1 ¶ Then all the princes of the armies, and Johanan the son of Kareah, and Jezaniah the son of Hoshaiah, and all the people from the least even unto the greatest, came near,

Apoi toţi conducătorii oştirilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hoşaia, şi tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare, s-au apropiat

2 a nd said unto Jeremiah the prophet, Let, we beseech thee, our supplication be accepted before thee, and pray for us unto the LORD thy God, even for all this remnant (for we are left but a few of many, as thine eyes do behold us)

de profetul Ieremia şi i-au zis: – Te rugăm, fie bine primită înaintea ta cererea noastră! Mijloceşte în favoarea noastră la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toată rămăşiţa aceasta, căci, după cum bine vezi tu însuţi, am mai rămas puţini din câţi am fost.

3 t hat the LORD thy God may show us the way in which we walk, and that which we should do.

Roagă-te ca Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate calea pe care trebuie să mergem şi ce trebuie să facem.

4 T hen Jeremiah the prophet said unto them, I have heard you; behold, I will pray unto the LORD your God according to your words; and it shall come to pass, that whatever thing the LORD shall answer you, I will declare it unto you; I will keep nothing back from you.

Profetul Ieremia le-a răspuns: – V-am auzit şi voi mijloci în favoarea voastră la Domnul, Dumnezeul vostru, după cum mi-aţi cerut. Vă voi descoperi tot ce-mi va spune Domnul şi n-am să vă ascund nimic.

5 T hen they said to Jeremiah, The LORD be a true and faithful witness between us, if we do not even according to all things for the which the LORD thy God shall send thee to us.

Atunci, ei i-au zis lui Ieremia: – Domnul să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră dacă nu vom împlini tot ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, te va trimite să ne spui.

6 W hether it be good, or whether it be evil, we will hear the voice of the LORD our God, to whom we send thee; that, obeying the voice of the LORD our God, it may be well with us.

Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, la care te trimitem, ca să ne meargă bine ascultând de Domnul, Dumnezeul nostru.

7 ¶ And it came to pass after ten days, that the word of the LORD came unto Jeremiah.

După zece zile, Cuvântul Domnului a venit la Ieremia.

8 T hen he called Johanan the son of Kareah, and all the princes of the armies which were with him, and all the people from the least even to the greatest,

El a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toţi conducătorii oştirilor care-l însoţeau şi pe tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare,

9 a nd said unto them, Thus hath the LORD, the God of Israel said, unto whom ye sent me to present your supplication before him,

şi le-a zis: – Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, la Care voi m-aţi trimis să-i prezint cererile voastre:

10 I f ye will still abide in this land, then I will build you, and not pull you down, and I will plant you, and not pluck you up; for I repent of the evil that I have done unto you.

„Dacă veţi rămâne în ţara aceasta, Eu vă voi zidi şi nu vă voi dărâma, vă voi planta şi nu vă voi smulge, căci Îmi pare rău de răul pe care vi l-am făcut.

11 D o not be afraid of the king of Babylon, of whom ye are afraid; do not be afraid of him, said the LORD: for I am with you to save you and to deliver you from his hand.

Nu vă temeţi de împăratul Babilonului, de care acum vă este frică. Nu vă temeţi de el, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi ca să vă scap şi să vă izbăvesc din mâna lui.

12 A nd I will show mercies unto you, that he may have mercy upon you and cause you to dwell in your own land.

Îmi voi arăta mila faţă de voi, făcându-l pe împărat să aibă milă de voi şi să vă lase să locuiţi în ţara voastră.

13 B ut if ye say, We will not dwell in this land, not listening to the voice of the LORD your God,

Dacă nu veţi asculta însă de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, şi veţi zice: «Nu vrem să locuim în ţara aceasta!»,

14 s aying, No, but we will go into the land of Egypt, where we shall see no war, nor hear the sound of the shofar, nor have hunger of bread; and there we will dwell:

dacă veţi zice: «Nu, ci vom merge în ţara Egiptului, unde nu vom vedea nici război, nu vom auzi nici sunetul trâmbiţei şi unde nu ne va fi nici foame, şi vom locui acolo!»,

15 a nd now therefore hear the word of the LORD, ye remnant of Judah; thus hath the LORD of the hosts, the God of Israel said: If ye altogether set your faces to enter into Egypt, and go to sojourn there;

atunci Domnul are un cuvânt pentru tine, rămăşiţă a lui Iuda. Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Dacă vă veţi hotărî să mergeţi în Egipt şi să locuiţi acolo,

16 t hen it shall come to pass that the sword, which ye feared, shall overtake you there in the land of Egypt, and the famine, of which ye were afraid, shall follow close after you there in Egypt; and there ye shall die.

atunci sabia de care vă temeţi vă va ajunge acolo, în ţara Egiptului, şi foametea de care vă este groază vă va urmări în Egipt şi veţi muri acolo.

17 S o shall it be with all the men that set their faces to go into Egypt to sojourn there; they shall die by the sword, by the famine, and by the pestilence; and none of them shall remain or escape from the evil that I will bring upon them.

Toţi cei ce se vor hotărî să meargă în Egipt şi să locuiască acolo vor muri ucişi de sabie, de foamete şi de molimă; nici unul din ei nu va mai supravieţui şi nimeni nu va scăpa de nenorocirea pe care Eu o voi aduce asupra lor.»“

18 F or thus hath the LORD of the hosts, the God of Israel said: As my anger and my fury have been poured forth upon the inhabitants of Jerusalem, so shall my fury be poured forth upon you when ye shall enter into Egypt, and ye shall be an execration and an astonishment and a curse and a reproach; and ye shall see this place no more.

„Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «După cum mânia şi furia Mea s-au revărsat asupra locuitorilor Ierusalimului, tot aşa se va revărsa furia Mea peste voi când vă veţi duce în Egipt. Veţi fi o pricină de scârbă şi de groază, o pricină de blestem şi de dispreţ; nu veţi mai vedea niciodată locul acesta.»

19 T he LORD hath said concerning you, O ye remnant of Judah. Do not go into Egypt; know certainly that I have admonished you this day.

Rămăşiţă a lui Iuda, Domnul vă spune să nu mergeţi în Egipt. Să fiţi siguri de lucrul aceasta, fiindcă eu vă avertizez astăzi!

20 W hy did ye cause your souls to err? For ye sent me unto the LORD your God, saying, Pray for us unto the LORD our God; and according unto all that the LORD our God shall say, so declare unto us, and we will do it.

Căci aţi fost necinstiţi când m-aţi trimis la Domnul, Dumnezeul vostru, spunându-mi: «Mijloceşte în favoarea noastră înaintea Domnului, Dumnezeul nostru! Descoperă-ne tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru, iar noi vom împlini ceea ce-ţi va zice.»

21 A nd now I have this day declared it to you, but ye have not obeyed the voice of the LORD your God, nor any thing for which he has sent me unto you.

Astăzi eu v-am înştiinţat, însă voi nu vreţi să ascultaţi de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, în tot ceea ce m-a trimis să vă spun.

22 N ow therefore know certainly that ye shall die by the sword, by the famine, and by the pestilence, in the place where ye desire to go and to sojourn.

Acum, fiţi siguri că veţi muri ucişi de sabie, de foamete şi de molimă în locul acela în care vă găsiţi plăcerea să mergeţi şi să locuiţi.“