1 ي ا اللهُ إلَهِي أنتَ، أرفَعُكَ وَأُسَبِّحُ اسْمَكَ، لأنَّكَ عَمِلْتَ أُمُوراً مُدهِشَةً، خَطَّطتَ لَها مُنذُ زَمَنٍ بَعِيدٍ وَتَحَقَّقَتْ.

O, Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu! Te voi înălţa şi Îţi voi lăuda Numele, căci ai făcut lucruri minunate, lucruri plănuite demult, care s-au împlinit cu credincioşie.

2 ل أنَّكَ جَعَلْتَ المَدِينَةَ كَومَةَ حِجارَةٍ، وَجَعَلْتَ المَدِينَةَ المُحَصَّنَةَ خَراباً. لَنْ يَستَمِرَّ قَصرُ الغُرَباءِ كَمَدِينَةٍ، وَلَنْ يُبنَى ثانِيَةً.

Ai prefăcut cetatea într-un morman de moloz, citadela într-o ruină. Fortăreaţa străinilor nu mai e o cetate; ea nu va mai fi niciodată rezidită.

3 ل ِذَلِكَ يُمَجِّدُكَ شَعبٌ عَظِيمٌ، وَشُعُوبٌ أُخْرَى سَتَخافُكَ.

De aceea popoarele puternice Te vor slăvi; cetăţile neamurilor de temut se vor teme de Tine.

4 ل أنَّكَ كُنتَ حِصناً لِلمَساكِينِ، مَلجأً لِلبائِسِينَ فِي يَومِ الضِّيقِ، وَسِتراً مِنَ العاصِفَةِ وَظِلّاً مِنَ الحَرِّ. حِينَ كانَ هُجُومُ القُساةُ كَعاصِفَةِ الشِّتاءِ،

Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărman, un refugiu pentru cel nevoiaş în necazul său, un adăpost în furtună şi o umbră în mijlocul caniculei, atunci când suflarea asupritorilor lovea ca furtuna într-un zid

5 أ وْ كَحَرِّ الصَّحراءِ، أنتَ أسْكَتَّ ضَجِيجَ الغُرَباءِ، كَما يُطفِئُ ظِلُّ الغُيُومِ حَرَّ الصَّحراءِ، هَكَذا تُسكِتُ أُغنِيَةَ القُساةِ. وَلِيمَةُ اللهِ لِخُدّامِه

şi ca arşiţa soarelui într-un loc uscat. Tu aduci la tăcere zarva străinilor şi, aşa cum căldura este domolită de umbra unui nor, tot astfel şi cântarea asupritorilor încetează.

6 ع َلَى هَذا الجَبَلِ، سَيُعِدُّ اللهُ القَدِيرُ لِلشَّعبِ وَلِيمَةً مِنْ أفضَلِ الأطعِمَةِ وَالنَّبِيذِ المُعَتَّقِ، بِاللَّحمِ الطَّرِيِّ وَالنَّبِيذِ المُعَتَّقِ الصّافِي.

Domnul Oştirilor va pregăti pe muntele acesta, pentru toate popoarele, un ospăţ cu cărnuri grase, un ospăţ cu vinuri bune – cărnuri pline de măduvă şi vinuri din cele mai bune.

7 و َعَلَى هَذا الجَبَلِ، سَيُزِيلُ البُرقُعَ الَّذِي يُغَطِّي كُلَّ الشُعُوبِ، وَغِطاءَ المَوتِ المَفرُوشَ عَلَى كُلِّ الأُمَمِ.

Pe muntele acesta El va nimici vălul care acoperă toate popoarele, învelitoarea aruncată peste toate neamurile.

8 س َيُهزَمُ المَوتَ إلَى الأبَدِ. وَسَيَمسَحُ الرَّبُّ الإلَهُ الدُّمُوعَ عَنْ كُلِّ الوُجُوهِ. وَسَيَنزِعُ عارَ شَعبِهِ الَّذِي يُغَطِّي كُلَّ الأرْضِ. لأنَّ اللهَ قَدْ تَكَلَّمَ.

El va înghiţi moartea pentru totdeauna. Stăpânul Domn va şterge lacrimile de pe toate feţele şi va îndepărta de pe tot pământul ocara poporului Său, căci Domnul a vorbit.

9 ف ِي ذَلِكَ الوَقتِ سَيَقُولُونَ: «هَذا هُوَ إلَهُنا، انتَظَرْناهُ فَجاءَ لِخَلاصِنا. هَذا هُوَ اللهُ ، انتَظَرْناهُ، لِنَفرَحْ وَنَبتَهِجْ بِخَلاصِهِ.»

În ziua aceea se va zice: «Priviţi! Acesta este Dumnezeul nostru! Am nădăjduit în El, şi El ne-a mântuit! Acesta este Domnul în Care ne-am pus nădejdea! Să fim veseli şi să ne bucurăm în mântuirea Sa!»

10 ل أنَّ اللهَ سَيَحمِي هَذا الجَبَلَ، أمّا مُوآبُ فَسَتُداسُ تَحتَهُ كَالقَشِّ الَّذِي يُداسُ فِي كَومَةِ رَوثٍ.

Mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta. Moabiţii însă vor fi călcaţi de El în picioare, aşa cum este călcat în picioare paiul în bălegar.

11 س َيَمُدُّ النّاسُ أيديَهُمْ وَسَطَ مُوآبَ، كَما يَمُدُّ الغَرِيقُ يَدَيهِ لِيَنجُوَ. لَكِنَّ كِبرِياءَهُمْ سَينحَدِرُ مَعَ كُلِّ حَرَكَةٍ مِنْ أيدِيهِمْ. مَعَ كُلِّ الأشياءِ الجَمِيلَةِ الَّتِي عَمِلُوها بِأيدِيهِمِ الماهِرَةِ.

Îşi vor întinde mâinile în mijlocul lui, cum îşi întinde înotătorul mâinile să înoate; mândria lor va fi doborâtă în ciuda dibăciei mâinilor lor.

12 س َتَسقُطُ أسوارُ حُصُونِكِ المُرتَفِعَةَ، سَتُذَلُّ وَتُطرَحُ إلَى الأرْضِ، بَلْ إلَى التُّرابِ.

El va dărâma fortificaţiile înalte ale zidurilor tale, le va doborî şi le va arunca la pământ, chiar în ţărână.