوْ يُعاشِرَ امْرأةً خِلالَ حَيضِها.

care nu mănâncă pe munţi, nu-şi ridică ochii spre idolii Casei lui Israel, nu o necinsteşte pe soţia semenului său şi nu se apropie de o femeie în timpul necurăţiei ei,

7 ل ا يَستَغِلُّ النّاسَ، بَلْ يَرُدُّ الرَّهنَ لِمَنْ يَقْتَرِضُ مِنهُ. يُعطِي طَعاماً للِجائِعِ، وَيُلبِسُ مَنْ لا ثِيابَ لَهُ.

care nu asupreşte pe nimeni, dă înapoi datornicului garanţia, nu comite jaf, dă din pâinea lui celui flămând şi îl îmbracă cu o haină pe cel gol,

8 و َلا يَأخُذُ رِباً أوْ رِبحاً زائِداً. يَتَجَنَّبُ الإثْمَ، وَيَحْكُمُ بالعَدلِ بَينَ المُتَخاصِمِينَ.

care nu împrumută cu dobândă şi nu ia camătă de la nimeni, care îşi fereşte mâna de nelegiuire şi judecă după adevăr între om şi om,

9 ي َتبَعُ شَرائِعِي وَيَحفَظُ أحكامِي. لِيَعمَلَ ما هُوَ حَقٌّ وَعَدلٌ. فَهَذا إنسانٌ بارٌّ، وَسَيَحيا.» يَقُولُ الرَّبُّ الإلَهُ.

care urmează hotărârile Mele şi păzeşte rânduielile Mele, lucrând cu credincioşie, un astfel de om drept în mod sigur va trăi, zice Stăpânul Domn.

10 « لَكِنْ قَدْ يَكُونُ لِذَلِكَ الإنسانِ ابنٌ قاتِلٌ مُتَمَرِّدٌ،

Dacă unui astfel de om i se naşte un fiu violent, care varsă sânge sau face oricare din lucrurile acestea

11 ي َعمَلُ أُموراً كَهَذِهِ – مَعَ أنَّ أبيهِ لا يَفعَلُها: يَأكُلُ فِي مَزاراتِ الجِبالِ، يُنَجِّسُ زَوجَةَ جارِهِ،

şi nu face nici unul din lucrurile bune, ci mănâncă pe munţi, o necinsteşte pe soţia semenului său,

12 ي َظلُمُ الفَقِيرَ وَالعاجِزَ، يَسرِقُ وَلا يَرُدُّ رَهناً، يَعبُدُ الأوثانَ، يقتَرِفُ خَطايا بَغيضَةً،

îl asupreşte pe cel sărac şi pe cel nevoiaş, comite jaf, nu dă înapoi garanţia, îşi ridică ochii spre idoli, săvârşeşte urâciuni,

13 ي أخُذُ رِباً وَرِبحاً زائِداً. أفَيحيا ذَلِكَ الإنسانُ؟ لا بَلْ يَمُوتُ. فَلِأنَّهُ عَمِلَ كُلَّ هَذِهِ الخَطايا الكَرِيهَةِ، يَنْبَغِي أنْ يَمُوتَ.

dă împrumut cu dobândă şi ia camătă, oare va trăi un asemenea om ? Nu, nu va trăi! Pentru că a săvârşit toate aceste urâciuni, va muri cu siguranţă, iar sângele lui va cădea asupra capului său.

14 و َقَدْ يَكُونُ لِهَذا الإنسانِ ابنٌ رَأى كُلَّ الخَطايا الَّتِي ارتَكَبَها أبُوهُ، فَفَهِمَ وَلَمْ يَعمَلْ ما عَمِلَهُ أبُوهُ.

Dar să zicem că şi lui i se naşte un fiu. Acesta vede toate păcatele pe care le săvârşeşte tatăl său, dar, deşi le vede, totuşi nu le face.

15 ل َمْ يأكُلْ فِي مَزاراتِ الجِبالِ، وَلَمْ يَعبُدْ أوثانَ بَني إسْرائِيلَ، وَلَمْ يُنَجِّسُ زَوجَةَ جارِهِ.

El nu mănâncă pe munţi, nu-şi ridică ochii spre idolii Casei lui Israel, nu o necinsteşte pe soţia semenului său,

16 ل َمْ يَظلِمُ أحَداً، وَلَمْ يَحتَفِظُ بِرَهنٍ أوْ يَسْرِقْ. لَكِنَّهُ يُعطِي مِنْ طَعامِهِ لِلجائِعِ، ويُلبِسُ العُريانَ ثِيابَهُ.

nu asupreşte pe nimeni, nu reţine garanţia, nu comite jaf, dă din pâinea lui celui flămând şi îl îmbracă cu o haină pe cel gol.

17 ي َتَجَنَّبُ الإثمَ، وَلا يأخُذُ رِباً أوْ رِبحاً زائِداً. يَحفَظُ أحكامِي وَيُطِيعُ فَرائِضِي. فَلا يَهلِكُ مِثلُ هَذا بِسَبَبِ إثمِ أبِيهِ، بَلْ يَحيا.

El îşi fereşte mâna de nelegiuire, nu ia dobândă de pe împrumuturi, împlineşte rânduielile Mele şi umblă după hotărârile Mele. Un astfel de om nu va muri din cauza nelegiuirii tatălui său, ci, în mod sigur, va trăi!

18 ف َإنْ كانَ أبُوهُ ظَلَمَ النّاسَ، وَسَرَقَ أخِيهِ، وَعَمِلَ شُرُوراً كَثِيرَةً وَسَطَ شَعبِهِ. فَهَذا سَيَهلِكُ بِذَنبِهِ.

Dar tatăl său, care s-a îndeletnicit cu asuprirea, care l-a tâlhărit pe fratele său şi care a făcut ce nu este bine în poporul său, omul acela va muri din cauza nelegiuirii sale.

19 ف َلِماذا أيُّها النّاسُ تَسألُونَ لِماذا لا يُعانِي الابنُ بِسَبَبِ ما فَعَلَهُ أبُوهُ؟ كانَ الِابنُ عادِلاً وَعَمِلَ ما هُوَ صالِحٌ، وَأطاعَ شَرائِعِي وَعَمِلَ بِها، وَلِذا فَهُوَ بَريءٌ وَسَيَحيا.

Voi însă ziceţi: «De ce să nu fie responsabil şi fiul de nelegiuirea tatălui său?» Pentru că fiul a făcut judecată şi dreptate şi pentru că a păzit toate hotărârile Mele şi le-a împlinit! De aceea, în mod sigur el va trăi!

20 ا لإنسانُ الَّذِي يُخطِئُ هُوَ الَّذِي يَمُوتُ. وَلَنْ يُعاقَبَ الأبُ عَلَى خَطايا ابنِهِ. الإنسانُ الصّالِحُ مَسؤُولٌ عَنْ صَلاحِهِ، وَالإنسانُ الشِّرِّيرُ مَسؤُولٌ عَنْ شَرِّهِ.

Sufletul care păcătuieşte, acela va muri! Fiul nu va fi responsabil de nelegiuirea tatălui şi nici tatăl de nelegiuirea fiului. După cum dreptatea celui drept îi va fi de folos doar lui, tot aşa răutatea celui rău se va răsfrânge doar asupra lui.

21 و َإنْ تابَ إنسانٌ شِرِّيرٌ عَنْ خَطاياهُ، وَحَفِظَ شَرائِعِي وَعَمِلَ ما هُوَ عَدلٌ وَصَلاحٌ، فَإنَّهُ لَنْ يَهلِكَ.

Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit, păzeşte toate hotărârile Mele şi face judecată şi dreptate, în mod sigur el va trăi şi nu va muri.

22 و َلَنْ تُذكَرَ أيُّ خَطيَّةٍ مِنْ خَطاياهُ السّابِقَةِ لِيُحاسَبَ عَنها. وَبِسَبَبِ الصَّلاحِ الَّذِي يَعمَلُهُ فَإنَّهُ سَيَحيا.»

Toate fărădelegile pe care le-a săvârşit nu i se vor mai aminti! El va trăi din pricina dreptăţii pe care a înfăptuit-o.

23 ي َقُولُ الرَّبُّ الإلَهُ: «هَلْ أُسَرُّ بِمُوتَ الشِّرِّيرُ، أمْ بِأنْ يَتُوبَ عَنْ شَرِّهِ فَيَحيا.»

Doresc Eu moartea celui rău? zice Stăpânul Domn. Oare nu doresc mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?

24 « هَلْ يَحيا البارُّ، إنْ عادَ عَنْ بِرِّهِ، وَعَمِلَ شُرُوراً كَرِيهَةً كَالأشرارِ؟ بَلْ لَنْ يُذكَرَ شَيءٌ مِنْ أعمالِهِ الصّالِحَةِ القَدِيمَةِ، وَسَيَهلِكُ بِسَبَبِ خِيانَتِهِ وَخَطاياهُ الَّتِي ارْتَكَبَها.

Tot astfel, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, asemenea tuturor urâciunilor săvârşite de cel rău, va trăi el oare? Toată dreptatea pe care a înfăptuit-o nu i se va mai aminti. Din cauza necredincioşiei de care a dat dovadă şi din cauza păcatelor pe care le-a săvârşit, el va muri.

25 و َلَكِنَّكُمْ تَقُولُونَ: ‹طَرِيقُ الرَّبِّ لَيسَتْ مُستَقِيمَةً!› أَطَرِيقِي أنا لَيسَتْ مُستَقِيمَةً يا بَيتَ إسْرائِيلَ، أمْ طُرُقُكُمْ أنتُمْ لَيسَتْ مُستَقِيمَةً؟

Totuşi, voi ziceţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Ascultă, casă a lui Israel! Calea Mea nu este dreaptă? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte?

26 ف َحِينَ لا يَعُودُ الصّالِحُ يَعِيشُ بِالصَّلاحِ وَيَبدَأُ بِعَمَلِ الشَّرِّ، فَإنِّي سَأُمِيتُهُ بِسَبَبِ شُرُورِهِ. سَيَمُوتُ بِسَبَبِ أعمالِهِ الشِّرِّيرَةِ.

Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, el va muri din pricina aceasta; va muri din pricina nedreptăţii pe care a săvârşit-o.

27 و َحِينَ لا يَعُودُ الشِّرِّيرُ يَعمَلُ الشُّرُورَ، وَيَبدَأُ بِعَمَلِ ما هُوَ صالِحٌ وَعادِلٌ، فَإنَّهُ بِهَذا يُنَجِّي نَفسَهُ.

Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea în care trăieşte şi face judecată şi dreptate, îşi va salva viaţa.

28 ف َإنْ فَهِمَ وَتابَ عَنْ آثامِهِ وَخَطاياهُ الَّتِي عَمِلَها، فَإنَّهُ سَيَحيا وَلَنْ يَهلِكَ.

Dacă îşi vede starea şi se întoarce de la toate nelegiuirile pe care le-a săvârşit, va trăi cu siguranţă şi nu va muri.

29 و َمَعَ هَذا فَإنَّ بَيتَ إسْرائِيلَ يَقُولُونَ: ‹طَرِيقُ الرَّبِّ لَيسَتْ مُستَقِيمَةً!› أَطَرِيقِي أنا لَيسَتْ مُستَقِيمَةً يا بَيتَ إسْرائِيلَ، أمْ طُرُقُكُمْ أنتُمْ لَيسَتْ مُستَقِيمَةً؟»

Voi însă, cei din Casa lui Israel, spuneţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Calea Mea nu este dreaptă, casă a lui Israel? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte?

30 ي َقُولُ الرّبُّ الإلَهُ: «أنا الَّذِي أحكُمُ عَلَى كُلِّ إنسانٍ بِحَسَبِ سُلُوكِهِ. فَتُوبُوا وَارجِعُوا عَنْ كُلِّ آثامِكُمْ وَخَطاياكُمْ، حَتَّى لا تُدّمِّرَكُمْ آثامُكُمْ.

De aceea vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, casă a lui Israel, zice Stăpânul Domn. Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca nelegiuirea să nu vă mai fie o pricină de poticnire!

31 ت َخَلَّصُوا مِنْ كُلِّ الآثامِ الَّتِي اقتَرَفتُمُوها، وَخُذُوا قَلباً جَدِيداً وَرُوحاً جَدِيدَةً. يا بَني إسْرائِيلَ، لِماذا تَمُوتُونَ؟

Aruncaţi de la voi toate fărădelegile pe care le-aţi săvârşit şi faceţi-vă rost de o inimă nouă şi de un duh nou! Pentru ce vrei să mori, casă a lui Israel?

32 أ نا لا أُسَرُّ بِمَوتِ أحَدٍ. تُوبُوا عَنِ الشَّرِّ وَاحيُوا.» يَقُولُ الرَّبُّ الإلَهُ.

Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Stăpânul Domn. Întoarceţi-vă deci şi veţi trăi!“