1 W hat shall we say then that Abraham our father, as pertaining to the flesh, hath found?

Şi atunci, ce vom spune că a câştigat strămoşul nostru Avraam?

2 F or if Abraham were justified by works, he hath whereof to glory; but not before God.

Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptăţit prin fapte, atunci are motive de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu!

3 F or what saith the scripture? Abraham believed God, and it was counted unto him for righteousness.

Căci ce spune Scriptura? „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi acest lucru i s-a socotit dreptate.“

4 N ow to him that worketh is the reward not reckoned of grace, but of debt.

Plata unui om care lucrează nu este considerată ca un dar, ci ca un lucru care îi este datorat,

5 B ut to him that worketh not, but believeth on him that justifieth the ungodly, his faith is counted for righteousness.

însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptăţeşte pe cel neevlavios, credinţa îi este socotită dreptate.

6 E ven as David also describeth the blessedness of the man, unto whom God imputeth righteousness without works,

Tot aşa spune şi David când vorbeşte despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl socoteşte drept fără fapte:

7 S aying, Blessed are they whose iniquities are forgiven, and whose sins are covered.

„Ferice de cei ale căror nelegiuiri sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite!

8 B lessed is the man to whom the Lord will not impute sin.

Ferice de omul căruia Domnul nu-i ţine în seamă vina!“

9 C ometh this blessedness then upon the circumcision only, or upon the uncircumcision also? for we say that faith was reckoned to Abraham for righteousness.

Aşadar, această fericire este doar pentru cei circumcişi sau şi pentru cei necircumcişi? Căci zicem: „Lui Avraam credinţa i-a fost socotită dreptate.“

10 H ow was it then reckoned? when he was in circumcision, or in uncircumcision? Not in circumcision, but in uncircumcision.

Dar în ce împrejurări i-a fost socotită: când era circumcis sau când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis.

11 A nd he received the sign of circumcision, a seal of the righteousness of the faith which he had yet being uncircumcised: that he might be the father of all them that believe, though they be not circumcised; that righteousness might be imputed unto them also:

Apoi a primit semnul circumciziei ca un sigiliu al dreptăţii pe care o primise prin credinţă, pe când era necircumcis, astfel încât el să poată fi atât tatăl tuturor celor ce cred fără să fie circumcişi, pentru ca să li se socotească şi lor dreptatea aceasta,

12 A nd the father of circumcision to them who are not of the circumcision only, but who also walk in the steps of that faith of our father Abraham, which he had being yet uncircumcised.

cât şi tatăl celor circumcişi care nu doar că sunt circumcişi, dar urmează şi exemplul credinţei pe care a avut-o strămoşul nostru Avraam înainte de a fi circumcis.

13 F or the promise, that he should be the heir of the world, was not to Abraham, or to his seed, through the law, but through the righteousness of faith.

Avraam sau sămânţa lui au primit promisiunea că vor moşteni lumea nu prin Lege, ci prin dreptatea care vine prin credinţă.

14 F or if they which are of the law be heirs, faith is made void, and the promise made of none effect:

Căci dacă moştenitori ar fi cei ce sunt sub Lege, atunci credinţa n-ar mai însemna nimic, iar promisiunea ar fi fără valoare,

15 B ecause the law worketh wrath: for where no law is, there is no transgression.

întrucât Legea aduce mânie. Unde nu există Lege, nu există nici abatere.

16 T herefore it is of faith, that it might be by grace; to the end the promise might be sure to all the seed; not to that only which is of the law, but to that also which is of the faith of Abraham; who is the father of us all,

De aceea este prin credinţă: ca să poată fi prin har, aşa încât promisiunea să fie valabilă pentru toţi urmaşii, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci şi pentru cei ce au credinţa lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor,

17 ( As it is written, I have made thee a father of many nations,) before him whom he believed, even God, who quickeneth the dead, and calleth those things which be not as though they were.

aşa cum este scris: „Te-am făcut tatăl multor neamuri.“ El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în Care a crezut, Care învie morţii şi Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.

18 W ho against hope believed in hope, that he might become the father of many nations, according to that which was spoken, So shall thy seed be.

Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut că va deveni tatăl multor neamuri, potrivit cu ceea ce i-a fost spus: „Atât de numeroşi vor fi urmaşii tăi!“

19 A nd being not weak in faith, he considered not his own body now dead, when he was about an hundred years old, neither yet the deadness of Sarah's womb:

Şi el n-a slăbit în credinţă când a observat că trupul său era aproape de moarte – avea aproape o sută de ani – şi că pântecele Sarei era mort.

20 H e staggered not at the promise of God through unbelief; but was strong in faith, giving glory to God;

El n-a pus la îndoială promisiunea lui Dumnezeu, ci a fost întărit prin credinţă, slăvindu-L pe Dumnezeu

21 A nd being fully persuaded that, what he had promised, he was able also to perform.

şi fiind sigur că Dumnezeu poate să facă ceea ce a promis.

22 A nd therefore it was imputed to him for righteousness.

De aceea credinţa i-a fost socotită dreptate.

23 N ow it was not written for his sake alone, that it was imputed to him;

Acum, „i-a fost socotită“ n-a fost scris doar pentru el,

24 B ut for us also, to whom it shall be imputed, if we believe on him that raised up Jesus our Lord from the dead;

ci şi pentru noi, cărora urmează să ne fie socotită, nouă, care credem în Cel Ce L-a înviat dintre cei morţi pe Isus, Domnul nostru,

25 W ho was delivered for our offences, and was raised again for our justification.

Care a fost dat pentru păcatele noastre şi Care a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră.