1 M 'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Sunt dezgustat de viaţa mea. De aceea voi da frâu liber plângerii mele, voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.

2 E u zic lui Dumnezeu:, Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna! Fă-mă să ştiu de ce te cerţi cu mine?

3 Î ţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

Îţi place să mă asupreşti, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor Tale, în timp ce faci să strălucească sfaturile celui rău?

4 O are ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

Ai Tu ochi de carne? Vezi Tu aşa cum văd oamenii?

5 Z ilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

Sunt zilele Tale ca zilele omului sau anii Tăi ca anii lui,

6 c a să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

ca să-mi cauţi nedreptatea şi să-mi cercetezi păcatul,

7 c înd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

deşi Tu ştii că sunt nevinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

8 M înile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

Mâinile Tale m-au modelat şi m-au făcut, iar acum te întorci să mă distrugi?

9 A du-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

Adu-Ţi aminte că m-ai modelat ca pe lut! Vrei acum să mă faci din nou ţărână?

10 N u m'ai muls ca laptele?

N-ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele şi închegat ca brânza?

11 M 'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

M-ai îmbrăcat cu piele şi cu carne şi m-ai împletit cu oase şi cu tendoane.

12 m i-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

Mi-ai dat viaţă şi mi-ai arătat îndurare, iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul.

13 I ată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

Iată totuşi ce ai ascuns în inima Ta şi ce ştiu că aveai de gând:

14 c ă, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

ca, dacă păcătuiesc, să mă urmăreşti şi să nu-mi ierţi vina.

15 D acă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

Dacă sunt rău, vai de mine! Dacă sunt drept, nu-mi pot înălţa capul, pentru că sunt plin de ruşine şi înecat în necaz.

16 Ş i dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu şi iarăşi Îţi arăţi marea Ta putere împotriva mea.

17 Î mi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

Aduci mai mulţi martori împotriva mea, mânia Ta creşte faţă de mine şi mă loveşti cu o mulţime de necazuri.

18 P entruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

De ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O! de aş fi murit înainte să mă vadă cineva!

19 A ş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, purtat din pântece drept în mormânt.

20 N u sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

Oare nu-mi sunt puţine zilele? Opreşte-te şi lasă-mă singur, să pot afla puţină mângâiere

21 î nainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere, în ţara întunericului şi a umbrei morţii,

22 î n ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``

în ţara nopţii întunecate, a umbrei adânci şi a dezordinii, unde chiar şi lumina este precum întunericul!»“