1 M an, that is born of a woman, Is of few days, and full of trouble.

Omul născut din femeie are zile puţine, dar pline de necaz.

2 H e cometh forth like a flower, and is cut down: He fleeth also as a shadow, and continueth not.

Răsare ca o floare şi se usucă; fuge ca o umbră şi nu se mai vede.

3 A nd dost thou open thine eyes upon such a one, And bringest me into judgment with thee?

Ai Tu ochii aţintiţi asupra unui astfel de om? Îl chemi Tu la judecată cu Tine?

4 W ho can bring a clean thing out of an unclean? not one.

Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat? Nimeni!

5 S eeing his days are determined, The number of his months is with thee, And thou hast appointed his bounds that he cannot pass;

Zilele omului sunt hotărâte. Tu cunoşti numărul lunilor lui şi i-ai pus hotare pe care nu le poate trece.

6 L ook away from him, that he may rest, Till he shall accomplish, as a hireling, his day.

Aşa că nu te mai uita la el şi lasă-l singur să se bucure ca un lucrător de ziua lui.

7 F or there is hope of a tree, If it be cut down, that it will sprout again, And that the tender branch thereof will not cease.

Pentru un copac tot mai este nădejde: dacă este tăiat, el va răsări din nou şi lăstarii lui nu încetează să reapară.

8 T hough the root thereof wax old in the earth, And the stock thereof die in the ground;

Deşi rădăcina îi îmbătrâneşte în pământ şi-i piere trunchiul în ţărână,

9 Y et through the scent of water it will bud, And put forth boughs like a plant.

la mireasma apei va înmuguri şi va da ramuri ca o plantă.

10 B ut man dieth, and is laid low: Yea, man giveth up the ghost, and where is he?

Fiinţa umană, însă, când moare, îşi pierde toată vlaga; omul, după ce îşi dă ultima suflare, nu mai este.

11 A s the waters fail from the sea, And the river wasteth and drieth up;

După cum apele pier din mare, iar râul seacă şi se usucă,

12 S o man lieth down and riseth not: Till the heavens be no more, they shall not awake, Nor be roused out of their sleep.

tot aşa omul se culcă şi nu se mai ridică, cât vor fi cerurile nu se mai trezeşte, nici nu se mai scoală din somnul lui.

13 O h that thou wouldest hide me in Sheol, That thou wouldest keep me secret, until thy wrath be past, That thou wouldest appoint me a set time, and remember me!

O! de m-ai ascunde în Locuinţa Morţilor, de m-ai acoperi până Îţi trece mânia şi de mi-ai hotărî o vreme când să-Ţi aminteşti de mine!

14 I f a man die, shall he live again? All the days of my warfare would I wait, Till my release should come.

Dacă un om moare, va trăi el din nou? În toate zilele trudei mele, aş aştepta să-mi vină eliberarea.

15 T hou wouldest call, and I would answer thee: Thou wouldest have a desire to the work of thy hands.

Atunci mă vei chema şi-Ţi voi răspunde; vei tânji după lucrarea mâinilor Tale.

16 B ut now thou numberest my steps: Dost thou not watch over my sin?

Atunci îmi vei număra paşii şi nu-mi vei mai ţine în seamă păcatul;

17 M y transgression is sealed up in a bag, And thou fastenest up mine iniquity.

vei pecetlui fărădelegile mele într-un sac şi-mi vei acoperi nedreptatea.

18 B ut the mountain falling cometh to nought; And the rock is removed out of its place;

Dar aşa cum munţii cad şi se surpă, iar stânca e mutată din locul ei

19 T he waters wear the stones; The overflowings thereof wash away the dust of the earth: So thou destroyest the hope of man.

şi aşa cum apa sapă în piatră, iar torenţii spală pământul, tot aşa distrugi Tu nădejdea omului.

20 T hou prevailest for ever against him, and he passeth; Thou changest his countenance, and sendest him away.

Îl învingi pentru totdeauna şi el se duce; îi schimbi înfăţişarea şi apoi îl izgoneşti.

21 H is sons come to honor, and he knoweth it not; And they are brought low, but he perceiveth it not of them.

Dacă fiii lui sunt onoraţi, el nu ştie, dacă sunt înjosiţi, el nu vede.

22 B ut his flesh upon him hath pain, And his soul within him mourneth.

El simte doar durerea trupului său şi suferă doar pentru sine.“