1 ي َهرُبُ الشِّرِّيرُ حَتَّى وَإنْ لَمْ يُطارِدْهُ أحَدٌ، أمّا البارُّ فَشُجاعٌ كَالأسَدِ.

Cel rău fuge, deşi nu este urmărit, dar cei drepţi îndrăznesc ca un leu.

2 ا لشَّعبُ المُتَمَرِّدُ يَحكُمُهُ كَثِيرُونَ، أمّا الحاكِمُ الفَطِنُ فَيُحافِظُ عَلَى استِقْرارِ بَلَدِهِ.

Când o ţară este răzvrătită, are mulţi conducători, dar cu un om priceput şi cunoscător stabilitatea este menţinută.

3 ا لفَقِيرُ الَّذِي يَظلِمُ الفُقَراءَ يُشبِهُ المَطَرَ الجارِفَ الَّذِي لا يُبقِي خَلْفَهُ شَيئاً.

Un om sărac care-i asupreşte pe cei sărmani este ca o ploaie torenţială care aduce lipsă de hrană.

4 ا لَّذِينَ لا يَخضَعُونَ لِلقَوانِينِ يُدافِعُونَ عَنِ الشَّرِّ، أمّا الَّذِينَ يَخضَعُونَ لِلقَوانِينِ فَيُقاوِمُونَ الشَّرَّ.

Cei ce părăsesc Legea îi laudă pe cei răi, dar cei ce păzesc Legea îi confruntă.

5 ا لأشرارُ لا يَفهَمُونَ العَدلَ، أمّا الَّذِينَ يتْبَعُونَ اللهَ فَيَفهَمُونَهُ تَماماُ.

Oamenii răi nu înţeleg justiţia, dar cei ce caută pe Domnul o înţeleg în totalitate.

6 ا لفَقِيرُ الَّذِي يَسلُكُ بِاستِقامَةٍ، أفضَلُ مِنَ غَنِيٍّ يَسلُكُ بِاحتِيالٍ.

Mai bine un sărac care umblă în integritatea lui, decât un bogat ale cărui căi sunt corupte.

7 م َنْ يَخْضَعُ لِلقَوانِينِ هُوَ ابنٌ حَكِيمٌ، أمّا صَدِيقُ المُنحَلِّينَ فَيُخزِي أباهُ.

Cel ce păzeşte Legea este un fiu priceput, dar cel ce se însoţeşte cu cei lacomi îşi face de ruşine tatăl.

8 م َنْ يَزِيدُ ثَروَتَهُ عَنْ طَرِيقِ الرِّبا، سَتُعْطَى ثَروَتُهُ لآخَرَ يَكُونُ طَيِّباً مَعَ الفُقَراءِ.

Cine îşi înmulţeşte averea prin dobândă excesivă strânge pentru cel milos faţă de săraci.

9 م َنْ يَرفُضُ الخُضُوعَ لِلشَّرِيعَةِ وَالتَّعلِيمِ، فَحَتَّى صَلاتُهُ مَكرُوهَةٌ.

Dacă cineva refuză să mai asculte Legea, chiar şi rugăciunea lui este privită ca fiind o urâciune.

10 م َنْ يُضِلُّ البارَّ لِيَسلُكَ فِي طَرِيقِ الشَّرِّ سَيَسقُطُ هُوَ فِي شَرِّ أعمالِهِ، أمّا النَّزِيهُ فَيَنالُ خَيراً.

Cine conduce pe cel drept pe o cale rea va cădea el însuşi în propria-i groapă, dar cei integri vor primi o bună moştenire.

11 ا لرَّجُلُ الغَنِيُّ حَكِيمٌ فِي نَظَرِ نَفسِهِ، أمّا الرَّجُلُ الفَقِيرُ الفَهِيمُ فَيَرى الحَقِيقَةَ.

Omul bogat se poate considera înţelept, dar un sărac chibzuit îi cunoaşte valoarea.

12 ع ِندَما يَفرَحُ الأبرارُ فَهَذا فَخرٌ عَظِيمٌ، وَلَكِنْ عِندَما يَأتِي الأشرارُ يَختَبِئُ جَمِيعُ النّاسِ.

Când triumfă cei drepţi este un mare entuziasm, dar când se ridică cei răi oamenii se ascund.

13 م َنْ يُخفِ خَطاياهُ لا يَنجَحْ، أمّا مَنْ يَعتَرِفْ بِها وَيَتَخَلَّ عَنها فَسَيَجِدْ رَحمَةً.

Cine îşi ascunde păcatele nu va propăşi, dar oricine le mărturiseşte şi renunţă la ele va găsi milă.

14 م ُبارَكٌ الإنسانُ الَّذِي يَحفَظُ اعتِبارَ الآخَرِينَ، أمّا عَنِيدُ القَلبِ فَيُواجِهُ المَشاكِلَ.

Binecuvântat este omul care este întotdeauna precaut, dar cel ce-şi împietreşte inima va cădea în necaz.

