1 I am telling the truth in Christ, I am not lying, my conscience testifies with me in the Holy Spirit,

Spun adevărul în Cristos, nu mint: conştiinţa mea, prin Duhul Sfânt, îmi este martoră

2 t hat I have great sorrow and unceasing grief in my heart.

că am o mare întristare şi o durere permanentă în inimă,

3 F or I could wish that I myself were accursed, separated from Christ for the sake of my brethren, my kinsmen according to the flesh,

întrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup

4 w ho are Israelites, to whom belongs the adoption as sons, and the glory and the covenants and the giving of the Law and the temple service and the promises,

şi anume israeliţii! Ale lor sunt înfierea, slava, legămintele, darea Legii, închinarea şi promisiunile.

5 w hose are the fathers, and from whom is the Christ according to the flesh, who is over all, God blessed forever. Amen.

Ai lor sunt patriarhii şi din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.

6 B ut it is not as though the word of God has failed. For they are not all Israel who are descended from Israel;

Dar aceasta nu înseamnă că a fost fără efect Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că nu toţi care sunt din Israel sunt Israel.

7 n or are they all children because they are Abraham’s descendants, but: “ through Isaac your descendants will be named.”

Şi deşi sunt sămânţa lui Avraam nu toţi sunt copiii săi, ci, aşa cum este scris: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa ta.“

8 T hat is, it is not the children of the flesh who are children of God, but the children of the promise are regarded as descendants.

Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviţi ca sămânţă.

9 F or this is the word of promise: “ At this time I will come, and Sarah shall have a son.”

Căci iată care a fost cuvântul promisiunii: „La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.“

10 A nd not only this, but there was Rebekah also, when she had conceived twins by one man, our father Isaac;

Ba mai mult, Rebeca a rămas însărcinată de la un singur om, strămoşul nostru Isaac.

11 f or though the twins were not yet born and had not done anything good or bad, so that God’s purpose according to His choice would stand, not because of works but because of Him who calls,

Şi chiar înainte ca cei doi gemeni să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă, –

12 i t was said to her, “ The older will serve the younger.”

i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“

13 J ust as it is written, “ Jacob I loved, but Esau I hated.”

Aşa cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.“

14 W hat shall we say then? There is no injustice with God, is there? May it never be!

Deci ce vom spune: nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În nici un caz!

15 F or He says to Moses, “ I will have mercy on whom I have mercy, and I will have compassion on whom I have compassion.”

Căci lui Moise i-a spus: „Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă.“

16 S o then it does not depend on the man who wills or the man who runs, but on God who has mercy.

Deci nu este ceva care ţine de cel care doreşte sau de cel care se străduieşte, ci ţine de Dumnezeu, Care arată îndurare,

17 F or the Scripture says to Pharaoh, “ For this very purpose I raised you up, to demonstrate My power in you, and that My name might be proclaimed throughout the whole earth.”

pentru că, în Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Faraon: „Te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“

18 S o then He has mercy on whom He desires, and He hardens whom He desires.

Astfel, El are milă de cine doreşte şi împietreşte pe cine doreşte.

19 Y ou will say to me then, “ Why does He still find fault? For who resists His will?”

Mă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“

20 O n the contrary, who are you, O man, who answers back to God? The thing molded will not say to the molder, “Why did you make me like this,” will it?

Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“?

21 O r does not the potter have a right over the clay, to make from the same lump one vessel for honorable use and another for common use?

Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită?

22 W hat if God, although willing to demonstrate His wrath and to make His power known, endured with much patience vessels of wrath prepared for destruction?

Şi ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere?

23 A nd He did so to make known the riches of His glory upon vessels of mercy, which He prepared beforehand for glory,

Şi ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă,

24 e ven us, whom He also called, not from among Jews only, but also from among Gentiles.

incluzându -ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri?

25 A s He says also in Hosea, “ I will call those who were not My people, ‘My people,’ And her who was not beloved, ‘beloved.’”

Aşa cum spune în Osea: „Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu», şi pe cea care nu era iubită, o voi numi «Iubită».

26 “ And it shall be that in the place where it was said to them, ‘you are not My people,’ There they shall be called sons of the living God.”

Şi în locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteţi poporul Meu!», acolo vor fi numiţi «Fii ai Dumnezeului celui Viu».“

27 I saiah cries out concerning Israel, “ Though the number of the sons of Israel be like the sand of the sea, it is the remnant that will be saved;

Iar Isaia strigă despre Israel: „Chiar dacă numărul israeliţilor ar fi ca nisipul mării, totuşi numai rămăşiţa va fi mântuită,

28 f or the Lord will execute His word on the earth, thoroughly and quickly.”

căci Domnul va duce la îndeplinire repede şi pe deplin sentinţa hotărâtă asupra pământului.“

29 A nd just as Isaiah foretold, “ Unless the Lord of Sabaoth had left to us a posterity, We would have become like Sodom, and would have resembled Gomorrah.”

Aşa cum a prezis Isaia: „Dacă Domnul Oştirilor nu ne-ar fi lăsat câţiva urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.“ Necredinţa lui Israel

30 W hat shall we say then? That Gentiles, who did not pursue righteousness, attained righteousness, even the righteousness which is by faith;

Şi atunci ce vom spune? Neamurile, care n-au urmărit dreptatea, totuşi au primit-o, – şi anume o dreptate care este prin credinţă –,

31 b ut Israel, pursuing a law of righteousness, did not arrive at that law.

însă Israel, care urmărea dreptatea printr-o Lege, n-a reuşit s-o obţină.

32 W hy? Because they did not pursue it by faith, but as though it were by works. They stumbled over the stumbling stone,

De ce n-a reuşit? Pentru că ei n-au urmărit acest lucru prin credinţă, ci, ca şi cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s-au împiedicat de Piatra de poticnire,

33 j ust as it is written, “ Behold, I lay in Zion a stone of stumbling and a rock of offense, And he who believes in Him will not be disappointed.”

aşa cum este scris: „Iată, pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere! Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“