1 A conteció que un sábado Jesús entró a comer en casa de un gobernante fariseo, y ellos lo acechaban.

Într-o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei îl urmăreau îndeaproape.

2 Y estaba delante de él un hombre hidrópico.

Şi iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică.

3 E ntonces Jesús habló a los intérpretes de la Ley y a los fariseos, diciendo: —¿Es lícito sanar en sábado?

Isus i-a întrebat pe experţii în Lege şi pe farisei: „Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu?“

4 P ero ellos callaron. Él, tomándolo, lo sanó y lo despidió.

Ei însă tăceau. Isus l-a luat de mână, l-a vindecat şi l-a lăsat să plece,

5 Y dirigiéndose a ellos, dijo: —¿Quién de vosotros, si su asno o su buey cae en algún pozo, no lo saca inmediatamente, aunque sea sábado?

iar lor le-a zis: „Care dintre voi, dacă îi cade copilul sau boul într-o fântână în ziua de Sabat, nu-l va scoate imediat afară?“

6 Y no le podían replicar a estas cosas. Los convidados a las bodas

N-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe. Smerenie şi ospitalitate

7 O bservando cómo los convidados escogían los primeros asientos a la mesa, les refirió una parábola, diciéndoles:

Când i-a văzut pe cei invitaţi cum îşi aleg scaunele de onoare, le-a spus următoarea pildă:

8 « Cuando seas convidado por alguien a unas bodas no te sientes en el primer lugar, no sea que otro más distinguido que tú esté convidado por él,

„Când eşti invitat de cineva la o nuntă, să nu te aşezi să mănânci pe locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat de către gazdă cineva mai de seamă decât tine,

9 y viniendo el que te convidó a ti y a él, te diga: “Da lugar a éste”, y entonces tengas que ocupar avergonzado el último lugar.

iar cel ce v-a invitat şi pe tine, şi pe el să vină să-ţi spună: «Dă locul tău acestui om!» Atunci, cu ruşine, va trebui să ocupi ultimul loc.

10 M ás bien, cuando seas convidado, ve y siéntate en el último lugar, para que cuando venga el que te convidó te diga: “Amigo, sube más arriba.” Entonces tendrás el reconocimiento de los que se sientan contigo a la mesa.

Ci tu, când eşti invitat, du-te şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când vine cel ce te-a invitat, să-ţi spună: «Prietene, mută-te mai în faţă!» Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce stau la masă împreună cu tine.

11 C ualquiera que se enaltece será humillado, y el que se humilla será enaltecido.»

Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.“

12 D ijo también al que lo había convidado: —Cuando hagas comida o cena, no llames a tus amigos ni a tus hermanos ni a tus parientes ni a vecinos ricos, no sea que ellos, a su vez, te vuelvan a convidar, y seas recompensado.

Apoi i-a zis şi celui ce-L invitase: „Când dai un prânz sau o cină, nu-ţi invita nici prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei pe tine şi să fii astfel răsplătit.

13 C uando hagas banquete, llama a los pobres, a los mancos, a los cojos y a los ciegos;

Ci tu, când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei şchiopi şi pe cei orbi.

14 y serás bienaventurado, porque ellos no te pueden recompensar, pero te será recompensado en la resurrección de los justos. Parábola de la gran cena

Şi vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi.“ Pilda celor invitaţi la cină

15 O yendo esto uno de los que estaban sentados con él a la mesa, le dijo: —¡Bienaventurado el que coma pan en el reino de Dios!

Când a auzit aceste vorbe, unul dintre cei ce stăteau la masă cu El I-a zis: – Ferice de acela care va mânca în Împărăţia lui Dumnezeu!

16 E ntonces Jesús le dijo: «Un hombre hizo una gran cena y convidó a muchos.

Însă Isus i-a răspuns: – Un om a dat o cină mare şi a invitat pe mulţi.

17 A la hora de la cena envió a su siervo a decir a los convidados: “Venid, que ya todo está preparado.”

La ora cinei, şi-a trimis sclavul să le spună celor invitaţi: „Veniţi, căci acum toate sunt gata!»