15 ا لإنسانُ الشِّرِّيرُ الَّذِي يَحكُمُ شَعباً فَقِيراً وَضَعِيفاً يُشبِهُ الأسَدَ الزّائِرَ أوالدُّبَّ الشَّرِسَ.

Ca un leu răgind şi ca un urs atacând, aşa este cel rău care domneşte peste un popor sărac.

16 ا لحاكِمُ الَّذِي يَحكُمُ بِدُونِ فَهْمٍ هُوَ ظالِمٌ، أمّا الَّذِي يَكرَهُ النَّهبَ فَسَيَحكُمُ لِوَقتٍ طَوِيلٍ.

Prinţul fără pricepere este un tiran, dar cel ce urăşte venitul din jaf va avea multe zile.

17 ا لمُثقَلُ بِذَنبِ جَرِيمَةِ قَتلٍ سَيَعِيشُ هارِباً حَتَّى المَوتِ، وَلا يَنبَغِي أنْ يُعِينَهُ أحَدٌ.

Un om chinuit de vinovăţia crimei va fi fugar până la moarte. Nimeni să nu-l susţină!

18 م َنْ يَسلُكُ بِأمانَةٍ سَيَحيا آمِناً، أمّا المُحتالُ فِي أسالِيبِهِ فَسَيَسقُطُ فَجأةً.

Cel ce umblă în integritate va fi salvat, dar omul ale cărui căi sunt corupte va cădea pe neaşteptate.

19 ا لَّذِي يَعمَلُ فِي حَقلِهِ سَيَحصُدُ الكَثِيرَ مِنَ الطَّعامِ، أمّا الَّذِي يَتبَعُ الأحلامَ، فَسَيَجنِي الفَقْرَ.

Cine îşi lucrează pământul se va sătura de pâine, dar cel ce umblă după deşertăciuni se va sătura de sărăcie.

20 ا لإنسانُ الأمِينُ الجَدِيرُ بِالثِّقَةِ يُبارَكُ كَثِيراً، أمّا الَّذِي يَبحَثُ عَنِ الغِنَى السَّرِيعِ فَلَنْ يُفلِتَ مِنَ العِقابِ.

Un om credincios va fi binecuvântat pe deplin, dar cel nerăbdător să se îmbogăţească nu va rămâne nepedepsit.

21 ا لتَّحَيُّزُ فِي الحُكمِ لَيسَ حَسَناً، وَقَدْ يُخطِئُ إنسانٌ مِنْ أجلِ كِسرَةِ خُبْزٍ.

Nu este bine să fii părtinitor – chiar şi pentru o bucată de pâine omul poate să păcătuiască.

22 ا لبَخِيلُ يَبحَثُ عَنِ الغِنَى السَّرِيعِ، وَلَكِنَّهُ لا يُدرِكُ أنَّهُ سَيَجِدُ الفَقرَ.

Un om zgârcit este nerăbdător să se îmbogăţească, dar nu ştie că-l aşteaptă sărăcia.

23 م َنْ يُوَبِّخُ إنساناً سَيَحظَى بِرِضاهُ وَلَوْ بَعدَ حِينٍ، أكْثَرَ مِنَ الَّذِي يَمدَحُهُ مَدِيحاً كاذِباً.

Cel ce mustră un om câştigă mai multă apreciere în cele din urmă, decât cel care are o limbă linguşitoare.

24 ا لَّذِي يَسرِقُ أباهُ وَأُمَّهُ ثُمَّ يَقُولُ: «هَذِهِ لَيسَتْ خَطِيَّةً!» فَهُوَ أشبَهُ بِالمُخَرِّبِ!

Cine fură pe tatăl său sau pe mama sa şi zice că nu este un păcat, este confrate cu cel ce pustieşte.

25 ا لجَشِعُ يُثِيرُ الخِصامَ، أمّا الَّذِي يَثِقُ فِي اللهِ فَسَيُلاقِي النَّجاحَ.

Un om lacom stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul va fi săturat din belşug.

26 ا لأحْمَقُ هُوَ الّذِي يَتَّكِلُ عَلَى نَفسِهِ، أمّا الَّذِي تَقُودُهُ الحِكْمَةَ فَسَيَحيا آمِناً.

Cel ce se încrede în inima lui este un prost, dar cine umblă în înţelepciune va fi salvat.

27 ا لَّذِي يُعطِي الفُقَراءَ لَنْ يَصِيرَ فَقِيراً، أمّا الَّذِي يُغلِقُ عَينَيهِ عَنْهُمْ فَسَيَكثُرُ لاعِنُوهُ.

Cine dă săracului nu va duce lipsă, dar cine închide ochii va avea parte de multe blesteme.

28 ع ِندَما يَحكُمُ الأشرارُ يَختَبِئُ النّاسُ، وَلَكِنْ عِندَما يَسقُطُ الأشرارُ فَإنَّ الأبرارَ يَزْدادُونَ.

Când se ridică cei răi, oamenii se ascund, dar când pier ei, cei drepţi se înmulţesc.