1 ¶ What shall we say then that Abraham our father, as pertaining to the flesh, has found?

Şi atunci, ce vom spune că a câştigat strămoşul nostru Avraam?

2 F or if Abraham were justified by works, he has reason to glory in himself, but not before God.

Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptăţit prin fapte, atunci are motive de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu!

3 F or what does the scripture say? Abraham believed God, and it was counted unto him for righteousness.

Căci ce spune Scriptura? „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi acest lucru i s-a socotit dreptate.“

4 B ut unto him that works, the reward is not reckoned as grace, but as debt.

Plata unui om care lucrează nu este considerată ca un dar, ci ca un lucru care îi este datorat,

5 B ut to him that does not work, but believes in him that justifies the ungodly, the faith is counted as righteousness.

însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptăţeşte pe cel neevlavios, credinţa îi este socotită dreptate.

6 E ven as David also describes the blessedness of the man unto whom God doth attribute righteousness without works,

Tot aşa spune şi David când vorbeşte despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl socoteşte drept fără fapte:

7 s aying, Blessed are those whose iniquities are forgiven and whose sins are covered.

„Ferice de cei ale căror nelegiuiri sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite!

8 B lessed is the man to whom the Lord does not impute sin.

Ferice de omul căruia Domnul nu-i ţine în seamă vina!“

9 ¶ Is this blessedness, therefore, only upon the circumcision or also upon the uncircumcision? for we say that faith was reckoned to Abraham as righteousness.

Aşadar, această fericire este doar pentru cei circumcişi sau şi pentru cei necircumcişi? Căci zicem: „Lui Avraam credinţa i-a fost socotită dreptate.“

10 H ow was it then reckoned? when he was in circumcision or in uncircumcision? Not in circumcision, but in uncircumcision.

Dar în ce împrejurări i-a fost socotită: când era circumcis sau când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis.

11 A nd he received the circumcision as a sign, as a seal of the righteousness of the faith which he had, yet being uncircumcised, that he might be the father of all the uncircumcised believers, that it might be counted unto them also as righteousness,

Apoi a primit semnul circumciziei ca un sigiliu al dreptăţii pe care o primise prin credinţă, pe când era necircumcis, astfel încât el să poată fi atât tatăl tuturor celor ce cred fără să fie circumcişi, pentru ca să li se socotească şi lor dreptatea aceasta,

12 t hat he be the father of the circumcision: not only to those who are of the circumcision, but also unto those who walk in the steps of the faith that was in our father Abraham before he was circumcised.

cât şi tatăl celor circumcişi care nu doar că sunt circumcişi, dar urmează şi exemplul credinţei pe care a avut-o strămoşul nostru Avraam înainte de a fi circumcis.

13 F or the promise that he should be the heir of the world was not to Abraham or to his seed through the law, but through the righteousness of faith.

Avraam sau sămânţa lui au primit promisiunea că vor moşteni lumea nu prin Lege, ci prin dreptatea care vine prin credinţă.

14 F or if those who are of the law are the heirs, faith is in vain, and the promise annulled,

Căci dacă moştenitori ar fi cei ce sunt sub Lege, atunci credinţa n-ar mai însemna nimic, iar promisiunea ar fi fără valoare,

15 b ecause the law works wrath; for where there is no law, there is no rebellion either.

întrucât Legea aduce mânie. Unde nu există Lege, nu există nici abatere.

16 T herefore by faith, that it might be by grace, to the end the promise might be sure to all the seed, not only to that which is of the law, but also to that which is of the faith of Abraham, who is the father of us all,

De aceea este prin credinţă: ca să poată fi prin har, aşa încât promisiunea să fie valabilă pentru toţi urmaşii, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci şi pentru cei ce au credinţa lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor,

17 ¶ as it is written, As a father of many Gentiles have I placed thee before God, whom he believed, who gives life to the dead and calls those things which are not as those that are.

aşa cum este scris: „Te-am făcut tatăl multor neamuri.“ El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în Care a crezut, Care învie morţii şi Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.

18 W ho believed to wait against all hope, that he might become the father of many Gentiles, according to that which had been spoken unto him, So shall thy seed be.

Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut că va deveni tatăl multor neamuri, potrivit cu ceea ce i-a fost spus: „Atât de numeroşi vor fi urmaşii tăi!“

19 A nd he did not weaken in faith: he considered not his own body now dead when he was about one hundred years old, neither yet the deadness of Sara’s womb;

Şi el n-a slăbit în credinţă când a observat că trupul său era aproape de moarte – avea aproape o sută de ani – şi că pântecele Sarei era mort.

20 h e doubted not the promise of God, with unbelief, but was strengthened in faith, giving glory to God,

El n-a pus la îndoială promisiunea lui Dumnezeu, ci a fost întărit prin credinţă, slăvindu-L pe Dumnezeu

21 b eing fully persuaded that he was also powerful to do all that he had promised;

şi fiind sigur că Dumnezeu poate să facă ceea ce a promis.

22 t herefore, his faith was also attributed unto him as righteousness.

De aceea credinţa i-a fost socotită dreptate.

23 ¶ Now it is not written for his sake alone that it was so reckoned to him,

Acum, „i-a fost socotită“ n-a fost scris doar pentru el,

24 b ut for us also to whom it shall be so reckoned, that is, to those that believe in him that raised up Jesus our Lord from the dead,

ci şi pentru noi, cărora urmează să ne fie socotită, nouă, care credem în Cel Ce L-a înviat dintre cei morţi pe Isus, Domnul nostru,

25 w ho was delivered for our offenses and was raised again for our justification.

Care a fost dat pentru păcatele noastre şi Care a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră.