1 E lifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

Atunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:

2 D acă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

„Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

3 D e multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

Iată că tu i-ai învăţat pe mulţi, tu ai întărit mâinile slăbite.

4 C uvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

Cuvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau şi au întărit genunchii care se îndoiau.

5 Ş i acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

Dar acum necazul a venit asupra ta şi eşti descurajat; te atinge şi te laşi copleşit.

6 N ădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

Nu este oare frica de Dumnezeu încrederea ta, iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?

7 A du-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

Gândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat? Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?

8 D upă cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

Aşa cum am văzut eu, cei care ară răutatea şi seamănă necazul, le culeg roadele.

9 A ceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

Suflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte, iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.

10 M ugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

Urletul leului, răgetul leului fioros încetează şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.

11 L eul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

Leul cel puternic piere din lipsă de pradă, iar puii leoaicei sunt risipiţi.

12 U n cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

Mi s-a spus un cuvânt pe ascuns, urechea mea a auzit o şoaptă.

13 Î n clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii, când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,

14 m 'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

m-au năpădit frica şi cutremurul şi-au început să-mi tremure oasele.

15 U n duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

Un duh a trecut uşor prin faţa mea; atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.

16 U n chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

S-a oprit, dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea; conturul cuiva era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea:

17 F i-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

«Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?

18 D acă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,

19 c u cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut, ale căror temelii sunt în ţărână şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.

20 D e dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

De dimineaţa până seara sunt nimiciţi; pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.

21 L i se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!

Nu le este smulsă oare funia cortului lor? Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»