1 ¶ Remember, O LORD, what is come upon us; look, and behold our reproach.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-te şi vezi ruşinea noastră!

2 O ur inheritance is turned to strangers, our houses to aliens.

Moştenirea noastră s-a dus la necunoscuţi, iar casele noastre – la străini.

3 W e are orphans without father; our mothers are as widows.

Am ajuns orfani de tată, iar mamele noastre sunt ca nişte văduve.

4 W e have drunk our water for money; our wood is sold unto us.

Apa noastră o bem pe bani, iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.

5 O ur necks are under persecution; we are become tired and have no rest.

Prigonitorii noştri sunt pe urmele noastre. Suntem obosiţi, dar nu suntem lăsaţi să ne odihnim.

6 W e have given the hand to the Egyptians and to the Assyrians to be satisfied with bread.

Ne-am aliat cu Egiptul şi cu Asiria, ca să ne săturăm cu pâine.

7 O ur fathers have sinned and are dead; and we have borne their chastisements.

Părinţii noştri au păcătuit şi nu mai sunt, iar noi purtăm pedeapsa lor.

8 S laves have ruled over us: there was no one to deliver us out of their hand.

Sclavii stăpânesc peste noi şi nimeni nu ne eliberează din mâna lor.

9 W e got our bread with the peril of our lives because of the sword of the wilderness.

Ne câştigăm pâinea riscându-ne viaţa din cauza sabiei din pustie.

10 O ur skin became black like an oven because of the terrible famine.

Ne arde pielea ca un cuptor de febra pricinuită de foame.

11 T hey ravished the women in Zion and the virgins in the cities of Judah.

Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare – în cetăţile lui Iuda.

12 P rinces were hanged up by their hand; the countenance of the elders was not honoured.

Prinţii au fost spânzuraţi de mâinile lor, iar bătrânilor nu li s-a dat cinste.

13 T hey took the young men to grind, and the children fell under the wood.

Tinerii trudesc la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne.

14 T he elders have ceased from the gate, the young men from their music.

Bătrânii nu mai vin la poarta cetăţii, iar tinerii au încetat să mai cânte.

15 T he joy of our heart is ceased; our dance is turned into mourning.

S-a dus bucuria din inimile noastre, iar dansul nostru s-a prefăcut în jale.

16 T he crown is fallen from our head; woe now unto us, for we have sinned!

A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!

17 ¶ For this our heart is saddened; for these things our eyes are become dim.

Iată de ce ne leşină inima, iată de ce ni s-au întunecat ochii:

18 B ecause of the mountain of Zion, which is desolate, the foxes walk upon it.

muntele Sion a ajuns pustiit şi pe el se plimbă şacalii.

19 T hou, O LORD, shall remain for ever; thy throne from generation to generation.

Doamne, Tu împărăţeşti veşnic. Tronul Tău dăinuie din generaţie în generaţie.

20 W hy should thou forget us for ever and forsake us for such a long time?

De ce să ne uiţi pentru totdeauna? De ce să ne părăseşti pentru mult timp?

21 T urn us unto thee, O LORD, and we shall be turned; renew our days as at the beginning.

Întoarce-ne la Tine, Doamne, ca astfel să ne întoarcem! Dă-ne iarăşi zile ca cele din trecut!

22 F or in stepping back thou hast rejected us; thou hast become very angry against us.

Să ne fi respins Tu oare de tot şi să te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?!