1 ¶ The word of the LORD that was given to Jeremiah concerning the famine.

Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:

2 J udah mourns, and its gates languish; they are black unto the ground; and the cry of Jerusalem is gone up.

„Iuda jeleşte iar porţile îi sunt slăbite; ele se vaită pentru ţară, iar strigătul Ierusalimului se înalţă în văzduh.

3 A nd their nobles have sent their little ones to the waters: they came to the pits and found no water; they returned with their vessels empty; they were ashamed and confounded and covered their heads.

Cei măreţi îi trimit pe cei neînsemnaţi să aducă apă; ei se duc la fântâni, dar nu găsesc apă. Se întorc cu vasele goale; ruşinaţi şi dezamăgiţi îşi acoperă capul.

4 B ecause the ground is chapped, for there was no rain in the earth, the plowmen were ashamed, they covered their heads.

Pământul este crăpat pentru că nu este ploaie în ţară. Plugarii sunt dezamăgiţi şi îşi acoperă capul.

5 E ven the hind calved in the field and forsook it, because there was no grass.

Chiar şi cerboaica de pe câmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentru că nu găseşte iarbă.

6 A nd the wild asses stood in the high places, they snuffed up the wind like dragons; their eyes failed because there was no grass.

Măgarii sălbatici stau pe înălţimi şi gâfâie ca şacalii; li se topesc ochii căci nu este iarbă.

7 O LORD, though our iniquities testify against us, do it for thy name’s sake; for our rebellions have multiplied; we have sinned against thee.

Chiar dacă păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, Doamne, pentru Numele Tău! Căci răzvrătirile noastre sunt multe; am păcătuit împotriva Ta.

8 O the hope of Israel, the Keeper thereof in time of trouble, why should thou be as a stranger in the land and as a wayfaring man that turns aside to tarry for a night?

O, Nădejde a lui Israel, Izbăvitorul lui în vreme de necaz, de ce eşti ca un străin în ţară şi ca un trecător care se opreşte pentru o noapte?

9 W hy should thou be as a speechless man as a mighty man that cannot save? Yet thou, O LORD, art in the midst of us, and we are called by thy name; do not leave us.

De ce eşti ca un om înmărmurit, ca un viteaz care nu poate izbăvi? Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi! Nu ne părăsi!“

10 ¶ Thus hath the LORD said unto this people, Thus have they loved to move, nor have they refrained their feet; therefore the LORD does not have them in his will; he will now remember their iniquity and visit their sins.

Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Pentru că le place să hoinărească şi nu îşi ţin în frâu picioarele, Domnul nu-Şi găseşte plăcerea în ei; acum El Îşi aduce aminte de fărădelegea lor şi îi pedepseşte pentru păcatele lor.“

11 T hen the LORD said unto me, Do not pray for this people for their good.

Domnul mi-a zis: – Nu mijloci pentru binele acestui popor,

12 W hen they fast, I will not hear their cry; and when they offer burnt offering and an oblation, I will not accept them; but I will consume them by sword and by famine and by pestilence.

căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi nimici cu sabia, cu foametea şi cu molima.

13 T hen I said, Ah, Lord GOD! behold, the prophets say unto them, Ye shall not see the sword, neither shall ye have famine; but I will give you true peace in this place.

Eu am răspuns: – Ah! Stăpâne Doamne! Iată, profeţii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.“

14 T hen the LORD said unto me, The prophets prophesy lies in my name: I did not send them, neither have I commanded them, neither did I speak unto them: they prophesy unto you a false vision, divination, vanity, and the deceit of their heart.

Dar Domnul mi-a zis: – Profeţii lor profeţesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i-am trimis, nu Eu i-am împuternicit şi nu Eu le-am vorbit. Ei vă profeţesc viziuni mincinoase, ghiciri, lucruri de nimic şi înşelăciunile propriei lor inimi.

15 T herefore thus hath the LORD said concerning the prophets that prophesy in my name which I did not send and that say, Sword and famine shall not be in this land; By sword and famine shall those prophets be consumed.

De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre profeţii care profeţesc în Numele Meu: „Nu Eu i-am trimis să vă spună că sabia şi foametea nu vor fi în ţara aceasta. Profeţii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete,

16 A nd the people to whom they prophesy shall be cast out in the streets of Jerusalem because of the famine and the sword; and they shall have no one to bury them, their wives, nor their sons, nor their daughters; for I will pour their wickedness upon them.

iar aceia cărora ei le profeţesc vor fi scoşi afară şi întinşi pe străzile Ierusalimului din cauza foametei şi a sabiei. Nu va fi nimeni să-i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soţiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.“

17 ¶ Therefore thou shalt say this word unto them: Let my eyes run down with tears night and day, and let them not cease, for the virgin daughter of my people is broken with a great breach, with a very grievous blow.

Spune-le cuvântul acesta: „Ochii mei să verse lacrimi zi şi noapte şi să nu se oprească, căci fecioara – fiica poporului meu – a suferit o rană cumplită, o lovitură dureroasă.

18 I f I go forth into the field, then behold the slain with the sword! and if I enter into the city, then behold those that are sick with famine! for both the prophet and the priest walked around in circles in the land, and they did not know it.

Dacă ies pe câmp, îi văd pe cei străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, văd ravagiile făcute de foamete. Chiar şi profetul şi preotul cutreieră ţara fără să ştie încotro merg.“

19 H ast thou utterly rejected Judah? Hath thy soul loathed Zion? Why didst thou cause us to be smitten when no healing remains for us? We waited for peace, and there was no good; and for the time of healing, and behold trouble!

– Ai lepădat Tu de tot pe Iuda şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? De ce ne-ai lovit în aşa fel încât nu mai avem vindecare? Noi aşteptam pacea, dar nimic bun nu a venit; aşteptam un timp de vindecare, dar iată că a venit numai groaza!

20 W e acknowledge, O LORD, our wickedness, and the iniquity of our fathers; for we have sinned against thee.

Doamne, recunoaştem atât ticăloşia noastră, cât şi vina strămoşilor noştri, căci am păcătuit împotriva Ta.

21 D o not cast us away; for thy name’s sake, do not disgrace the throne of thy glory; remember, do not break thy covenant with us.

Pentru Numele Tău, nu dispreţui şi nu necinsti tronul slavei Tale! Aminteşte-Ţi de legământul pe care l-ai făcut cu noi şi nu-l rupe!

22 A re there any among the vanities of the Gentiles that can cause it to rain? or can the heavens give rain? art not thou he, O LORD our God? therefore we will wait upon thee, for thou hast made all these things.

Este oare printre idolii de nimic ai neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea averse? Nu, ci Tu dai ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru! De aceea, nădejdea noastră este în Tine, căci Tu eşti Cel Ce faci toate aceste lucruri.