1 I say the truth in Christ, I lie not, my conscience bearing witness with me in the Holy Spirit,

Spun adevărul în Cristos, nu mint: conştiinţa mea, prin Duhul Sfânt, îmi este martoră

2 t hat I have great sorrow and unceasing pain in my heart.

că am o mare întristare şi o durere permanentă în inimă,

3 F or I could wish that I myself were anathema from Christ for my brethren's sake, my kinsmen according to the flesh:

întrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup

4 w ho are Israelites; whose is the adoption, and the glory, and the covenants, and the giving of the law, and the service of God, and the promises;

şi anume israeliţii! Ale lor sunt înfierea, slava, legămintele, darea Legii, închinarea şi promisiunile.

5 w hose are the fathers, and of whom is Christ as concerning the flesh, who is over all, God blessed for ever. Amen.

Ai lor sunt patriarhii şi din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.

6 B ut it is not as though the word of God hath come to nought. For they are not all Israel, that are of Israel:

Dar aceasta nu înseamnă că a fost fără efect Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că nu toţi care sunt din Israel sunt Israel.

7 n either, because they are Abraham's seed, are they all children: but, In Isaac shall thy seed be called.

Şi deşi sunt sămânţa lui Avraam nu toţi sunt copiii săi, ci, aşa cum este scris: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa ta.“

8 T hat is, it is not the children of the flesh that are children of God; but the children of the promise are reckoned for a seed.

Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviţi ca sămânţă.

9 F or this is a word of promise, According to this season will I come, and Sarah shall have a son.

Căci iată care a fost cuvântul promisiunii: „La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.“

10 A nd not only so; but Rebecca also having conceived by one, even by our father Isaac--

Ba mai mult, Rebeca a rămas însărcinată de la un singur om, strămoşul nostru Isaac.

11 f or the children being not yet born, neither having done anything good or bad, that the purpose of God according to election might stand, not of works, but of him that calleth,

Şi chiar înainte ca cei doi gemeni să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă, –

12 i t was said unto her, The elder shall serve the younger.

i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“

13 E ven as it is written, Jacob I loved, but Esau I hated.

Aşa cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.“

14 W hat shall we say then? Is there unrighteousness with God? God forbid.

Deci ce vom spune: nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În nici un caz!

15 F or he saith to Moses, I will have mercy on whom I have mercy, and I will have compassion on whom I have compassion.

Căci lui Moise i-a spus: „Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă.“

16 S o then it is not of him that willeth, nor of him that runneth, but of God that hath mercy.

Deci nu este ceva care ţine de cel care doreşte sau de cel care se străduieşte, ci ţine de Dumnezeu, Care arată îndurare,

17 F or the scripture saith unto Pharaoh, For this very purpose did I raise thee up, that I might show in thee my power, and that my name might be published abroad in all the earth.

pentru că, în Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Faraon: „Te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“

18 S o then he hath mercy on whom he will, and whom he will be hardeneth.

Astfel, El are milă de cine doreşte şi împietreşte pe cine doreşte.

19 T hou wilt say then unto me, Why doth he still find fault? For who withstandeth his will?

Mă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“

20 N ay but, O man, who art thou that repliest against God? Shall the thing formed say to him that formed it, Why didst thou make me thus?

Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“?

21 O r hath not the potter a right over the clay, from the same lump to make one part a vessel unto honor, and another unto dishonor?

Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită?

22 W hat if God, willing to show his wrath, and to make his power known, endured with much longsuffering vessels of wrath fitted unto destruction:

Şi ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere?

23 a nd that he might make known the riches of his glory upon vessels of mercy, which he afore prepared unto glory,

Şi ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă,

24 e ven us, whom he also called, not from the Jews only, but also from the Gentiles?

incluzându -ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri?

25 A s he saith also in Hosea, I will call that my people, which was not my people; And her beloved, that was not beloved.

Aşa cum spune în Osea: „Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu», şi pe cea care nu era iubită, o voi numi «Iubită».

26 A nd it shall be, that in the place where it was said unto them, Ye are not my people, There shall they be called sons of the living God.

Şi în locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteţi poporul Meu!», acolo vor fi numiţi «Fii ai Dumnezeului celui Viu».“

27 A nd Isaiah crieth concerning Israel, If the number of the children of Israel be as the sand of the sea, it is the remnant that shall be saved:

Iar Isaia strigă despre Israel: „Chiar dacă numărul israeliţilor ar fi ca nisipul mării, totuşi numai rămăşiţa va fi mântuită,

28 f or the Lord will execute his word upon the earth, finishing it and cutting it short.

căci Domnul va duce la îndeplinire repede şi pe deplin sentinţa hotărâtă asupra pământului.“

29 A nd, as Isaiah hath said before, Except the Lord of Sabaoth had left us a seed, We had become as Sodom, and had been made like unto Gomorrah.

Aşa cum a prezis Isaia: „Dacă Domnul Oştirilor nu ne-ar fi lăsat câţiva urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.“ Necredinţa lui Israel

30 W hat shall we say then? That the Gentiles, who followed not after righteousness, attained to righteousness, even the righteousness which is of faith:

Şi atunci ce vom spune? Neamurile, care n-au urmărit dreptatea, totuşi au primit-o, – şi anume o dreptate care este prin credinţă –,

31 b ut Israel, following after a law of righteousness, did not arrive at that law.

însă Israel, care urmărea dreptatea printr-o Lege, n-a reuşit s-o obţină.

32 W herefore? Because they sought it not by faith, but as it were by works. They stumbled at the stone of stumbling;

De ce n-a reuşit? Pentru că ei n-au urmărit acest lucru prin credinţă, ci, ca şi cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s-au împiedicat de Piatra de poticnire,

33 e ven as it is written, Behold, I lay in Zion a stone of stumbling and a rock of offence: And he that believeth on him shall not be put to shame.

aşa cum este scris: „Iată, pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere! Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“