1 ¶ And it came to pass after this that Absalom prepared himself chariots and horses and fifty men to run before him.

După toate acestea, Absalom şi-a făcut rost de un car, de cai şi de cincizeci de oameni care alergau înaintea lui.

2 A nd Absalom rose up early and stood beside the way of the gate; and when anyone that had a controversy came to the king for judgment, then Absalom called unto them and said, Of what city art thou? And he said, Thy slave is of one of the tribes of Israel.

Se trezea dis-de-dimineaţă şi stătea pe marginea drumului care ducea spre poarta cetăţii. Oricine venea la rege cu vreo neînţelegere pe care acesta s-o judece, Absalom îl chema şi-l întreba de unde este, iar acesta îi spunea seminţia din care face parte.

3 A nd Absalom would say unto them, See, thy matters are good and just; but there is no one delegated by the king to hear thee.

Atunci Absalom îi zicea: „Tu ai dreptate în această neînţelegere, însă nimeni din partea regelui nu te va asculta.“

4 A nd Absalom would say, Oh, that I were made judge in the land, that everyone who has any suit or cause might come unto me, and I would do him justice!

Apoi adăuga: „Dacă m-ar pune pe mine judecător în ţară! Atunci oricine ar avea vreo neînţelegere sau vreo pricină de judecată, ar veni la mine şi eu i-aş face dreptate!“

5 A nd it was so, that when anyone came near unto him to do him obeisance, he put forth his hand and took him and kissed him.

Se mai întâmpla că oricine se apropia de el să i se închine, el îi întindea mâna, îl îmbrăţişa şi-l săruta.

6 A nd Absalom did according to this manner with all Israel that came to the king for judgment; so Absalom stole the hearts of those of Israel.

Aşa se purta Absalom faţă de toţi israeliţii care veneau la rege pentru a le fi judecate pricinile. Astfel, Absalom a câştigat inima bărbaţilor lui Israel.

7 ¶ And at the end of a predetermined period of forty years, it came to pass that Absalom said unto the king, I pray thee, let me go to Hebron and pay my vow, which I have vowed unto the LORD.

După o perioadă de patru ani, Absalom i-a zis regelui: – Dă-mi voie, te rog, să merg la Hebron ca să împlinesc un jurământ pe care I l-am făcut Domnului

8 F or thy slave vowed a vow while I abode at Geshur in Syria, saying, If the LORD shall bring me again indeed to Jerusalem, then I will serve the LORD.

căci, pe când se afla în Aram, la Gheşur, slujitorul tău a făcut un jurământ spunând: „Dacă Domnul mă va aduce înapoi, la Ierusalim, Îi voi sluji Domnului!“

9 A nd the king said unto him, Go in peace. So he arose and went to Hebron.

– Mergi în pace, i-a răspuns regele. Atunci Absalom a plecat îndată la Hebron.

10 B ut Absalom sent spies throughout all the tribes of Israel, saying, As soon as ye hear the sound of the shofar, then ye shall say, Absalom reigns in Hebron.

De acolo Absalom a trimis mesageri la toate seminţiile lui Israel să le spună: „Atunci când veţi auzi sunetul cornului, să ziceţi: «Absalom s-a întronat la Hebron!»“

11 A nd two hundred men of Jerusalem went with Absalom, that were invited by him, and they went in their integrity, without knowing anything.

Două sute de oameni din Ierusalim îl însoţeau pe Absalom, fiind invitaţii acestuia. În naivitatea lor, ei îl însoţeau fără să bănuiască nimic.

12 A bsalom also sent for Ahithophel, the Gilonite, of David’s counsel, from his city, even from Giloh, while he offered sacrifices. And the conspiracy was strong, for the people increased continually with Absalom.

În timp ce aducea jertfele, Absalom a trimis în cetatea Ghilo după ghilonitul Ahitofel, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere şi tot mai mulţi din popor treceau de partea lui Absalom. Fuga lui David

13 ¶ And the word came to David, saying, The hearts of the men of Israel are after Absalom.

Cineva a venit şi i-a zis lui David: – Israeliţii au trecut de partea lui Absalom.

14 T hen David said unto all his slaves that were with him at Jerusalem, Arise, and let us flee, for we shall not otherwise escape from Absalom; make speed to depart lest he overtake us suddenly and bring evil upon us and smite the city with the edge of the sword.

Atunci David le-a zis tuturor slujitorilor săi: – Să fugim repede! Altfel nu vom scăpa de Absalom! Să plecăm în grabă ca nu cumva să fie mai iute decât noi şi să ne ajungă. Pentru că astfel va aduce nenorocirea asupra noastră şi va trece cetatea prin ascuţişul sabiei.

15 A nd the king’s slaves said unto the king, Behold, thy slaves are ready to do whatever my lord the king shall choose.

– Slujitorii tăi sunt gata să facă tot ceea ce va hotărî stăpânul nostru, regele, i-au răspuns slujitorii.

16 A nd the king went forth and all his household after him. And the king left ten women, who were concubines, to keep the house.

Astfel, regele a plecat urmat fiind de întreaga sa familie; a lăsat totuşi zece ţiitoare ca să îngrijească de palat.

17 A nd the king went forth and all the people after him and stopped in a place that was far off.

Regele a plecat împreună cu toţi cei care-l urmau şi s-au oprit într-un loc, la o oarecare distanţă.

18 A nd all his slaves passed to his side, and all the Cherethites and all the Pelethites and all the Gittites, six hundred men who had come on foot with him from Gath, went before the king.

Toţi slujitorii săi au trecut pe dinaintea lui: toţi cheretiţii, toţi peletiţii şi toţi cei şase sute de ghitiţi care-l însoţiseră din Gat.

19 T hen the king said to Ittai, the Gittite, Why dost thou also go with us? Return to thy place and abide with the king; for thou art a stranger and also an exile.

Regele i-a zis atunci ghititului Itai: – Tu de ce vii cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu regele Absalom, căci tu eşti un străin şi ai fost alungat din ţara ta.

20 W hereas thou didst come but yesterday, should I this day make thee go up and down with us? Seeing I go where I go, return thou and take back thy brethren; mercy and truth are in thee.

Nu de mult timp ai venit şi acum să fac din tine un hoinar asemeni nouă, care nu ştim încotro vom merge!? Nu! Întoarce-te împreună cu oamenii tăi şi fie ca bunătatea şi credincioşia să te însoţească!

21 A nd Ittai answered the king and said, As the LORD lives and as my lord the king lives, for life or for death, wherever my lord the king shall be, there also will thy slave be.

– Viu este Domnul, i-a răspuns Itai, şi viu este stăpânul meu, regele, că acolo unde se va afla stăpânul meu, regele, fie că va însemna moarte, fie viaţă, acolo se va afla şi slujitorul tău.

22 T hen David said to Ittai, Go, therefore, and pass. And Ittai, the Gittite, passed and all his men and all the little ones that were with him.

– Bine, atunci vino şi treci înainte! i-a răspuns regele. Astfel, şi ghititul Itai, împreună cu toţi oamenii şi toţi copiii care erau cu el, au trecut înainte.

23 A nd all those of the land wept with a loud voice, and all the people passed the brook Kidron; and then the king also passed, and all the people passed unto the way of the wilderness.

Toţi oamenii din acel ţinut plângeau în hohote, în timp ce treceau toţi acei oameni. Regele a trecut şi el uedul Chidron şi toţi cei care-l însoţeau s-au îndreptat spre pustie.

24 ¶ And behold Zadok also and with him all the Levites who bore the ark of the covenant of God, and they set down the ark of God. And Abiathar went up after all the people had finished leaving the city.

Se afla acolo şi Ţadok, împreună cu toţi leviţii, ducând Chivotul Legământului cu Dumnezeu. Leviţii au aşezat Chivotul lui Dumnezeu jos, iar Abiatar a adus jertfe până când au ieşit toţi din cetate.

25 B ut the king said unto Zadok, Carry back the ark of God into the city; if I shall find grace in the eyes of the LORD, he will bring me again and show me both it and his tabernacle.

După aceea, regele i-a zis lui Ţadok: „Du Chivotul lui Dumnezeu înapoi, în cetate. Dacă voi găsi bunăvoinţă la Domnul, atunci El mă va aduce înapoi şi mă va lăsa să revăd Chivotul şi locuinţa lui.

26 B ut if he should say, I have no delight in thee; behold, here I am, let him do to me as seems good unto him.

Dacă însă va spune: «Nu Îmi eşti plăcut!», atunci sunt pregătit ca El să facă cu mine ce va crede de cuviinţă.“

27 T he king said also unto Zadok, the priest, Art not thou a seer? Return into the city in peace and your two sons with you, Ahimaaz, thy son, and Jonathan, the son of Abiathar.

„Oare nu eşti tu un văzător? l-a întrebat apoi regele. Întoarceţi-vă în pace în cetate atât tu şi fiul tău Ahimaaţ, cât şi Abiatar cu fiul său Ionatan.

28 S ee, I will tarry in the plain of the wilderness until you send word to me.

Eu voi aştepta la vadurile pustiei până voi primi veşti de la voi.“

29 T hen Zadok and Abiathar carried the ark of God again to Jerusalem, and they remained there.

Aşadar, Ţadok şi Abiatar au dus Chivotul lui Dumnezeu înapoi, la Ierusalim şi au rămas acolo.

30 A nd David went up by the ascent of Mount Olivet and wept as he went up and had his head covered, and he went barefoot. And all the people that were with him covered each one his head, and they went up, weeping as they went up.

David urca Muntele Măslinilor, plângând, cu capul acoperit şi desculţ. Toţi cei care erau cu el şi-au acoperit capetele şi urcau şi ei, plângând.

31 ¶ And it was told David, saying, Ahithophel is among the conspirators with Absalom. Then David said, O LORD, I pray thee, turn the counsel of Ahithophel into folly.

David a fost înştiinţat că Ahitofel se află printre trădători, de partea lui Absalom. Atunci David a zis: „Te rog, Doamne, fă ca Ahitofel să-i dea sfaturi proaste lui Absalom!“

32 A nd it came to pass that when David came to the top of the mount to worship God there, behold, Hushai, the Archite came to meet him, with his coat rent and earth upon his head,

Când a ajuns în vârf, în locul unde oamenii obişnuiesc să I se închine lui Dumnezeu, architul Huşai îl aştepta acolo cu tunica sfâşiată şi cu pământ pe cap.

33 U nto whom David said, If thou pass on with me, then thou shalt be a burden unto me;

David i-a zis: „Dacă vii cu mine, vei fi doar o povară pentru mine.

34 b ut if thou return to the city and say unto Absalom, I will be thy slave, O king as I have been thy father’s slave until now, so will I now also be thy slave; then thou may defeat the counsel of Ahithophel for me.

Dacă însă te vei întoarce în cetate şi-i vei spune lui Absalom: «Slujitorul tău voi fi, o, rege. Până acum am fost slujitorul tatălui tău, însă acum doresc să fiu slujitorul tău!», atunci vei putea zădărnici pentru mine sfaturile lui Ahitofel.

35 A re not Zadok and Abiathar, the priests, there with thee? Therefore, it shall be that whatever thou shalt hear out of the king’s house, thou shalt tell it to Zadok and Abiathar, the priests.

Vor fi cu tine, acolo, preoţii Ţadok şi Abiatar. Orice vei auzi vorbindu-se în palatul regelui să le spui lor.

36 B ehold, they have there with them their two sons, Ahimaaz, Zadok’s son, and Jonathan, Abiathar’s son; and by them you shall send unto me everything that you hear.

Se mai află cu ei, acolo, şi fiii lor: Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, şi Ionatan, fiul lui Abiatar. Să-mi trimiteţi prin ei orice ştire pe care o veţi afla.“

37 S o Hushai, David’s special companion came into the city, and Absalom came into Jerusalem.

Huşai, prietenul lui David, a intrat în Ierusalim chiar atunci când Absalom intra şi el în cetate.