1 و َبَعدَ ذَلِكَ، ذَهَبَ مُوسَى وَهارُونُ وَتَكَلَّما إلَى فِرعَوْنَ وَقالُوا لَهُ: «هَكَذا يَقُولُ يهوه إلَهُ إسْرائِيلَ: ‹أطلِقْ شَعبِي لِيَحتَفِلُوا بِعِيدٍ لِي فِي الصَّحْراءِ.›»

După aceea, Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi i-au zis: – Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Lasă-Mi poporul să plece ca să ţină o sărbătoare pentru Mine în pustie.“

2 و َلَكِنَّ فِرعَوْنَ قالَ: «مَنْ هُوَ يهوه هَذا حَتَّى أُطِيعَهُ وَأُطلِقَ الشَّعبَ؟ أنا لا أعرِفُ يهوه هَذا، وَلَنْ أُطلِقَهُمْ.»

Dar Faraon a răspuns: – Cine este Domnul ca eu să-L iau în seamă şi să-l las pe Israel să plece? Nu-L cunosc pe Domnul şi nu-l voi lăsa pe Israel să plece.

3 ف َقالا لَهُ: «إلَهُ العِبْرانِيِّينَ تَجَلَّى لَنا، فَدَعْنا نَذهَبْ فِي رِحلَةٍ ثَلاثَةَ أيّامٍ فِي البَرِّيَّةِ كَي نُقَدِّمَ ذَبائِحَ لِيهوه إلَهِنا، كَي لا يَقْتُلَنا بِالأمْراضِ وَالحُرُوبِ.»

Ei au continuat: – Însuşi Dumnezeul evreilor ni S-a arătat; te rugăm, lasă-ne să facem o călătorie de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru, căci altfel El va veni peste noi cu molimă şi cu sabie.

4 و َلَكِنَّ مَلِكَ مِصرَ قالَ لَهُمْ: «لِماذا، يا مُوسَى وَهارُونُ، تُعَطِّلانِ الشَّعبَ عَنِ القِيامِ بِعَمَلِهِ؟ ارْجِعا إلَى العَمَلِ.»

Dar monarhul Egiptului le-a zis: – Moise şi Aaron, de ce abateţi poporul de la lucru? Întoarceţi-vă la treburile voastre!

5 و َقالَ فِرعَوْنُ: «شَعبُ الأرْضِ كَثِيرُونَ، وَأنتُما تَعُوقانِهِمْ عَنِ القِيامِ بِأعمالِهِمْ.» مُعاقَبَةُ فِرعَوْنَ لِلشَّعب

Vedeţi, a mai zis Faraon, cât de numeros este acum acest popor în ţară, şi voi vreţi să-l opriţi de la lucru!

6 و َفِي ذَلِكَ اليَومِ، أعطَى فِرعَوْنُ هَذا الأمرَ لِمُذَلِّلي الشَّعبِ وَالمُشْرِفِينَ عَلَيهِ، فَقالَ:

În aceeaşi zi, Faraon le-a poruncit vătafilor şi supraveghetorilor poporului:

7 « لا تُعطُوا قَشّاً لِلشَّعبِ لِصُنعِ الطُّوبِ فِيما بَعْدُ كَما فِي السّابِقِ، بَلْ لِيَجُولُوا وَيَجمَعُوا القَشَّ بِأنفُسِهِمْ.

„Să nu mai daţi poporului paie ca înainte, ca să facă cărămizi, ci să se ducă ei înşişi să şi le adune.

8 ب َلِ افرِضُوا عَلَيهِمْ تَقدِيمَ كَمِّيَّةِ الطُّوبِ ذاتِها الَّتِي كانُوا يَصنَعُونَها سابِقاً. لا تُقَلِّلُوا الكَمِّيَّةَ، لِأنَّهُمْ كَسالَى، لِذَلِكَ فَهُمْ يَتَذَمَّرُونَ وَيَقُولُونَ: ‹اسْمَحْ لَنا أنْ نَذهَبَ وَنُقَدِّمَ ذَبائِحَ لإلَهِنا.›

Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi ca mai înainte şi să nu le micşoraţi norma, pentru că sunt leneşi. De aceea îşi permit să strige: «Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Dumnezeului nostru!»

9 ك َثِّرُوا العَمَلَ عَلَى الشَّعبِ فَيَنشَغِلُوا عَنِ الاسْتِماعِ إلَى الكَلامِ الفارِغِ وَالخادِعِ.»

Să li se dea mai mult de lucru, ca să aibă ce să muncească şi să nu mai ia în seamă tot felul de minciuni.“

10 ف َخَرَجَ مُذَلِّلو الشَّعبِ وَالمُشرِفُونَ عَلَيهِ وَقالُوا لِلشَّعبِ: «هَكَذا يَقُولُ فِرعَوْنُ: ‹لَنْ أُعطِيَكُمْ قَشّاً.›

Vătafii şi supraveghetorii poporului s-au dus şi au anunţat poporul: „Aşa vorbeşte Faraon: «Nu vă mai dau paie;

11 ف اذهَبُوا وَاجْمَعُوا القَشَّ مِنْ أيِّ مَكانٍ تَجِدُونَهُ. لَكِنَّ كَمِّيَّةَ الطُّوبِ المَطلُوبَةَ لَنْ تَنقُصَ أبَداً.»

mergeţi şi adunaţi-vă paie de oriunde găsiţi, însă să ştiţi că norma voastră nu va fi micşorată.»“

12 ف انتَشَرَ الشَّعبُ فِي أنحاءِ مِصرَ لِيَجمَعُوا القَشَّ.

