1 V ai! cum s'a înegrit aurul, şi cum s'a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfîntului Locaş pela toate colţurile uliţelor!

Cum s-a înnegrit aurul şi cum s-a schimbat aurul curat! Pietrele sfinte stau risipite pe la fiecare colţ de stradă.

2 C um sînt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altă dată, cum sînt priviţi acum, vai! Ca nişte vase de pămînt, şi ca o lucrare făcută de mînile olarului!

Cum fiii preţioşi ai Sionului, altădată preţuiţi ca aurul pur, sunt consideraţi acum ca ulcioarele de lut, lucrate de mâinile olarului.

3 C hiar şi şacalii îşi apleacă ţîţa, şi dau să sugă puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii din pustie.

Până şi şacalii îşi scot sânul ca să-şi alăpteze puii! Fiica poporului meu a ajuns însă nemiloasă ca struţii pustiei.

4 L imba sugătorului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer pîne, dar nimeni nu le -o dă.

Limba celui alăptat se lipeşte de cerul gurii, fiind uscată de sete. Copiii cer pâine, însă nimeni nu le-o dă.

5 C eice se hrăneau cu bucate alese, leşină pe uliţe. Ceice fuseseră crescuţi crescuţi în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!

Cei ce se hrăneau cu delicatese zac acum părăsiţi pe străzi. Cei crescuţi în purpură se lipesc acum de un morman de cenuşă.

6 C ăci vina fiicei poporului meu este mai mare decît păcatul Sodomei, care a fost nimicită într'o clipă, fără să fi pus cineva mîna pe ea.

Vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei care a fost distrusă într-o clipă, fără a pune mâna cineva pe ea.

7 V oivozii ei erau mai strălucitori decît zăpada, mai albi decît laptele; trupul le era mai roş decît mărgeanul; faţa le era ca safirul.

Prinţii ei erau mai curaţi decât zăpada şi mai albi decât laptele. Trupurile le erau mai roşii decât coralii, iar feţele le erau ca safirul.

8 D ar acum înfăţişarea le este mai negricioasă decît funinginea; aşa că nu mai sînt cunoscuţi pe uliţe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.

Acum însă sunt mai negri la înfăţişare decât funinginea, astfel că nu-i mai recunoşti pe străzi. Pielea li s-a lipit de oase şi a devenit uscată ca lemnul.

9 C eice pier ucişi de sabie sînt mai fericiţi decît ceice pier de foame, cari cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor cîmpului!

Cei ucişi de sabie sunt mai fericiţi decât cei ucişi de foamete; lihniţi de foame, aceştia se sting din lipsa roadelor câmpului!

10 F emeile, cu toată mila lor, îşi fierb copiii, cari le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.

Femeile, care odată erau pline de milă, şi-au fiert copiii cu mâinile lor; ei le-au slujit drept hrană când fiica poporului meu era zdrobită.

11 D omnul Şi -a sleit urgia, Şi -a vărsat mînia aprinsă; a aprins în Sion un foc, care -i mistuie temeliile.

Domnul Şi-a dezlănţuit toată furia, Şi-a revărsat mânia Lui aprigă! A aprins un foc în Sion, care i-a mistuit temeliile.

12 Î mpăraţii pămîntului n'ar fi crezut şi nici unul din locuitorii lumii n'ar fi crezut că protivnicul, care -l împresura, are să intre pe porţile Ierusalimului.

Regii pământului n-ar fi crezut şi nici unul din locuitorii lumii nu s-ar fi gândit că duşmanul şi vrăjmaşul vor intra pe porţile Ierusalimului.

13 I ată roada păcatelor proorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi, cari au vărsat în mijlocul lui sîngele celor neprihăniţi!

S-a întâmplat din pricina păcatelor profeţilor lui şi a nelegiuirilor preoţilor lui care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepţi.

14 R ătăceau ca orbii pe uliţe, mînjiţi de sînge, aşa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.

Ei rătăcesc acum ca orbii pe străzi, atât de mânjiţi de sânge, încât nimeni nu îndrăzneşte să se atingă de veşmintele lor.

15 D epărtaţi-vă, necuraţilor!`` li se striga,,, la o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!`` Cînd fugeau pribegind încoace şi încolo, printre neamuri, se spunea:,, Să nu mai locuiască aici!``

„Plecaţi, necuraţilor!“ se strigă la ei; „Plecaţi! Plecaţi! Nu ne atingeţi!“ Fugind şi rătăcind printre neamuri, acestea spun: „Nu vor mai locui aici!“

16 Î n mînia Lui Domnul i -a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmaşul n'a căutat la faţa preoţilor, nici n'a avut milă de cei bătrîni.

Domnul Însuşi i-a împrăştiat, nemaiveghind asupra lor. Astfel, preoţilor nu li se mai arată respect, iar bătrânilor nu li se mai acordă cinste.

17 Ş i acolo ni se sfîrşeau ochii, şi aşteptam zădarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuş nu ne -a izbăvit.

Ochii noştri obosiseră, aşteptând zadarnic ajutorul. Din turnurile noastre ne uitam după un neam care nu ne putea izbăvi.

18 N e pîndeau paşii, ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre; ni se apropia sfîrşitul, ni se împliniseră zilele... Da, ne venise sfîrşitul!

Duşmanii ne luau urma, astfel că nu puteam ieşi în pieţe. Sfârşitul se apropia, zilele se împliniseră, căci ne venise sfârşitul.

19 P rigonitorii noştri erau mai iuţi de cît vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munţi, şi ne-au pîndit în pustie.

Prigonitorii noştri au fost mai iuţi decât vulturii cerului. Ne-au urmărit pe munţi şi ne-au pândit în pustie.

20 S uflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el, despre care ziceam:,, Vom trăi supt umbra lui printre neamuri.``

Unsul Domnului, suflarea vieţii noastre, a fost capturat în gropile lor, el, despre care spuneam: „Vom trăi la umbra lui printre neamuri!“

21 B ucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care louieşte în ţara Uţ! Dar şi la tine va trece potirul, şi tu te vei îmbăta, şi te vei desgoli!

Bucură-te şi saltă de veselie, fiică a Edomului, tu, care locuieşti în ţara Uţ! Să ştii însă că potirul va trece şi pe la tine; te vei îmbăta şi te vei dezbrăca!

22 F iica Sionului, nelegiuirea îţi este ispăşită: El nu te va mai trimete în robie. Dar ţie, fiica Edomului, îţi va pedepsi nelegiuirea; şi îţi va da pe faţă păcatele.``

Fiică a Sionului, pedeapsa ta s-a sfârşit. El nu-ţi va mai prelungi exilul. Nelegiuirea ta însă, fiică a Edomului, El o va pedepsi şi îţi va scoate la iveală păcatele.