1 ¶ The word that came to Jeremiah concerning all the Jews which dwelt in the land of Egypt, which dwelt at Migdol and at Tahpanhes and at Noph and in the country of Pathros, saying,

Iată cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toţi iudeii care locuiau în ţara Egiptului – la Migdol, la Tahpanhes, la Nof şi în ţara Patros:

2 T hus hath the LORD of the hosts, the God of Israel said: Ye have seen all the evil that I have brought upon Jerusalem and upon all the cities of Judah; and, behold, this day they are a desolation, and no man dwells therein,

„Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Aţi văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda. Astăzi ele au ajuns doar un loc pustiu, unde nu mai locuieşte nimeni,

3 b ecause of their wickedness which they have committed to provoke me to anger, in that they went to burn incense and to serve other gods, whom they knew not, neither they, ye, nor your fathers.

din cauza răutăţii lor. Ei M-au provocat la mânie, ducându-se să ardă tămâie şi să slujească altor dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi, nici strămoşii voştri.

4 H owbeit I sent unto you all my slaves the prophets, rising early and sending them, saying, Oh, do not this abominable thing that I hate.

Deşi i-am trimis iarăşi şi iarăşi pe toţi slujitorii Mei, profeţii, să le spună: ‘Să nu săvârşiţi aceste urâciuni pe care Eu le urăsc!’,

5 B ut they did not hearken, nor incline their ear to turn from their wickedness, to burn no incense unto other gods.

ei nu M-au ascultat şi nu au luat aminte; nu s-au întors de la răutatea lor şi n-au încetat să ardă tămâie altor dumnezei.

6 T herefore my fury and my anger was poured forth and was kindled in the cities of Judah and in the streets of Jerusalem; and they are wasted and desolate, as at this day.

De aceea, furia Mea s-a revărsat şi mânia Mea a izbucnit în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, care au devenit în ziua de azi o ruină şi un loc pustiu.»

7 T herefore now thus hath the LORD, the God of the hosts, the God of Israel said: Why do ye commit this great evil against your souls, that ye be cut off, man and woman, child and suckling, out of Judah. Why do ye not desire to have a remnant?

Acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «De ce vă faceţi singuri un rău aşa de mare, nimicind astfel din mijlocul lui Iuda bărbaţi, femei, copii şi prunci, şi rămânând fără nici o rămăşiţă?

8 I n that ye provoke me unto wrath with the works of your hands, burning incense unto other gods in the land of Egypt, where ye are gone to dwell. Why do ye cut yourselves off that ye might be a curse and a reproach to all the Gentiles of the earth?

De ce Mă provocaţi la mânie prin lucrarea mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei, în ţara Egiptului, unde v-aţi dus să locuiţi? Vă veţi distruge singuri şi veţi deveni o pricină de blestem şi de dispreţ printre toate neamurile pământului.

9 H ave ye forgotten the wickedness of your fathers, and the wickedness of the kings of Judah, and the wickedness of their wives, and your own wickedness, and the wickedness of your wives, which was committed in the land of Judah and in the streets of Jerusalem?

Aţi uitat relele strămoşilor voştri, relele regilor şi ale reginelor lui Iuda şi relele pe care le-aţi săvârşit voi şi soţiile voastre în ţara lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului?

10 T hey are not broken even unto this day, neither have they feared, nor walked in my law, nor in my rights, that I set before you and before your fathers.

Până în ziua de azi ei nu s-au smerit, nu s-au temut şi nu au urmat Legea Mea şi poruncile pe care le-am pus înaintea voastră şi înaintea strămoşilor voştri.»

11 T herefore thus hath the LORD of the hosts, the God of Israel said: Behold, I will set my face against you for evil and to cut off all Judah.

De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, Îmi îndrept faţa împotriva voastră ca să vă fac rău şi să nimicesc întreg Iuda.

12 A nd I will take the remnant of Judah that have set their faces to go into the land of Egypt to dwell there, and they shall all be consumed and fall in the land of Egypt; they shall even be consumed by the sword and by the famine; they shall die, from the least even unto the greatest, by the sword and by the famine; and they shall be for an oath and an astonishment and a curse and a reproach.

Voi îndepărta rămăşiţa lui Iuda, care s-a dus în ţara Egiptului să locuiască acolo. Vor pieri cu toţii în ţara Egiptului: vor fi ucişi de sabie sau de foamete. De la cel mai mic până la cel mai mare vor fi ucişi de sabie sau de foamete. Vor deveni o pricină de scârbă şi de groază, o pricină de blestem şi de dispreţ.

13 F or I will visit those that dwell in the land of Egypt as I visited Jerusalem with the sword, with famine, and with pestilence:

Îi voi pedepsi pe cei ce locuiesc în ţara Egiptului cu sabie, cu foamete şi cu molimă, aşa cum am pedepsit şi Ierusalimul.

14 s o that none of the remnant of Judah, which are gone into the land of Egypt to dwell there, shall escape or remain alive to return into the land of Judah, unto which they have a desire to return to dwell there; for none shall return but some fugitives.

Nici unul din rămăşiţa lui Iuda, care s-a dus să locuiască în ţara Egiptului, nu va scăpa cu viaţă ca să se întoarcă iarăşi în ţara lui Iuda, deşi va dori să se întoarcă şi să trăiască. Nu se vor mai întoarce decât câţiva care vor scăpa.»“

15 ¶ Then all the men who knew that their wives had burned incense unto other gods, and all the women that stood by, a great multitude, even all the people that dwelt in the land of Egypt, in Pathros, answered Jeremiah, saying,

Atunci, toţi bărbaţii care ştiau că soţiile lor ardeau tămâie altor dumnezei, împreună cu toate femeile care erau prezente – o mare mulţime – şi cu întreg poporul care locuia în ţara Egiptului şi în Patros, i-au răspuns lui Ieremia:

16 A s for the word that thou hast spoken unto us in the name of the LORD, we will not hearken unto thee.

– Nu vom asculta de mesajul pe care ni l-ai rostit în Numele Domnului,

17 B ut we will certainly do whatsoever thing goes forth out of our own mouth to burn incense unto the queen of heaven and to pour out drink offerings unto her as we have done, we, and our fathers, our kings, and our princes, in the cities of Judah, and in the streets of Jerusalem; for then had we plenty of victuals, and were well, and saw no evil.

ci, cu siguranţă, vom face ceea ce am promis: vom arde tămâie împărătesei cerului şi vom vărsa în cinstea ei jertfe de băutură, aşa cum am mai făcut atât noi, cât şi strămoşii, regii şi conducătorii noştri în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului. Atunci aveam destulă mâncare, eram fericiţi şi nu vedeam nici o nenorocire.

18 B ut since we left off to burn incense to the queen of heaven and to pour out drink offerings unto her, we have lacked all things and have been consumed by the sword and by the famine.

Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului şi să vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, am dus lipsă de toate şi am fost ucişi de sabie şi de foamete.

19 A nd when we burned incense to the queen of heaven and poured out drink offerings unto her, did we make her cakes to worship her and pour out drink offerings unto her, without our men?

Femeile au adăugat: – Când ardem tămâie împărătesei cerului şi vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, nu ştiu oare şi bărbaţii noştri că facem turte după chipul ei şi vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei?

20 ¶ Then Jeremiah said unto all the people, to the men, and to the women, and to all the people who had given him that answer, saying,

Atunci Ieremia a răspuns întregului popor – bărbaţilor şi femeilor – care-i dăduse acest răspuns:

21 T he incense that ye burned in the cities of Judah, and in the streets of Jerusalem, ye, and your fathers, your kings, and your princes, and the people of the land, did not the LORD remember them and did it not come into his mind?

– Oare nu Şi-a adus aminte Domnul şi nu s-a gândit la tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, atât voi, cât şi strămoşii, regii şi conducătorii voştri împreună cu întreg poporul?

22 S o that the LORD could no longer bear because of the evil of your doings, and because of the abominations which ye have committed; therefore is your land a desolation and an astonishment and a curse, without an inhabitant, as at this day.

