1 ¡ Cómo se ha ennegrecido el oro! ¡Cómo ha perdido el oro puro su brillo! Las piedras del santuario están esparcidas por las encrucijadas de todas las calles.

Cum s-a înnegrit aurul şi cum s-a schimbat aurul curat! Pietrele sfinte stau risipite pe la fiecare colţ de stradă.

2 L os hijos de Sión, preciados y estimados más que el oro puro, ¡son ahora como vasijas de barro, obra de manos de alfarero!

Cum fiii preţioşi ai Sionului, altădată preţuiţi ca aurul pur, sunt consideraţi acum ca ulcioarele de lut, lucrate de mâinile olarului.

3 A un los chacales dan las ubres para amamantar a sus cachorros, pero la hija de mi pueblo es cruel como los avestruces del desierto.

Până şi şacalii îşi scot sânul ca să-şi alăpteze puii! Fiica poporului meu a ajuns însă nemiloasă ca struţii pustiei.

4 D e sed se le pega al niño de pecho la lengua al paladar; los pequeñuelos piden pan, y no hay quien se lo dé.

Limba celui alăptat se lipeşte de cerul gurii, fiind uscată de sete. Copiii cer pâine, însă nimeni nu le-o dă.

5 L os que comían delicados manjares desfallecen por las calles; los que se criaron entre púrpura se abrazan a los estercoleros.

Cei ce se hrăneau cu delicatese zac acum părăsiţi pe străzi. Cei crescuţi în purpură se lipesc acum de un morman de cenuşă.

6 P orque más fue la iniquidad de la hija de mi pueblo que el pecado de Sodoma, que fue destruida en un instante, sin manos que se alzaran contra ella.

Vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei care a fost distrusă într-o clipă, fără a pune mâna cineva pe ea.

7 S us nobles eran más puros que la nieve, más blancos que la leche; más encendidos sus cuerpos que el coral, más hermoso su talle que el zafiro.

Prinţii ei erau mai curaţi decât zăpada şi mai albi decât laptele. Trupurile le erau mai roşii decât coralii, iar feţele le erau ca safirul.

8 O scuro más que la negrura es ahora su aspecto: no se les reconoce por las calles; tienen la piel pegada a los huesos, seca como un palo.

Acum însă sunt mai negri la înfăţişare decât funinginea, astfel că nu-i mai recunoşti pe străzi. Pielea li s-a lipit de oase şi a devenit uscată ca lemnul.

9 M ás dichosos fueron los muertos a espada que los muertos por el hambre, porque estos murieron poco a poco por faltarles los frutos de la tierra.

Cei ucişi de sabie sunt mai fericiţi decât cei ucişi de foamete; lihniţi de foame, aceştia se sting din lipsa roadelor câmpului!

10 L as manos de mujeres piadosas cocieron a sus hijos: ¡Sus propios hijos les sirvieron de comida en el día del desastre de la hija de mi pueblo!

Femeile, care odată erau pline de milă, şi-au fiert copiii cu mâinile lor; ei le-au slujit drept hrană când fiica poporului meu era zdrobită.

11 C umplió Jehová su enojo, derramó el ardor de su ira y encendió en Sión un fuego que consumió hasta sus cimientos.

Domnul Şi-a dezlănţuit toată furia, Şi-a revărsat mânia Lui aprigă! A aprins un foc în Sion, care i-a mistuit temeliile.

12 N unca los reyes de la tierra ni ninguno de los habitantes del mundo habrían creído que el enemigo y el adversario entraría por las puertas de Jerusalén.

Regii pământului n-ar fi crezut şi nici unul din locuitorii lumii nu s-ar fi gândit că duşmanul şi vrăjmaşul vor intra pe porţile Ierusalimului.

13 F ue por causa de los pecados de sus profetas y las maldades de sus sacerdotes, que derramaron en medio de ella la sangre de los justos.

S-a întâmplat din pricina păcatelor profeţilor lui şi a nelegiuirilor preoţilor lui care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepţi.

14 T itubeaban por las calles como ciegos, contaminados con la sangre, de modo que no pudieran tocar sus vestiduras.

Ei rătăcesc acum ca orbii pe străzi, atât de mânjiţi de sânge, încât nimeni nu îndrăzneşte să se atingă de veşmintele lor.

15 « ¡Apartaos! ¡Un inmundo!», les gritaban: «¡Apartaos, apartaos, no toquéis!» Huyeron, fueron dispersados. Entonces se dijo entre las naciones: «Nunca más morarán aquí.»

„Plecaţi, necuraţilor!“ se strigă la ei; „Plecaţi! Plecaţi! Nu ne atingeţi!“ Fugind şi rătăcind printre neamuri, acestea spun: „Nu vor mai locui aici!“

16 E n su ira, Jehová los apartó y no los mirará más: No respetaron la presencia de los sacerdotes ni tuvieron compasión de los viejos.

Domnul Însuşi i-a împrăştiat, nemaiveghind asupra lor. Astfel, preoţilor nu li se mai arată respect, iar bătrânilor nu li se mai acordă cinste.

17 N uestros ojos desfallecen esperando en vano nuestro socorro; en nuestra esperanza aguardamos a una nación que no puede salvar.

Ochii noştri obosiseră, aşteptând zadarnic ajutorul. Din turnurile noastre ne uitam după un neam care nu ne putea izbăvi.

18 E spiaban nuestros pasos para que no anduviéramos por las calles. Se acercaba nuestro fin: se habían cumplido nuestros días y el fin había llegado.

Duşmanii ne luau urma, astfel că nu puteam ieşi în pieţe. Sfârşitul se apropia, zilele se împliniseră, căci ne venise sfârşitul.

19 M ás ligeros eran nuestros perseguidores que las águilas del cielo; sobre los montes nos persiguieron, en el desierto nos pusieron emboscadas.

Prigonitorii noştri au fost mai iuţi decât vulturii cerului. Ne-au urmărit pe munţi şi ne-au pândit în pustie.

20 E l aliento de nuestras vidas, el ungido de Jehová, de quien habíamos dicho: «A su sombra tendremos vida entre las naciones», quedó apresado en sus lazos.

Unsul Domnului, suflarea vieţii noastre, a fost capturat în gropile lor, el, despre care spuneam: „Vom trăi la umbra lui printre neamuri!“

21 ¡ Goza y alégrate, hija de Edom, tú que habitas en tierra de Uz!, porque también a ti te llegará esta copa y te embriagarás y vomitarás.

Bucură-te şi saltă de veselie, fiică a Edomului, tu, care locuieşti în ţara Uţ! Să ştii însă că potirul va trece şi pe la tine; te vei îmbăta şi te vei dezbrăca!

22 Y a está cumplido tu castigo, hija de Sión: Nunca más hará él que te lleven cautiva. Castigará él tu iniquidad, hija de Edom, y descubrirá tus pecados.

Fiică a Sionului, pedeapsa ta s-a sfârşit. El nu-ţi va mai prelungi exilul. Nelegiuirea ta însă, fiică a Edomului, El o va pedepsi şi îţi va scoate la iveală păcatele.