1 ب َعدَ هَذا سَمِعْتُ صَوتاً يُشبِهُ صَوتَ جُمهُورٍ عَظِيمٍ مِنَ النّاسِ فِي السَّماءِ وَهُمْ يُنشِدُونَ: «هَلِّلُويا! النَّصرٌ وَالمَجدُ وَالقُدرَةُ لإلَهِنا،

După toate acestea, am auzit în cer ceva ca un glas puternic al unei mari mulţimi, spunând: „Aleluia! Mântuirea, slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru,

2 ل ِأنَّ أحكامَهُ حَقٌّ وَبِرٌّ. لَقَدْ نَفَّذَ حُكمَهُ عَلَى الزّانِيَةِ العَظِيمَةِ الَّتِي أفسَدَتِ الأرْضَ بِزِناها، وَانتَقَمَ لِدَمِ عِبادِهِ الَّذِينَ قَتَلَتْهُمْ.»

pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte! El a judecat-o pe marea prostituată care a pervertit lumea cu desfrânarea ei! A răzbunat sângele robilor Săi, vărsat de mâna ei!“

3 ث ُمَّ أنشَدُوا ثانِيَةً: «هَلِّلُويا! سَيَتَصاعَدُ دُخانُ احتِراقِها إلَى أبَدِ الآبِدِينَ.»

Au spus a doua oară: „Aleluia! Fumul ei se va ridica în vecii vecilor!“

4 ث ُمَّ انحَنَى الأربَعَةُ وَالعِشرُونَ شَيخاً وَالكائِناتُ الحَيَّةُ الأربَعَةُ وَسَجَدُوا للهِ الجالِسِ عَلَى العَرشِ وَهُمْ يَقُولُونَ: «آمِين! هَلِّلُويا!»

Cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe vii au căzut la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu, Care şade pe tron, zicând: „Amin! Aleluia!“

5 ث ُمَّ جاءَ صَوتٌ مِنَ العَرشِ يَقُولُ: «سَبِّحُوا إلَهَنا يا جَمِيعَ عِبادِهِ الَّذِينَ تَهابُونَهُ صِغاراً وَكِباراً.»

Şi de la tron s-a auzit un glas, spunând: „Lăudaţi-L pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui şi cei ce vă temeţi de El, mici şi mari!“

6 ث ُمَّ سَمِعْتُ صَوتاً يُشبِهُ صَوتَ جُمهُورٍ عَظِيمٍ مِنَ النّاسِ، كَصَوتِ هَدِيرِ شَلّالٍ عَظِيمٍ! كَصَوتِ رُعُودٍ قَوِيَّةٍ! وَكانُوا يُنشِدُونَ: «هَلِّلُويا! فَالرَّبُّ الإلَهُ يَسُودُ.

Am auzit ceva ca glasul unei mari mulţimi, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unor tunete puternice, spunând: „Aleluia! Pentru că Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic împărăţeşte!

7 ل ِنَفرَحْ وَنَتَهَلَّلْ وَنُسَبِّحِ اللهَ لِأنَّ الوَقتَ قَدْ حانَ لِعُرسِ الحَمَلِ، وَالعَرُوسُ قَدْ أعَدَّتْ نَفسَها.

Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă, pentru că nunta Mielului a sosit, iar mireasa Lui s-a pregătit.

8 ل َقَدْ أُعطِيَتْ أنْ تَلبَسَ كِتّاناً بَهِيّاً.» وَالكِتّانُ البَهِيُّ يُمَثِّلُ الأعمالَ البارَّةَ لِشَعبِ اللهِ المُقَدَّسِ.

I s-a dat să se îmbrace în in fin, strălucitor şi curat.“ Inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinţilor.

9 ث ُمَّ قالَ لِي: «اكتُبْ: ‹هَنِيئاً لِلمَدعُوِّينَ إلَى عَشاءِ عُرسِ الحَمَلِ.›» ثُمَّ قالَ لِي: «تِلكَ هِيَ كَلِماتُ اللهِ الحَقَّةُ.»

Apoi mi-a zis: „Scrie! Ferice de cei chemaţi la cina de la nunta Mielului!“ Mi-a mai zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.“

10 ف انحَنَيتُ أمامَهُ لِأسجُدَ لَهُ، وَلَكِنَّهُ قالَ لِي: «احذَرْ أنْ تَفعَلَ هَذا، فَأنا عَبدٌ مِثلُكَ أنتَ وَإخوَتُكَ الَّذِينَ يَشهَدُونَ عَنْ يَسُوعَ. اسجُدْ للهِ! وَالشَّهادَةُ عَنْ يَسُوعَ هِيَ رُوحُ النُّبُوَّةِ.» فارِسُ الجَوادِ الأبيَض

Am căzut la picioarele lui, să mă închin, dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci lucrul acesta! Eu sunt slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi, care ţin mărturia lui Isus! Lui Dumnezeu închină-te! Căci mărturia lui Isus este duhul profeţiei.“ Călăreţul de pe calul alb

11 ث ُمَّ رَأيتُ السَّماءَ مَفتُوحَةً، فَإذا أمامِي جَوادٌ أبيَضُ، وَالجالِسُ عَلَيهِ يُدعَى أمِيناً وَصادِقاً، لِأنَّهُ بِالعَدلِ يَحكُمُ وَيُحارِبُ.

