1 و َأتَتْ إلَيَّ كَلِمَةُ اللهِ:

Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

2 « يا إنْسانُ، هَلْ خَشَبُ الكَرمَةِ أفضَلُ مِنْ أيِّ غُصنٍ مَقطُوعٍ مِنْ أيِّ شَجَرَةٍ فِي الغابَةِ؟

„Fiul omului, prin ce se deosebeşte lemnul de viţă de orice altă ramură a vreunui copac din pădure?

3 ه َلْ يُستَخْدَمُ خَشَبُها فِي صُنعِ شَيءٍ نافِعٍ؟ هَلْ يُصنَعُ مِنهُ وَتَدٌ لِتَعلِيقِ الأشياءِ؟

Se ia lemn de viţă pentru a se face vreo lucrare anume? Se ia cumva lemn de viţă pentru a se face din el măcar un ţăruş, de care să se atârne tot felul de vase?

4 ب َلْ لا يَصلُحُ إلا وُقُوداً لِلنّارِ. فَتَبدَأُ النّارُ بِأكلِ طَرَفَيهِ، حَتَى يَتَفَحَّمَ وَسَطُهُ. فَهَلْ يُمكِنُ لِلحِرَفِيِّ حِينَئِذٍ، أنْ يَستَخدِمَ ذَلِكَ الخَشَبَ لِعَمَلِ أيِّ شَيءٍ؟

Iată că este aruncat în foc să ardă. Iar după ce focul îi arde cele două capete şi îi mistuie mijlocul, mai poate fi el bun pentru vreo lucrare?

5 ل َمْ يَكُنْ مِنَ المُمكِنِ لِلحِرَفِيِ استِخدامُ خَشَبِ الكَرمَةِ وَهُوَ فِي أفضَلِ أحوالِهِ، فَكَيفَ يَنتَفِعُ بِهِ بَعدَ أنْ يَحتَرِقَ؟»

Deci, dacă atunci când era întreg nu s-a putut face nimic din el, cu cât mai puţin acum după ce l-a ars focul şi l-a mistuit!?“

6 ل ِهَذا يَقُولُ الرّبُّ الإلَهُ: «كَما أنِّي جَعَلْتُ مَصِيرَ خَشَبِ الكَرمَةِ للِنّارِ أكثَرَ مِنْ أيِّ خَشَبٍ آخَرٍ، هَكَذا أصَنَعُ بِسُكّانِ القُدْسِ.

De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Aşa cum deosebesc lemnul de viţă de lemnul oricărui copac din pădure, ca să-l pun pe foc să fie ars, tot aşa voi face şi cu locuitorii Ierusalimului.

7 س َأُواجِهُهُمْ مَعَ أنَّ بَعضَهُمْ نَجا مِنَ النّارِ الآنِ، لَكِنَّ النارَ سَتَلتَهِمُهُمْ لاحِقاً. وَحِينَ أُواجِهُهُمْ، تَعلَمُونَ أنِّي أنا اللهُ.

Îmi voi îndrepta faţa împotriva lor. Din foc au scăpat, dar tot focul îi va mistui! Când Îmi voi îndrepta privirea împotriva lor, veţi şti că Eu sunt Domnul.

8 س َأجعَلُ الدَّمارَ مَصِيرَ الأرْضِ، لأنَّ الشَّعبَ لَمْ يَكُنْ وَفِيّاً لِي.» يَقُولُ الرّبُّ الإلَهُ.

Voi preface ţara într-un pustiu, pentru că au fost necredincioşi, zice Stăpânul Domn.“