Poporul s-a răspândit prin toată ţara Egiptului ca să adune mirişte în loc de paie.

13 و َكانَ المُذَلِّلونَ يَستَعجِلُونَهُمْ وَيَقُولُونَ: «أنْجِزُوا العَمَلَ اليَومِيَّ المَطلُوبَ، كَما كُنتُمْ حِينَ كانَ القَشُّ يُعطَى لَكُمْ.»

Vătafii îi grăbeau, zicându-le: „Terminaţi-vă lucrul, norma zilnică, ca şi atunci când vi se dădeau paie.“

14 ل َكِنَّ المُشرِفِينَ عَلَى بَنِي إسْرائِيلَ الَّذِينَ عَيَّنَهُمْ رِجالُ فِرعَوْنَ عَلَى الشَّعبِ، تَعَرَّضُوا للضَّرْبِ، وَسُئِلوا: «لِماذا لَمْ تُكمِلُوا حِصَّتَكُمْ مِنَ الطُّوبِ كَما كُنتُمْ تَعمَلُونَ فِي الماضِي؟»

Supraveghetorii israeliţilor, care fuseseră puşi peste ei de către vătafii lui Faraon, erau bătuţi şi întrebaţi: „De ce n-aţi terminat ieri şi astăzi numărul de cărămizi pe care-l făceaţi înainte?“

15 ف َذَهَبَ المُشرِفُونَ إلَى فِرعَوْنَ وَاشتَكُوا أمامَهُ وَقالُوا: «لِماذا تُعامِلُ عَبِيدَكَ هَكَذا؟

Atunci supraveghetorii israeliţilor au venit la Faraon şi i-au zis: – De ce te porţi aşa cu sclavii tăi?

16 ف َمَعْ أنَّ القَشَّ لا يُعطَى لِخُدّامِكَ، إلّا أنَّ المُذَلِّلينَ يَستَمِرُّونَ فِي طَلَبِ المِقدارِ ذاتِهِ مِنَ الطُّوبِ. ها نَحنُ خُدّامَكَ نُضْرَبُ، وَأنتَ تَظلِمُ شَعبَكَ.»

Nu li se mai dau paie sclavilor tăi, şi totuşi li se cere aceeaşi normă de cărămizi! Ia aminte cum sunt bătuţi sclavii tăi! Greşeala este a poporului tău!

17 ف َأجابَ فِرعَوْنُ: «إنَّكُمْ كَسالَى، وَلِهَذا قُلْتُمْ: ‹لِنَذهَبْ وَنُقَدِّمْ ذَبائِحَ للهِ.›

Faraon le-a răspuns: – Leneşilor! Asta sunteţi, nişte leneşi! De aceea ziceţi: „Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Domnului. “

18 و َالآنَ عُودُوا إلَى العَمَلِ. القَشُّ لَنْ يُعطَى لَكُمْ، وَيَنبَغِي أنْ تُنْتِجُوا المِقدارَ ذاتَهُ مِنَ الطُّوبِ.»

Întoarceţi-vă la lucru, pentru că va trebui să faceţi aceeaşi normă de cărămizi, fără să mai primiţi paie.

19 و َرَأى المُشرِفُونَ عَلَى بَنِي إسْرائِيلَ أنَّهُمْ فِي مُشكِلَةٍ وَضِيقٍ حِينَ قِيلَ لَهُمْ: «لا تُقَلِّلُوا مِنْ مِقدارِ الطُّوبِ، بَلْ تُنتِجُونَ كُلَّ يَومٍ ما كُنتُمْ تُنتِجُونَهُ قَبلاً.»

Supraveghetorii israeliţilor şi-au dat seama că sunt în necaz când li s-a spus că nu li se va micşora numărul zilnic de cărămizi.

20 و َوَجَدَ المُشرِفُونَ مُوسَى وَهارُونَ فِي انتِظارِهِمْ حِينَ خَرَجُوا مِنْ عِندِ فِرعَوْنَ.

Când au ieşit de la Faraon, s-au întâlnit cu Moise şi cu Aaron care îi aşteptau.

21 ف َقالُوا لَهُما: «فَلْيَنظُرِ اللهُ إلَيكُما وَيُعاقِبْكُما لِأنَّكُما جَعَلْتُمانا مَبْغُوضِينَ لَدَى فِرعَوْنَ وَخُدّامِهِ، وَقَدْ وَضَعتُما سَيفاً فِي يَدِهِمْ لِيَقتُلُونا.» مُوسَى يَرفعُ شَكواه

Ei le-au zis: „ Domnul să se uite la voi şi să vă judece! Voi ne-aţi făcut urâţi înaintea lui Faraon şi a vătafilor săi şi le-aţi pus sabia în mână ca să ne ucidă.“

22 و َعادَ مُوسَى إلَى اللهِ ، وَقالَ: «يا رَبُّ، لِماذا سَبَّبْتَ هَذِهِ الكارِثَةَ لِهَذا الشَّعبِ؟ لِماذا أرسَلْتَنِي؟

Atunci Moise s-a întors către Domnul şi L-a întrebat: – Stăpâne, de ce ai adus acest necaz peste popor? De ce m-ai trimis?

23 ف َمُنذُ أتَيتُ إلَى فِرعَوْنَ لِأتَكَلَّمَ بِاسْمِكَ، ساءَتْ أُمُورُ هَذا الشَّعبِ. كَما أنَّكَ لَمْ تُنقِذْ شَعبَكَ!»

De când am venit şi i-am vorbit lui Faraon în Numele Tău, el a făcut mai mult rău poporului, iar Tu n-ai făcut nimic ca să-Ţi eliberezi poporul.