1 ¶ And it came to pass when all the kings who were on this side of the Jordan, in the mountains and in the valleys and in all the coast of the great sea over against Lebanon, heard these things, the Hittites and the Amorites the Canaanites, the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites

Auzind despre aceste evenimente, toţi regii din regiunea de apus a Iordanului, atât cei din regiunea muntoasă şi din zona deluroasă, cât şi cei situaţi pe întreaga coastă a Mării celei Mari până în dreptul Libanului, şi anume regii hitiţi, amoriţi, canaaniţi, pereziţi, hiviţi şi iebusiţi,

2 g athered themselves together with one accord to fight with Joshua and with Israel.

s-au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua şi a lui Israel.

3 ¶ But when the inhabitants of Gibeon heard what Joshua had done unto Jericho and to Ai,

Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăţilor Ierihon şi Ai,

4 t hey worked with prudence and went and made as if they had been ambassadors and took old sacks upon their asses, and wine bottles, old and rent and bound up,

s-au folosit de vicleşug şi au plecat spre israeliţi, dându-se drept mesageri. Ei purtau pe măgarii lor saci învechiţi şi burdufuri vechi de vin, crăpate şi peticite.

5 a nd old patched shoes upon their feet, and old garments upon them, and all the bread of their provision was dry and mouldy.

Erau încălţaţi cu sandale vechi şi peticite şi purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată şi fărâmiţată.

6 T hus they came unto Joshua to the camp at Gilgal and said unto him and to the men of Israel, We are come from a far country; now, therefore, make ye a covenant with us.

Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal şi i-au vorbit astfel lui şi bărbaţilor lui Israel: – Noi am venit dintr-o ţară îndepărtată. Încheiaţi acum un legământ cu noi!

7 A nd the men of Israel said unto the Hivites, Peradventure ye dwell among us, and how shall we make a covenant with you?

Bărbaţii lui Israel le-au răspuns însă hiviţilor: – Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi?

8 A nd they said unto Joshua, We are thy slaves. And Joshua said unto them, Who are you and where do you come from?

– Noi suntem slujitorii tăi! i-au zis ei lui Iosua. – Cine sunteţi şi de unde veniţi? i-a întrebat Iosua.

9 A nd they said unto him, From very far lands thy slaves are come because of the name of the LORD thy God, for we have heard the fame of him and all that he did in Egypt

– Slujitorii tăi au venit dintr-o ţară foarte îndepărtată, i-au răspuns ei, din cauza Numelui Domnului, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt,

10 a nd all that he did to the two kings of the Amorites, that were on the other side of the Jordan, and to Sihon, king of Heshbon, and to Og, king of Bashan, who was at Ashtaroth.

precum şi ce a făcut celor doi regi amoriţi de la răsărit de Iordan, lui Sihon, regele Heşbonului şi lui Og, regele Başanului, care domnea la Aştarot.

11 T herefore, our elders and all the inhabitants of our country spoke to us, saying, Take provision with you for the journey and go to meet them and say unto them, We are your slaves; therefore, now make ye a covenant with us.

Bătrânii noştri împreună cu toţi locuitorii ţării noastre ne-au zis să ne luăm provizii pentru călătorie, să plecăm, iar când vă vom întâlni, să vă spunem: „Noi suntem slujitorii voştri. Prin urmare, încheiaţi legământ cu noi!“.

12 T his our bread we took hot for our provision out of our houses on the day we came forth to come unto you, but now, behold, it is dry and mouldy.

Pâinea aceasta era caldă când am luat-o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată şi fărâmiţată.

13 T hese bottles of wine, we also filled new, and, behold, they are rent, and these our garments and our shoes are become old by reason of the very long journey.

Aceste burdufuri de vin au fost odată pline şi noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea şi sandalele ni s-au învechit mult din cauza călătoriei lungi.

