1 ن ُسَبِّحُكَ يا اللهُ، نُسَبِّحُكَ. قَرِيبٌ أنتَ. النّاسُ يُخْبِرُونَ عَنْ أعْمالِكَ العَجِيبَةِ.

Ţie Îţi aducem mulţumire, Dumnezeule, Îţi aducem mulţumire căci Numele Tău este aproape, astfel că oamenii mărturisesc minunile Tale!

2 ي َقُولُ اللهُ: «حِينَ أعقِدُ المَحكَمَةَ، فَإنِّي بِالإنْصافِ أقضِي!

„Când voi hotărî că a sosit vremea, Eu, zice Domnul, voi judeca cu nepărtinire!

3 ق َدْ تَرتَجِفُ الأرْضُ وَسُكّانُها، لَكِنِّي أُثَبِّتها وَأدعَمُ أساساتِها. سِلاهْ

Când lumea se clatină, cu toţi locuitorii ei, Eu sunt Cel Care îi întăresc stâlpii.“ Sela

4 « أنا أمَرْتُ المُتَكَبِّرِينَ بِأنْ يَكُفُّوا عَنِ التَّكَبُّرِ. وَأمُرْتُ الأشرارَ بِأنْ يَكُفُّوا عَنِ التَّباهِي بِقُوَّتِهِمْ.

Le-am spus lăudăroşilor: „Nu vă mai lăudaţi!“, iar celor răi: „Nu vă mai făliţi!“

5 ‹ لا تَتَحَدُّوا اللهَ بِقُوَّتِكُمْ. وَبِعَجرَفَةٍ لا تَتَكَلَّمُوا.›»

Nu vă mai semeţiţi privirea şi nu mai vorbiţi cu atâta trufie,

6 ل ِأنَّ قُوَّةَ الإنسانِ لا تَأتِي مِنَ الشَّرقِ أوْ مِنَ الغَربِ أوْ مِنَ الصَّحراءِ الجَبَلِيَّةِ.

căci nici de la răsărit, nici de la apus şi nici din pustie nu vine înălţarea,

7 ل َكِنَّ اللهَ القاضِي هُوَ الَّذِي يُذِلُّ وَيَرفَعُ!

ci Dumnezeu este Cel Ce judecă! El smereşte şi tot El înalţă!

8 ف ِي يَدِ اللهِ كَأسٌ مَملُوءَةٌ نَبِيذاً أحمَرَ مَمزُوجاً بِسُمٍّ. وَسَيَسكُبُ مِنْ كَأسِهِ، وَسَيَشرَبُها أشرارُ الأرْضِ حَتَّى الثُّمالَةِ.

În mâna Domnului se află un potir; vinul spumegă în el, complet amestecat. Când El varsă din potir, toţi cei răi de pe pământ îi beau până şi rămăşiţele.

9 أ مّا أنا فَأحكِي الحِكايَةَ دائِماً. أشدُو تَسبِيحاً لإلَهِ يَعْقُوبَ.

Eu însă voi vesti pururi aceste lucruri; voi cânta Dumnezeului lui Iacov!

10 ي َقُولُ اللهُ: «سَأُكَسِّرُ قُوَّةَ الأشرارِ، وَسَأنصُرُ الأبرارَ.»

Voi doborî puterea tuturor celor răi, dar puterea celui drept va fi înălţată.