Când Domnul nu a mai suferit lucrul acesta, din cauza răutăţii practicilor voastre şi a urâciunilor pe care le-aţi săvârşit, ţara voastră a devenit o pricină de groază şi de blestem, un loc pustiit şi fără locuitori, aşa cum este astăzi.

23 B ecause ye have burned incense and because ye have sinned against the LORD and have not listened to the voice of the LORD nor walked in his law nor in his rights, nor in his testimonies; therefore this evil has come upon you, as at this day.

Tocmai pentru că aţi ars tămâie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, pentru că nu aţi ascultat de glasul Domnului şi nu aţi păzit Legea, hotărârile şi mărturiile Lui, de aceea a venit peste voi această nenorocire pe care o vedeţi astăzi.

24 M oreover Jeremiah said unto all the people, and to all the women, Hear the word of the LORD, all Judah that are in the land of Egypt:

Ieremia a mai zis întregului popor şi tuturor femeilor: – Ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, toţi cei din Iuda, care sunteţi în ţara Egiptului.

25 T hus hath spoken the LORD of the hosts, the God of Israel, saying: Ye and your wives have both spoken with your mouths and fulfilled with your hand, saying, We will surely perform our vows that we have vowed, to burn incense to the queen of heaven and to pour out drink offerings unto her; ye will surely accomplish your vows and surely perform your vows.

Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Voi şi soţiile voastre aţi împlinit cu mâinile voastre promisiunea pe care aţi făcut-o spunând că veţi arde tămâie împărătesei cerului şi veţi vărsa jertfe de băutură în cinstea ei. Acum dar împliniţi promisiunile pe care le-aţi făcut şi îndepliniţi-vă juruinţele!“

26 T herefore hear ye the word of the LORD, all Judah that dwell in the land of Egypt; Behold, I have sworn by my great name, said the LORD, that my name shall no more be named in the mouth of any man of Judah in all the land of Egypt, saying, The Lord GOD lives.

Dar ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, toţi cei din Iuda, care locuiţi în ţara Egiptului: „Jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, că nimeni din Iuda, dintre cei care locuiesc în ţara Egiptului, nu va mai chema Numele Meu, nici nu va mai jura zicând «Viu este Stăpânul Domn!»

27 B ehold, I will watch over them for evil, and not for good: and all the men of Judah that are in the land of Egypt shall be consumed by the sword and by the famine until there is an end of them.

Căci Eu veghez asupra lor să le fac rău şi nu bine; toţi cei din Iuda, care sunt în ţara Egiptului, vor fi nimiciţi de sabie şi de foamete până vor muri cu toţii.

28 Y et a small number that escape the sword shall return out of the land of Egypt into the land of Judah, so that all the remnant of Judah, that are gone into the land of Egypt to dwell there, shall know whose words shall stand, mine, or theirs.

Cei care vor scăpa de sabie şi se vor întoarce din ţara Egiptului în ţara lui Iuda vor fi doar câţiva. Atunci toată rămăşiţa lui Iuda, care s-a dus să locuiască în ţara Egiptului, va cunoaşte care cuvânt se va împlini: al Meu sau al lor.

29 A nd this shall be a sign unto you, saith the LORD, that I will visit you in this place, that ye may know that my words shall surely stand against you for evil:

Semnul, după care veţi cunoaşte că Eu vă voi pedepsi în locul acesta, zice Domnul, şi după care veţi şti că planurile Mele de a vă distruge se vor împlini, este următorul, zice Domnul:

30 t hus hath the LORD said: Behold, I will give Pharaohhophra king of Egypt into the hand of his enemies and into the hand of those that seek his soul; as I gave Zedekiah king of Judah into the hand of Nebuchadrezzar king of Babylon, his enemy, and that sought his soul.

îl voi da pe faraonul Hofra, monarhul Egiptului, în mâinile duşmanilor lui şi în mâinile celor ce caută să-i ia viaţa, tot aşa cum l-am dat şi pe Zedechia, regele lui Iuda, în mâinile duşmanului său Nebucadneţar, împăratul Babilonului, care căuta să-i ia viaţa.“