14 A nd the men of Israel took of their provision and did not ask counsel at the mouth of the LORD.

Israeliţii le-au verificat proviziile şi nu L-au mai întrebat pe Domnul.

15 ¶ And Joshua made peace with them and made a covenant with them, to let them live; also the princes of the congregation swore unto them.

Iosua a făcut pace cu ei, încheind un legământ că le va cruţa vieţile, iar conducătorii adunării i-au asigurat de aceasta printr-un jurământ.

16 A t the end of three days after they had made a covenant with them, they heard how they were their neighbours and that they dwelt among them.

La trei zile după încheierea legământului, israeliţii au aflat că ghivoniţii sunt vecini cu ei şi că locuiesc în mijlocul lor.

17 A nd the sons of Israel journeyed and came unto their cities on the third day. Now their cities were Gibeon and Chephirah and Beeroth and Kirjathjearim.

După trei zile de călătorie israeliţii au ajuns la cetăţile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim.

18 A nd the sons of Israel did not smite them because the princes of the congregation had sworn unto them by the LORD God of Israel. And all the congregation murmured against the princes.

Israeliţii nu i-au putut ataca deoarece conducătorii adunării le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. Întreaga adunare a cârtit împotriva conducătorilor.

19 B ut all the princes said unto all the congregation, We have sworn unto them by the LORD God of Israel; therefore, now we may not touch them.

Toţi conducătorii au zis înaintea întregii adunări: „Pentru că le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei!

20 T his we will do to them; we will let them live lest wrath come upon us because of the oath which we swore unto them.

Totuşi iată ce le putem face: le vom cruţa vieţile ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza a ceea ce le-am promis prin jurământ.“

21 A nd the princes said unto them, Let them live but let them be hewers of wood and drawers of water unto all the congregation, as the princes had said unto them.

Conducătorii au mai zis: „Să trăiască!“ Au fost însă întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă pentru întreaga adunare, cum le spuseseră conducătorii.

22 ¶ And Joshua called for them, and spoke unto them saying, Why have ye beguiled us, saying, We are very far from you, when ye dwell among us?

Iosua i-a chemat pe ghivoniţi şi le-a zis: – De ce ne-aţi înşelat spunându-ne că veniţi dintr-o ţară foarte îndepărtată, când de fapt voi locuiţi în mijlocul nostru?

23 N ow, therefore, ye are cursed, and ye shall always be slaves and hewers of wood and drawers of water for the house of my God.

Acum sunteţi blestemaţi şi nici unul din voi nu va înceta să taie lemne şi să scoată apă pentru Casa Dumnezeului meu!

24 A nd they answered Joshua and said, Because it was certainly told thy slaves how the LORD thy God commanded his slave Moses that he was to give you the land and to destroy all the inhabitants of the land from before you; therefore, we feared greatly of our lives because of you and have done this thing.

Ei i-au răspuns lui Iosua: – Slujitorilor tăi li s-a spus despre ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, i-a poruncit robului Său Moise, şi anume să vă dea toată ţara şi să-i nimicească pe toţi locuitorii ţării dinaintea voastră. Atunci am fost cuprinşi de frică pentru vieţile noastre din cauza voastră şi de aceea am făcut lucrul acesta.

25 A nd now, behold, we are in thy hand; as it seems good and right unto thee to do unto us, do.

Acum, noi suntem în mâinile tale. Prin urmare, fă-ne cum crezi că este bine şi drept!

26 A nd so did he unto them; he delivered them out of the hand of the sons of Israel, so that they did not slay them.

Iosua le-a făcut aşa cum hotărâse; el i-a salvat din mâna israeliţilor şi astfel ei nu i-au ucis.

27 A nd Joshua made them that day hewers of wood and drawers of water for the congregation and for the altar of the LORD, in the place which he should choose; which they are even unto this day.

Dar începând cu acea zi, Iosua i-a pus să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare şi pentru altarul Domnului, în locul pe care El îl va alege, ceea ce, de altfel, fac şi în ziua de azi.