1 ¶ At that time, said the LORD, they shall bring out the bones of the kings of Judah and the bones of his princes and the bones of the priests and the bones of the prophets and the bones of the inhabitants of Jerusalem, out of their graves;

În vremea aceea, zice Domnul, osemintele regilor şi ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoţilor şi ale profeţilor şi osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor,

2 a nd they shall spread them before the sun and the moon and all the host of heaven, whom they have loved and whom they have served and after whom they have walked and whom they have sought and whom they have worshipped: they shall not be gathered, nor be buried; they shall be for dung upon the face of the earth.

vor fi întinse în faţa soarelui, a lunii şi a întregii oştiri a cerului, a acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat şi s-au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor fi un gunoi pe faţa pământului.

3 A nd death shall be chosen rather than life by all the residue of those that remain of this evil generation, in all the places where I have driven those that remain, said the LORD of the hosts.

În toate locurile unde îi voi izgoni, toţi cei ce vor supravieţui din acest neam rău vor prefera mai degrabă moartea decât viaţa, zice Domnul Oştirilor.“ Păcat şi pedeapsă

4 ¶ Moreover thou shalt say unto them, Thus hath the LORD said: The one who falls, does he never arise? he who turns away, does he never return?

„Spune-le că aşa vorbeşte Domnul: «Cine cade şi nu se mai ridică? Cine se abate din drum fără să se întoarcă iarăşi?

5 W hy then is this people of Jerusalem rebellious with a perpetual rebellion? They hold fast deceit; they refuse to return.

De ce atunci cei din poporul acesta se abat din drum, iar Ierusalimul stăruie în apostazie? Ei se întăresc tot mai mult în înşelătorie şi refuză să se întoarcă?

6 I hearkened and heard, but they did not speak aright: there was no man that repented of his wickedness, saying, What have I done? each one returned to his course as the horse rushes into the battle.

Am ascultat cu atenţie, dar ei nu rostesc ceea ce este drept. Nici unuia nu-i pare rău de răul lui şi nu se întreabă: ‘Ce am făcut?’. Toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă în luptă.

7 E ven the stork in the heaven knows her appointed time; and the turtle dove and the crane and the swallow observe the time of their coming; but my people did not know the judgment of the LORD.

Până şi barza îşi cunoaşte timpul ei pe ceruri; turturica, lăstunul şi cocorul iau aminte la timpul când trebuie să vină. Dar poporul Meu nu cunoaşte porunca Domnului.

8 H ow do ye say, We are wise, and the law of the LORD is with us? Behold, certainly in vain did he make the pen; the scribes were in vain.

Cum puteţi spune: ‘Suntem înţelepţi, căci avem Legea Domnului!’, când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor a transformat-o într-o minciună?

9 T he wise men are ashamed, they are dismayed and taken: behold, they have rejected the word of the LORD; and what wisdom is in them?

Înţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt îngroziţi şi capturaţi. De vreme ce au respins Cuvântul Domnului, ce fel de înţelepciune au ei?

10 T herefore I will give their wives unto others and their fields unto those that shall inherit them: for each one from the least even unto the greatest is given to greed; from the prophet even unto the priest every one deals falsely.

De aceea, pe soţiile lor le voi da altor bărbaţi şi terenurile lor altor proprietari. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la profet până la preot, toţi înşală.

11 F or they have treated the destruction of the daughter of my people lightly, saying, Peace, peace, when there is no peace.

Ei leagă în mod uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ‘Pace, pace!’, când nu este pace.

12 W ere they ashamed when they had committed abomination? No, they were not at all ashamed, neither could they blush: therefore they shall fall among those that should fall: when I visit them, they shall fall, saith the LORD.

Le este lor ruşine de urâciunile pe care le săvârşesc? Nu, nu le este ruşine deloc; nici măcar nu ştiu să roşească. De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad şi vor fi răsturnaţi, când vor fi pedepsiţi, zice Domnul.

13 ¶ I will surely cut them off completely, said the LORD: there are no grapes on the vine, nor figs on the fig tree, and the leaf shall fall; and the things that I have given them shall pass away from them.

Voi face să le înceteze recolta, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nu vor mai fi smochine în smochin, iar frunzele se vor veşteji. Ceea ce le-am dat va fi luat de la ei. »“

14 U pon what shall we secure ourselves? Assemble yourselves, and let us enter into the defenced cities, and let us be silent there: for the LORD our God has put us to silence and given us water of gall to drink because we have sinned against the LORD.

„De ce mai staţi în aşteptare? Adunaţi-vă! Să intrăm în cetăţile fortificate şi să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a condamnat la moarte şi ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Lui.

15 W e looked for peace, but no good came; and for a time of health, and behold trouble!

Aşteptam pacea, dar n-a venit nimic bun; aşteptam un timp de vindecare, dar iată că vine numai teroare.

16 T he snorting of his horses was heard from Dan; the whole earth trembled at the sound of the neighing of his strong ones; for they are come and have devoured the land and all that is in it, the city and those that dwell therein.

Gâfâitul cailor duşmanilor se aude din Dan; la nechezatul armăsarilor lor se cutremură toată ţara; au venit să devoreze ţara şi tot ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce locuiesc în ea.“

17 F or, behold, I send serpents, cockatrices, among you, which will not be charmed, and they shall bite you, said the LORD.

„Iată, voi trimite printre voi nişte şerpi veninoşi, nişte vipere care nu pot fi vrăjite şi care vă vor muşca, zice Domnul.“

18 B ecause of my strong sorrow, my heart is faint in me.

„Durerea mea nu are leac! Inima îmi este sleită în mine!

19 B ehold the voice of the cry of the daughter of my people that comes from a far country: Is not the LORD in Zion? Is not her king in her? Why have they provoked me to anger with their graven images and with vanities of a strange god?

Iată, strigătul fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară îndepărtată: «Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este Împăratul lui acolo?»“ „De ce M-au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite, prin idolii lor străini ce nu sunt de nici un folos?“

20 T he harvest is past, the summer is ended, and we are not saved.

„Secerişul a trecut, vara s-a terminat, iar noi tot nu suntem izbăviţi.

21 F or the destruction of the daughter of my people I am devastated; I am in darkness; astonishment has taken hold on me.

Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu; jelesc, iar spaima mă cuprinde.

22 I s there no balm in Gilead; is there no physician there? Why then was there no medicine for the daughter of my people?

Nu este nici un balsam vindecător în Ghilad? Nu este nici un doctor acolo? De ce nu este vindecare pentru rana fiicei poporului meu?