1 M y soul is weary of my life; I will give free course to my complaint; I will speak in the bitterness of my soul.

Sunt dezgustat de viaţa mea. De aceea voi da frâu liber plângerii mele, voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.

2 I will say unto God, Do not condemn me; Show me wherefore thou contendest with me.

Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna! Fă-mă să ştiu de ce te cerţi cu mine?

3 I s it good unto thee that thou shouldest oppress, That thou shouldest despise the work of thy hands, And shine upon the counsel of the wicked?

Îţi place să mă asupreşti, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor Tale, în timp ce faci să strălucească sfaturile celui rău?

4 H ast thou eyes of flesh? Or seest thou as man seeth?

Ai Tu ochi de carne? Vezi Tu aşa cum văd oamenii?

5 A re thy days as the days of man, Or thy years as man's days,

Sunt zilele Tale ca zilele omului sau anii Tăi ca anii lui,

6 T hat thou inquirest after mine iniquity, And searchest after my sin,

ca să-mi cauţi nedreptatea şi să-mi cercetezi păcatul,

7 A lthough thou knowest that I am not wicked, And there is none that can deliver out of thy hand?

deşi Tu ştii că sunt nevinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

8 T hy hands have framed me and fashioned me Together round about; yet thou dost destroy me.

Mâinile Tale m-au modelat şi m-au făcut, iar acum te întorci să mă distrugi?

9 R emember, I beseech thee, that thou hast fashioned me as clay; And wilt thou bring me into dust again?

Adu-Ţi aminte că m-ai modelat ca pe lut! Vrei acum să mă faci din nou ţărână?

10 H ast thou not poured me out as milk, And curdled me like cheese?

N-ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele şi închegat ca brânza?

11 T hou hast clothed me with skin and flesh, And knit me together with bones and sinews.

M-ai îmbrăcat cu piele şi cu carne şi m-ai împletit cu oase şi cu tendoane.

12 T hou hast granted me life and lovingkindness; And thy visitation hath preserved my spirit.

Mi-ai dat viaţă şi mi-ai arătat îndurare, iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul.

13 Y et these things thou didst hide in thy heart; I know that this is with thee:

Iată totuşi ce ai ascuns în inima Ta şi ce ştiu că aveai de gând:

14 I f I sin, then thou markest me, And thou wilt not acquit me from mine iniquity.

ca, dacă păcătuiesc, să mă urmăreşti şi să nu-mi ierţi vina.

15 I f I be wicked, woe unto me; And if I be righteous, yet shall I not lift up my head; Being filled with ignominy, And looking upon mine affliction.

Dacă sunt rău, vai de mine! Dacă sunt drept, nu-mi pot înălţa capul, pentru că sunt plin de ruşine şi înecat în necaz.

16 A nd if my head exalt itself, thou huntest me as a lion; And again thou showest thyself marvellous upon me.

Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu şi iarăşi Îţi arăţi marea Ta putere împotriva mea.

17 T hou renewest thy witnesses against me, And increasest thine indignation upon me: Changes and warfare are with me.

Aduci mai mulţi martori împotriva mea, mânia Ta creşte faţă de mine şi mă loveşti cu o mulţime de necazuri.

18 W herefore then hast thou brought me forth out of the womb? I had given up the ghost, and no eye had seen me.

De ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O! de aş fi murit înainte să mă vadă cineva!

19 I should have been as though I had not been; I should have been carried from the womb to the grave.

Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, purtat din pântece drept în mormânt.

20 A re not my days few? cease then, And let me alone, that I may take comfort a little,

Oare nu-mi sunt puţine zilele? Opreşte-te şi lasă-mă singur, să pot afla puţină mângâiere

21 B efore I go whence I shall not return, Even to the land of darkness and of the shadow of death;

înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere, în ţara întunericului şi a umbrei morţii,

22 T he land dark as midnight, The land of the shadow of death, without any order, And where the light is as midnight.

în ţara nopţii întunecate, a umbrei adânci şi a dezordinii, unde chiar şi lumina este precum întunericul!»“