1 A nd Job again took up his parable, and said,

Iov şi-a continuat discursul şi a mai zis:

2 O h that I were as in the months of old, As in the days when God watched over me;

„O! de-aş mai fi ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu!

3 W hen his lamp shined upon my head, And by his light I walked through darkness;

Când candela Lui lumina peste capul meu şi prin lumina Lui umblam în întuneric!

4 A s I was in the ripeness of my days, When the friendship of God was upon my tent;

Când eram în zilele puterii mele, când prietenia lui Dumnezeu era peste cortul meu,

5 W hen the Almighty was yet with me, And my children were about me;

când Cel Atotputernic era încă cu mine şi copiii mei erau în jurul meu,

6 W hen my steps were washed with butter, And the rock poured me out streams of oil!

când mi se scăldau paşii în smântână, iar stânca turna lângă mine pâraie de untdelemn.

7 W hen I went forth to the gate unto the city, When I prepared my seat in the street,

Când mergeam la poarta cetăţii, când îmi pregăteam scaunul în piaţă,

8 T he young men saw me and hid themselves, And the aged rose up and stood;

cei tineri mă vedeau şi se trăgeau înapoi şi cei bătrâni se ridicau şi rămâneau în picioare,

9 T he princes refrained from talking, And laid their hand on their mouth;

conducătorii se opreau din vorbit şi-şi puneau mâna la gură,

10 T he voice of the nobles was hushed, And their tongue cleaved to the roof of their mouth.

glasul căpeteniilor amuţea şi li se lipea limba de cerul gurii.

11 F or when the ear heard me, then it blessed me; And when the eye saw me, it gave witness unto me:

Oricine mă auzea mă vorbea de bine şi oricine mă vedea era de partea mea,

12 B ecause I delivered the poor that cried, The fatherless also, that had none to help him.

pentru că scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul care nu avea sprijin.

13 T he blessing of him that was ready to perish came upon me; And I caused the widow's heart to sing for joy.

Omul care murea mă binecuvânta; făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14 I put on righteousness, and it clothed me: My justice was as a robe and a diadem.

Mă îmbrăcam cu dreptatea precum cu o haină, judecata dreaptă îmi era robă şi turban;

15 I was eyes to the blind, And feet was I to the lame.

eram ochi pentru cel orb şi picior pentru cel olog;

16 I was a father to the needy: And the cause of him that I knew not I searched out.

eram tată pentru cel în nevoie şi cercetam cauza celui străin.

17 A nd I brake the jaws of the unrighteous, And plucked the prey out of his teeth.

Zdrobeam colţii celui nedrept şi smulgeam prada din dinţii lui.

18 T hen I said, I shall die in my nest, And I shall multiply my days as the sand:

Îmi ziceam: «Voi muri în cuibul meu şi zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19 M y root is spread out to the waters, And the dew lieth all night upon my branch;

Rădăcinile mele vor ajunge la apă şi roua va sta toată noaptea pe ramurile mele;

20 M y glory is fresh in me, And my bow is renewed in my hand.

gloria mea va fi mereu proaspătă, iar în mână voi avea întotdeauna un arc nou.»

21 U nto me men gave ear, and waited, And kept silence for my counsel.

Toţi mă ascultau şi aşteptau, tăceau aşteptând sfatul meu.

22 A fter my words they spake not again; And my speech distilled upon them.

După ce vorbeam, nu mai vorbea nimeni, şi cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.

23 A nd they waited for me as for the rain; And they opened their mouth wide as for the latter rain.

Ei mă aşteptau cum se aşteaptă ploaia, îşi deschideau gura ca după o ploaia târzie.

24 I smiled on them, when they had no confidence; And the light of my countenance they cast not down.

Când îşi pierdeau încrederea, le zâmbeam, şi seninătatea feţei mele le era scumpă.

25 I chose out their way, and sat as chief, And dwelt as a king in the army, As one that comforteth the mourners.

Le alegeam calea şi le eram conducător, locuiam ca un rege în mijlocul cetelor sale, eram ca unul care îi mângâie pe cei ce se jelesc.