1 E l hombre nacido de mujer, corto de días, y harto de sinsabores;

Omul născut din femeie are zile puţine, dar pline de necaz.

2 q ue sale como una flor abierta y es cortado; y huye como la sombra, y no permanece.

Răsare ca o floare şi se usucă; fuge ca o umbră şi nu se mai vede.

3 ¿ Y sobre éste abres tus ojos, y me traes a juicio contigo?

Ai Tu ochii aţintiţi asupra unui astfel de om? Îl chemi Tu la judecată cu Tine?

4 ¿ Quién hará limpio de inmundo? Nadie.

Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat? Nimeni!

5 S i sus días están determinados, y el número de sus meses está cerca de ti; tú le pusiste términos, de los cuales no pasará.

Zilele omului sunt hotărâte. Tu cunoşti numărul lunilor lui şi i-ai pus hotare pe care nu le poate trece.

6 S i tú lo dejares, él dejará de ser; entre tanto deseará, como el jornalero, su día.

Aşa că nu te mai uita la el şi lasă-l singur să se bucure ca un lucrător de ziua lui.

7 P orque si el árbol fuere cortado, aún queda de él esperanza; retoñará aún, y sus renuevos no faltarán.

Pentru un copac tot mai este nădejde: dacă este tăiat, el va răsări din nou şi lăstarii lui nu încetează să reapară.

8 S i se envejeciere en la tierra su raíz, y su tronco fuere muerto en el polvo,

Deşi rădăcina îi îmbătrâneşte în pământ şi-i piere trunchiul în ţărână,

9 a l olor del agua reverdecerá, y hará copa como nueva planta.

la mireasma apei va înmuguri şi va da ramuri ca o plantă.

10 M as cuando el hombre muera, y sea cortado; y perezca el hombre, ¿adónde estará él?

Fiinţa umană, însă, când moare, îşi pierde toată vlaga; omul, după ce îşi dă ultima suflare, nu mai este.

11 L as aguas del mar se fueron, y se agotó el río, se secó.

După cum apele pier din mare, iar râul seacă şi se usucă,

12 A sí el hombre yace, y no se tornará a levantar; hasta que no haya cielo no despertarán, ni levantarán de su sueño.

tot aşa omul se culcă şi nu se mai ridică, cât vor fi cerurile nu se mai trezeşte, nici nu se mai scoală din somnul lui.

13 ¡ Oh quién me diera que me escondieras en el Seol, que me encubrieras hasta apaciguarse tu ira, que me pusieras plazo, y de mí te acordaras!

O! de m-ai ascunde în Locuinţa Morţilor, de m-ai acoperi până Îţi trece mânia şi de mi-ai hotărî o vreme când să-Ţi aminteşti de mine!

14 S i el hombre muriere, ¿por ventura vivirá? Todos los días de mi edad esperaré, hasta que venga mi transformación.

Dacă un om moare, va trăi el din nou? În toate zilele trudei mele, aş aştepta să-mi vină eliberarea.

15 E ntonces llamarás, y yo te responderé, a la obra de tus manos desearás.

Atunci mă vei chema şi-Ţi voi răspunde; vei tânji după lucrarea mâinilor Tale.

16 P ues ahora me cuentas los pasos, y no das dilación a mi pecado.

Atunci îmi vei număra paşii şi nu-mi vei mai ţine în seamă păcatul;

17 T ienes sellada en manojo mi prevaricación, y enmiendas a mi iniquidad.

vei pecetlui fărădelegile mele într-un sac şi-mi vei acoperi nedreptatea.

18 Y ciertamente el monte que cae se deshace, y las peñas son traspasadas de su lugar;

Dar aşa cum munţii cad şi se surpă, iar stânca e mutată din locul ei

19 l as piedras son quebrantadas con el agua impetuosa, que se lleva el polvo de la tierra, de tal manera haces perder al hombre la esperanza.

şi aşa cum apa sapă în piatră, iar torenţii spală pământul, tot aşa distrugi Tu nădejdea omului.

20 P ara siempre serás más fuerte que él, y él se va; demudarás su rostro, y lo enviarás.

Îl învingi pentru totdeauna şi el se duce; îi schimbi înfăţişarea şi apoi îl izgoneşti.

21 S us hijos serán honrados, y él no lo sabrá; o serán afligidos, y no entenderá de ellos.

Dacă fiii lui sunt onoraţi, el nu ştie, dacă sunt înjosiţi, el nu vede.

22 M as mientras su carne estuviere sobre él se dolerá, y su alma se entristecerá en él.

El simte doar durerea trupului său şi suferă doar pentru sine.“