1 T he word of Jehovah that came to Jeremiah concerning the drought.

Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:

2 J udah mourneth, and the gates thereof languish, they sit in black upon the ground; and the cry of Jerusalem is gone up.

„Iuda jeleşte iar porţile îi sunt slăbite; ele se vaită pentru ţară, iar strigătul Ierusalimului se înalţă în văzduh.

3 A nd their nobles send their little ones to the waters: they come to the cisterns, and find no water; they return with their vessels empty; they are put to shame and confounded, and cover their heads.

Cei măreţi îi trimit pe cei neînsemnaţi să aducă apă; ei se duc la fântâni, dar nu găsesc apă. Se întorc cu vasele goale; ruşinaţi şi dezamăgiţi îşi acoperă capul.

4 B ecause of the ground which is cracked, for that no rain hath been in the land, the plowmen are put to shame, they cover their heads.

Pământul este crăpat pentru că nu este ploaie în ţară. Plugarii sunt dezamăgiţi şi îşi acoperă capul.

5 Y ea, the hind also in the field calveth, and forsaketh her young, because there is no grass.

Chiar şi cerboaica de pe câmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentru că nu găseşte iarbă.

6 A nd the wild asses stand on the bare heights, they pant for air like jackals; their eyes fail, because there is no herbage.

Măgarii sălbatici stau pe înălţimi şi gâfâie ca şacalii; li se topesc ochii căci nu este iarbă.

7 T hough our iniquities testify against us, work thou for thy name's sake, O Jehovah; for our backslidings are many; we have sinned against thee.

Chiar dacă păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, Doamne, pentru Numele Tău! Căci răzvrătirile noastre sunt multe; am păcătuit împotriva Ta.

8 O thou hope of Israel, the Saviour thereof in the time of trouble, why shouldest thou be as a sojourner in the land, and as a wayfaring man that turneth aside to tarry for a night?

O, Nădejde a lui Israel, Izbăvitorul lui în vreme de necaz, de ce eşti ca un străin în ţară şi ca un trecător care se opreşte pentru o noapte?

9 W hy shouldest thou be as a man affrighted, as a mighty man that cannot save? yet thou, O Jehovah, art in the midst of us, and we are called by thy name; leave us not.

De ce eşti ca un om înmărmurit, ca un viteaz care nu poate izbăvi? Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi! Nu ne părăsi!“

10 T hus saith Jehovah unto this people, Even so have they loved to wander; they have not refrained their feet: therefore Jehovah doth not accept them; now will he remember their iniquity, and visit their sins.

Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Pentru că le place să hoinărească şi nu îşi ţin în frâu picioarele, Domnul nu-Şi găseşte plăcerea în ei; acum El Îşi aduce aminte de fărădelegea lor şi îi pedepseşte pentru păcatele lor.“

11 A nd Jehovah said unto me, Pray not for this people for their good.

Domnul mi-a zis: – Nu mijloci pentru binele acestui popor,

12 W hen they fast, I will not hear their cry; and when they offer burnt-offering and meal-offering, I will not accept them; but I will consume them by the sword, and by the famine, and by the pestilence.

căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi nimici cu sabia, cu foametea şi cu molima.

13 T hen said I, Ah, Lord Jehovah! behold, the prophets say unto them, Ye shall not see the sword, neither shall ye have famine; but I will give you assured peace in this place.

Eu am răspuns: – Ah! Stăpâne Doamne! Iată, profeţii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.“

14 T hen Jehovah said unto me, The prophets prophesy lies in my name; I sent them not, neither have I commanded them, neither spake I unto them: they prophesy unto you a lying vision, and divination, and a thing of nought, and the deceit of their own heart.

Dar Domnul mi-a zis: – Profeţii lor profeţesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i-am trimis, nu Eu i-am împuternicit şi nu Eu le-am vorbit. Ei vă profeţesc viziuni mincinoase, ghiciri, lucruri de nimic şi înşelăciunile propriei lor inimi.

15 T herefore thus saith Jehovah concerning the prophets that prophesy in my name, and I sent them not, yet they say, Sword and famine shall not be in this land: By sword and famine shall those prophets be consumed.

De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre profeţii care profeţesc în Numele Meu: „Nu Eu i-am trimis să vă spună că sabia şi foametea nu vor fi în ţara aceasta. Profeţii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete,

16 A nd the people to whom they prophesy shall be cast out in the streets of Jerusalem because of the famine and the sword; and they shall have none to bury them-them, their wives, nor their sons, nor their daughters: for I will pour their wickedness upon them.

iar aceia cărora ei le profeţesc vor fi scoşi afară şi întinşi pe străzile Ierusalimului din cauza foametei şi a sabiei. Nu va fi nimeni să-i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soţiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.“

17 A nd thou shalt say this word unto them, Let mine eyes run down with tears night and day, and let them not cease; for the virgin daughter of my people is broken with a great breach, with a very grievous wound.

Spune-le cuvântul acesta: „Ochii mei să verse lacrimi zi şi noapte şi să nu se oprească, căci fecioara – fiica poporului meu – a suferit o rană cumplită, o lovitură dureroasă.

18 I f I go forth into the field, then, behold, the slain with the sword! and if I enter into the city, then, behold, they that are sick with famine! for both the prophet and the priest go about in the land, and have no knowledge.

Dacă ies pe câmp, îi văd pe cei străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, văd ravagiile făcute de foamete. Chiar şi profetul şi preotul cutreieră ţara fără să ştie încotro merg.“

19 H ast thou utterly rejected Judah? hath thy soul loathed Zion? why hast thou smitten us, and there is no healing for us? We looked for peace, but no good came; and for a time of healing, and, behold, dismay!

– Ai lepădat Tu de tot pe Iuda şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? De ce ne-ai lovit în aşa fel încât nu mai avem vindecare? Noi aşteptam pacea, dar nimic bun nu a venit; aşteptam un timp de vindecare, dar iată că a venit numai groaza!

20 W e acknowledge, O Jehovah, our wickedness, and the iniquity of our fathers; for we have sinned against thee.

Doamne, recunoaştem atât ticăloşia noastră, cât şi vina strămoşilor noştri, căci am păcătuit împotriva Ta.

21 D o not abhor us, for thy name's sake; do not disgrace the throne of thy glory: remember, break not thy covenant with us.

Pentru Numele Tău, nu dispreţui şi nu necinsti tronul slavei Tale! Aminteşte-Ţi de legământul pe care l-ai făcut cu noi şi nu-l rupe!

22 A re there any among the vanities of the nations that can cause rain? or can the heavens give showers? art not thou he, O Jehovah our God? therefore we will wait for thee; for thou hast made all these things.

Este oare printre idolii de nimic ai neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea averse? Nu, ci Tu dai ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru! De aceea, nădejdea noastră este în Tine, căci Tu eşti Cel Ce faci toate aceste lucruri.