Am văzut cerul deschis şi iată că era un cal alb. Cel ce îl călărea era numit „Cel Credincios şi Adevărat“. El judecă şi se războieşte cu dreptate.

12 ع َيناهُ كَنارٍ مُلتَهِبَةٍ، وَعَلَى رَأسِهِ عِدَّةُ تِيجانٍ. لَهُ اسْمٌ مَكتُوبٌ عَلَيهِ لا يَعرِفُهُ سِواهُ.

Ochii Lui erau ca flacăra focului, iar pe cap avea multe diademe. Avea un nume scris, pe care nimeni nu-l cunoaşte în afară de El.

13 ي َلبِسُ ثَوباً مَغمُوساً بِالدَّمِ، وَاسْمُهُ «كَلِمَةُ اللهِ.»

Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge, iar numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu“.

14 و َتَتبَعُهُ جُيُوشُ السَّماءِ عَلَى خُيُولٍ بَيضاءَ، يَلبِسُونَ كِتّاناً أبيَضَ نَقِيّاً.

Armatele cerului Îl urmau pe cai albi, fiind îmbrăcate în in fin, alb şi curat.

15 و َخَرَجَ مِنْ فَمِهِ سَيفٌ حادٌّ لِكَي يَضرِبَ بِهِ الأُمَمَ الوَثَنِيِّينَ. سَيَحكُمُهُمْ بِعَصاً مِنْ حَدِيدٍ، وَسَيَعصُرُهُمْ كَالعِنَبِ فِي مِعصَرَةِ سَخَطِ الإلَهِ القَدِيرِ.

Din gura Lui iese o sabie ascuţită cu care să lovească neamurile. „El le va conduce cu un sceptru de fier.“ El calcă în picioare teascul mâniei aprinse a Dumnezeului Atotputernic.

16 و َعَلَى ثَوبِهِ وَعَلَى فَخذِهِ اسْمٌ مَكتُوبٌ: «مَلِكُ المُلُوكِ وَرَبُّ الأربابِ.»

Pe haina şi pe coapsa Lui avea scris un nume: „ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAŢILOR ŞI Domnul DOMNILOR“.

17 ث ُمَّ رَأيتُ مَلاكاً يَقِفُ عَلَى الشَّمسِ. فَنادَى بِصَوتٍ عَظِيمٍ جَمِيعَ الطُّيُورِ الَّتِي تُحَلِّقُ عالِياً فِي السَّماءِ وَقالَ: «تَعالَيْ أيَّتُها الطُّيُورُ وَاجتَمِعِي مِنْ أجلِ وَلِيمَةِ اللهِ العَظِيمَةِ.

Am văzut un înger care stătea în soare şi care a strigat cu glas tare către toate păsările ce zboară în înaltul cerului: „Veniţi! Adunaţi-vă pentru ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,

18 ت َعالَيْ لِكَي تَأكُلِي لُحُومَ المُلُوكِ وَقادَةَ الجُيُوشِ وَجَمِيعَ الأقوِياءِ، وَلُحُومَ الخُيُولِ وَالرّاكِبِينَ عَلَيها، وَلُحُومَ جَمِيعِ النّاسِ أحراراً وَعَبِيداً، صِغاراً وَكِباراً.»

ca să mâncaţi carnea regilor, carnea comandanţilor, carnea celor puternici, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea tuturor – atât a celor liberi, cât şi a sclavilor, atât a celor mici, cât şi a celor mari!“

19 ث ُمَّ رَأيتُ الوَحشَ وَمُلُوكَ الأرْضِ وَمَعَهُمْ جُيُوشُهُمُ الَّتِي تَجَمَّعَتْ لِتُحارِبَ راكِبَ الجَوادِ وَجَيشَهُ.

Şi am văzut fiara, regii pământului şi armatele lor adunate ca să poarte război cu Cel Ce călărea pe cal şi cu armata Lui.

20 ف َأُسِرَ الوَحشُ وَمَعَهُ النَّبِيُّ الكَذّابُ الَّذِي صَنَعَ العَجائِبَ أمامَهُ، وَالَّتِي بِها أضَلَّ مَنْ يَحمِلُونَ عَلامَةَ الوَحشِ وَيَعبُدُونَ تِمثالَهُ. فَأُلقِيَ بِهِما أحياءً إلَى البُحَيرَةِ المُتَّقِدَةِ بِالكِبرِيتِ.

Fiara a fost prinsă, şi, împreună cu ea, şi profetul fals, care făcuse semne înaintea ei, semne prin care i-a dus în rătăcire pe cei ce au primit semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat imaginii ei. Cei doi au fost aruncaţi de vii în lacul de foc care arde cu pucioasă.

21 أ مّا جُيُوشُهُمْ، فَقُتِلُوا بِالسَّيفِ الخارِجِ مِنْ فَمِ الرّاكِبِ عَلَى الجَوادِ الأبيَضِ. وَشَبِعَتْ جَمِيعُ الطُّيُورِ مِنْ لُحُومِهِمْ.

Iar ceilalţi au fost omorâţi de sabia care ieşea din gura Celui Ce călărea pe cal; şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.