18 P ero todos a una comenzaron a excusarse. El primero dijo: “He comprado una hacienda y necesito ir a verla. Te ruego que me excuses.”

Dar toţi, unul după altul, au început să se scuze. Primul i-a zis: „Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd. Te rog, scuză-mă!“

19 O tro dijo: “He comprado cinco yuntas de bueyes y voy a probarlos. Te ruego que me excuses.”

Altul i-a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc. Te rog, scuză-mă!“

20 Y otro dijo: “Acabo de casarme y por tanto no puedo ir.”

Altul i-a zis: „Tocmai m-am însurat şi de aceea nu pot să vin!“

21 E l siervo regresó e hizo saber estas cosas a su señor. Entonces, enojado el padre de familia, dijo a su siervo: “Ve pronto por las plazas y las calles de la ciudad, y trae acá a los pobres, a los mancos, a los cojos y a los ciegos.”

Când sclavul s-a întors, l-a înştiinţat pe stăpânul său de aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a zis sclavului său: „Ieşi repede pe străzile şi pe aleile cetăţii şi adu-i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi şi pe cei şchiopi!“

22 D ijo el siervo: “Señor, se ha hecho como mandaste y aún hay lugar.”

La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi tot mai este loc!“

23 D ijo el señor al siervo: “Ve por los caminos y por los vallados, y fuérzalos a entrar para que se llene mi casa,

Stăpânul i-a zis atunci sclavului: „Ieşi pe drumuri şi pe cărări şi sileşte-i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa!

24 p ues os digo que ninguno de aquellos hombres que fueron convidados gustará mi cena.”» Lo que cuesta seguir a Cristo

Căci vă spun că nici unul din acei oameni care fuseseră invitaţi nu va gusta din cina mea!“ Costul uceniciei

25 G randes multitudes iban con él; y volviéndose, les decía:

Împreună cu El mergeau mulţimi mari de oameni. El S-a întors şi le-a zis:

26 « Si alguno viene a mí y no aborrece a su padre, madre, mujer, hijos, hermanos, hermanas y hasta su propia vida, no puede ser mi discípulo.

„Dacă vine cineva la Mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, soţia, copiii, fraţii, surorile, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

27 E l que no lleva su cruz y viene en pos de mí, no puede ser mi discípulo.

Oricine nu-şi duce crucea lui însuşi şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.

28 ¿ Quién de vosotros, queriendo edificar una torre, no se sienta primero y calcula los gastos, a ver si tiene lo que necesita para acabarla?

Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să-l termine?

29 N o sea que, después que haya puesto el cimiento, no pueda acabarla y todos los que lo vean comiencen a hacer burla de él,

Pentru ca nu cumva, după ce-i pune temelia, să nu-l poată termina şi toţi cei care văd aceasta să înceapă să-şi bată joc de el

30 d iciendo: “Este hombre comenzó a edificar y no pudo acabar.”

şi să zică: «Omul acesta a început să construiască şi n-a putut să termine!»

31 ¿ O qué rey, al marchar a la guerra contra otro rey, no se sienta primero y considera si puede hacer frente con diez mil al que viene contra él con veinte mil?

Sau care rege, când porneşte la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se gândească bine dacă poate să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?!

32 Y si no puede, cuando el otro está todavía lejos le envía una embajada y le pide condiciones de paz.

Dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, el îi va trimite un sol ca să ceară pace.

33 A sí, pues, cualquiera de vosotros que no renuncie a todo lo que posee, no puede ser mi discípulo. Cuando la sal pierde su sabor

Tot aşa, oricine dintre voi care nu renunţă la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu.

34 » Buena es la sal; pero si la sal se hace insípida, ¿con qué se sazonará?

Sarea este bună. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?!

35 N i para la tierra ni para el muladar es útil; la arrojan fuera. El que tiene oídos para oír, oiga.»

Nu mai este de folos nici pentru pământ şi nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“