1 D espués Moisés y Aarón entraron a la presencia del faraón, y le dijeron: —Jehová, el Dios de Israel, dice así: “Deja ir a mi pueblo para que me celebre una fiesta en el desierto.”

După aceea, Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi i-au zis: – Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Lasă-Mi poporul să plece ca să ţină o sărbătoare pentru Mine în pustie.“

2 P ero el faraón respondió: —¿Quién es Jehová para que yo oiga su voz y deje ir a Israel? Yo no conozco a Jehová, ni tampoco dejaré ir a Israel.

Dar Faraon a răspuns: – Cine este Domnul ca eu să-L iau în seamă şi să-l las pe Israel să plece? Nu-L cunosc pe Domnul şi nu-l voi lăsa pe Israel să plece.

3 E llos dijeron: —El Dios de los hebreos se nos ha manifestado; iremos, pues, ahora, tres días de camino por el desierto, y ofreceremos sacrificios a Jehová, nuestro Dios, para que no venga sobre nosotros con peste o con espada.

Ei au continuat: – Însuşi Dumnezeul evreilor ni S-a arătat; te rugăm, lasă-ne să facem o călătorie de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru, căci altfel El va veni peste noi cu molimă şi cu sabie.

4 E ntonces el rey de Egipto les dijo: —Moisés y Aarón, ¿por qué buscáis apartar al pueblo de su trabajo? Volved a vuestras tareas.

Dar monarhul Egiptului le-a zis: – Moise şi Aaron, de ce abateţi poporul de la lucru? Întoarceţi-vă la treburile voastre!

5 D ijo también el faraón: —Ahora que el pueblo de la tierra es numeroso, vosotros queréis apartarlo de sus tareas.

Vedeţi, a mai zis Faraon, cât de numeros este acum acest popor în ţară, şi voi vreţi să-l opriţi de la lucru!

6 A quel mismo día el faraón dio esta orden a los cuadrilleros encargados de las labores del pueblo y a sus capataces:

În aceeaşi zi, Faraon le-a poruncit vătafilor şi supraveghetorilor poporului:

7 — De aquí en adelante no daréis paja al pueblo para hacer ladrillo, como hasta ahora; que vayan ellos y recojan por sí mismos la paja.

„Să nu mai daţi poporului paie ca înainte, ca să facă cărămizi, ci să se ducă ei înşişi să şi le adune.

8 L es impondréis la misma tarea de ladrillo que hacían antes, y no les disminuiréis nada, pues están ociosos. Por eso claman diciendo: “Vamos y ofrezcamos sacrificios a nuestro Dios.”

Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi ca mai înainte şi să nu le micşoraţi norma, pentru că sunt leneşi. De aceea îşi permit să strige: «Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Dumnezeului nostru!»

9 Q ue se les aumente el trabajo, para que estén ocupados y no atiendan a palabras mentirosas.

Să li se dea mai mult de lucru, ca să aibă ce să muncească şi să nu mai ia în seamă tot felul de minciuni.“

10 L os cuadrilleros y sus capataces salieron y dijeron al pueblo: —Así ha dicho el faraón: “Ya no os daré paja.

Vătafii şi supraveghetorii poporului s-au dus şi au anunţat poporul: „Aşa vorbeşte Faraon: «Nu vă mai dau paie;

11 I d vosotros y recoged la paja donde la halléis, pero nada se disminuirá de vuestra tarea.”

mergeţi şi adunaţi-vă paie de oriunde găsiţi, însă să ştiţi că norma voastră nu va fi micşorată.»“

12 E ntonces el pueblo se esparció por toda la tierra de Egipto para recoger rastrojo en lugar de paja.

Poporul s-a răspândit prin toată ţara Egiptului ca să adune mirişte în loc de paie.

13 Y los cuadrilleros los apremiaban diciendo: —Acabad vuestra obra, la tarea de cada día en su día, como cuando se os daba paja.

Vătafii îi grăbeau, zicându-le: „Terminaţi-vă lucrul, norma zilnică, ca şi atunci când vi se dădeau paie.“

14 Y azotaban a los capataces de los hijos de Israel que los cuadrilleros del faraón habían puesto sobre ellos, y les decían: —¿Por qué no habéis cumplido ni ayer ni hoy vuestra tarea de ladrillos como antes?

Supraveghetorii israeliţilor, care fuseseră puşi peste ei de către vătafii lui Faraon, erau bătuţi şi întrebaţi: „De ce n-aţi terminat ieri şi astăzi numărul de cărămizi pe care-l făceaţi înainte?“

15 L os capataces de los hijos de Israel fueron a quejarse ante el faraón y le dijeron: —¿Por qué tratas así a tus siervos?

Atunci supraveghetorii israeliţilor au venit la Faraon şi i-au zis: – De ce te porţi aşa cu sclavii tăi?

16 N o se da paja a tus siervos, y con todo nos dicen: “Haced el ladrillo.” Además, tus siervos son azotados, y el pueblo tuyo es el culpable.

Nu li se mai dau paie sclavilor tăi, şi totuşi li se cere aceeaşi normă de cărămizi! Ia aminte cum sunt bătuţi sclavii tăi! Greşeala este a poporului tău!

17 É l respondió: —Estáis ociosos, sí, ociosos, y por eso decís: “Vamos y ofrezcamos sacrificios a Jehová.”

Faraon le-a răspuns: – Leneşilor! Asta sunteţi, nişte leneşi! De aceea ziceţi: „Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Domnului. “

18 I d, pues, ahora, y trabajad. No se os dará paja, y habéis de entregar la misma tarea de ladrillo.

Întoarceţi-vă la lucru, pentru că va trebui să faceţi aceeaşi normă de cărămizi, fără să mai primiţi paie.

19 L os capataces de los hijos de Israel se sintieron afligidos cuando les dijeron: «No se disminuirá nada de vuestro ladrillo, de la tarea de cada día.»

Supraveghetorii israeliţilor şi-au dat seama că sunt în necaz când li s-a spus că nu li se va micşora numărul zilnic de cărămizi.

20 C uando salían de la presencia del faraón, se encontraron con Moisés y Aarón, que los estaban esperando,

Când au ieşit de la Faraon, s-au întâlnit cu Moise şi cu Aaron care îi aşteptau.

21 y les dijeron: —Que Jehová os examine y os juzgue, pues nos habéis hecho odiosos ante el faraón y sus siervos, y les habéis puesto la espada en la mano para que nos maten. Jehová comisiona a Moisés y a Aarón

Ei le-au zis: „ Domnul să se uite la voi şi să vă judece! Voi ne-aţi făcut urâţi înaintea lui Faraon şi a vătafilor săi şi le-aţi pus sabia în mână ca să ne ucidă.“

22 E ntonces Moisés se volvió a Jehová y preguntó: —Señor, ¿por qué afliges a este pueblo? ¿Para qué me enviaste?,

Atunci Moise s-a întors către Domnul şi L-a întrebat: – Stăpâne, de ce ai adus acest necaz peste popor? De ce m-ai trimis?

23 p orque desde que yo fui al faraón para hablarle en tu nombre, ha afligido a este pueblo, y tú no has librado a tu pueblo.

De când am venit şi i-am vorbit lui Faraon în Numele Tău, el a făcut mai mult rău poporului, iar Tu n-ai făcut nimic ca să-Ţi eliberezi poporul.