1 ا لإنسانُ المُنعَزِلُ يَبحَثُ عَنْ رَغبَتِهِ، وَيَتَضايَقُ مِنْ كُلِّ نَصِيحَةٍ.

Singuraticul caută ce-i place lui însuşi; el sfidează orice înţelepciune.

2 ا لأحْمَقُ لا يَجِدُ مُتعَةً فِي الفَهْمِ، بَلْ فِي إعطاءِ آراءِهِ فَقَطْ.

Cel prost nu-şi găseşte plăcerea în învăţătură, ci doar în a-şi face cunoscută părerea.

3 ع ِندَما يَأْتِي الشَّرُّ يَأْتِي الاستِهزاءُ مَعَهُ، وَمَعَ الإهانَةِ يَأْتِي الخِزْيُ وَالعارُ.

Când vine cel rău, vine şi dispreţul şi o dată cu ruşinea, vine şi ocara.

4 ك َلِماتُ الإنسانِ مِياهٌ عَمِيقَةٌ، وَنَبعُ الحِكْمَةِ نَهرٌ مُتَدَفِّقٌ.

Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci; izvorul înţelepciunii este ca un pârâu curgător.

5 ل َيسَ جَيِّداً أنْ تَتَحَيَّزَ لِلمُذنِبِ، فَتَحرِمَ البَرِيءَ مِنْ حَقِّهِ.

Nu este bine să fii părtinitor cu cel rău, sau să nedreptăţeşti pe cel nevinovat la judecată.

6 ك َلامُ الأحْمَقِ يُؤَدِّي إلَى الجَدَلِ، وَفَمُهُ يُسَبِّبُ لَهُ الضَّرْبَ.

Buzele prostului aduc ceartă şi gura lui cere lovituri.

7 ف َمُ الأحْمَقِ يُسَبِّبُ دَمارَهُ، وَكَلامُهُ يُشبِهُ الفَخَّ لِحَياتِهِ.

Gura celui prost îi aduce ruina şi buzele lui sunt o cursă pentru sufletul lui.

8 ك َلامُ النَّمّامِ يُشبِهُ لُقَمَ الطَّعامِ الَّتِي تَنزِلُ إلَى المَعِدَةِ.

Cuvintele bârfitorului sunt ca nişte prăjituri; ele alunecă până în adâncul stomacului.

9 ا لكَسْلانُ فِي عَمَلِهِ، هُوَ وَالمُخَرِّبُ سِيّانِ.

Cine este leneş în lucrul lui este confrate cu cel ce distruge.

10 ا سْمُ يهوه بُرجٌ مَنِيعٌ، يَركُضُ إلَيهِ البارُّ وَيَحتَمِي.

Numele Domnului este un turn tare; cel drept fuge în el şi este protejat.

11 ث َروَةُ الغَنِيِّ هِيَ مَدِينَتُهُ الحَصِينَةُ، فَيَتَخَيَّلُها سُوراً عالِياً.

Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; şi-o închipuie ca pe un zid înalt.

12 ا لكِبرِياءُ تأتِي قَبلَ الانهِيارِ، أمّا التَّواضُعُ فَيَأتِي قَبلَ الكَرامَةِ.

Înainte de pieire omul se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea gloriei.

13 م َنْ يُجِيبُ عَنْ سُؤالٍ قَبلَ أنْ يَسمَعَهُ، فَهُوَ أحْمَقُ يُسَبِّبُ لِنَفسِهِ الخِزيَ.

Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie şi îşi atrage ruşinea.

14 ر ُوحُ الإنسانِ تُسانِدُهُ فِي مَرَضِهِ، أمّا الرُّوحُ الحَزِينَةُ فَلا يَحتَمِلُها أحَدٌ.

Duhul omului îl încurajează când este bolnav, dar cine poate sprijini un duh zdrobit?

15 ا لإنسانُ الذَّكِيُّ يَكتَسِبُ المَعرِفَةَ، وَأُذُنُ الحَكِيمِ تَبحَثُ عَنِ العِلْمِ.

Mintea celor cu discernământ dobândeşte cunoştinţă şi urechea celor înţelepţi caută învăţătură.

16 ا لهَدِيَّةُ تُؤدّي إلَى التَرْحيبِ، وَتُمَهِّدُ لِمُقابَلَةِ العُظَماءَ.

Un dar deschide uşi celui ce îl oferă şi-l duce înaintea celor mari.

17 م َنْ يَشتَكِي أوَّلاً يَبْدُو مُحِقّاً، إلَى أنْ يَأتِيَ خَصْمُهُ وَيَستَجْوِبُهُ.

Primul care-şi apără cauza pare că are dreptate, până vine altul şi-i pune întrebări.

18 ا لقُرعَةُ تُنهِي النِّزاعَ، وَتَفصِلُ بَينَ طَرَفَينِ قَوِيّينِ.

Aruncarea sorţului pune capăt neînţelegerilor şi decide între cei puternici.

19 م ُصالَحةُ الأخِ بَعْدَ إهانَتِهِ أصعَبُ مِنْ فَتْحِ مَدِينَةٍ، وَالمُخاصَماتُ بَيْنَ الأصْدِقاءِ أشبَهُ بِعَوارِضِ قَلعَةٍ.

Un frate nedreptăţit este mai greu de câştigat decât o cetate întărită şi neînţelegerile sunt ca porţile închise ale unei cetăţi.

20 م ِنْ ثَمَرِ كَلامِ الإنسانِ تَمتَلِئُ مَعِدَتُهُ، وَمِنْ غَلَّةِ شَفَتَيهِ يَشْبَعُ.

Din rodul gurii lui omul îşi satură fiinţa şi din venitul buzelor lui se satură.

21 ا لمَوتُ وَالحَياةُ تَحتَ سُلْطَةِ اللِّسانِ، وَمَنْ يُحِبُّ الكَلامَ سَيَأكُلُ ثَمَرَ كَلامِهِ.

Viaţa şi moartea stau în puterea limbii, iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele.

22 م َنْ يَجِدُ زَوجَةً صالِحَةً يَجِدُ خَيْراً، وَينالُ رِضَىً مِنَ اللهِ.

Cel ce-şi găseşte o soţie găseşte ce este bine şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.

23 ا لفَقِيرُ يَطلُبُ بِتَواضُعٍ، أمّا الغَنِيُّ فَيُجِيبُ بِخُشُونَةٍ.

Săracul vorbeşte implorând milă, dar bogatul răspunde cu asprime.

24 ق َدْ يَضُرُّ الأصْدِقاءُ صَدِيقَهُمْ، لَكِنْ هُناكَ صَدِيقٌ ألصَقُ مِنَ الأخِ.

Cine are mulţi prieteni poate ajunge la ruină, dar există un amic care ţine la tine mai mult decât un frate.