1 » Todos los que nacemos de una mujer vivimos muy poco y sufrimos demasiado.

Omul născut din femeie are zile puţine, dar pline de necaz.

2 S omos como las flores: al cortarlas se marchitan; somos como sombras: efímeras y pasajeras.

Răsare ca o floare şi se usucă; fuge ca o umbră şi nu se mai vede.

3 ¿ Y sobre alguien así pones los ojos? ¿Y con alguien así entras en juicio?

Ai Tu ochii aţintiţi asupra unui astfel de om? Îl chemi Tu la judecată cu Tine?

4 ¿ Acaso la impureza puede purificarse? ¡Eso es algo que nadie puede lograr!

Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat? Nimeni!

5 L os días del hombre ya están contados; tú has decidido ya cuántos meses vivirá; su vida tiene un límite que no puede traspasar.

Zilele omului sunt hotărâte. Tu cunoşti numărul lunilor lui şi i-ai pus hotare pe care nu le poate trece.

6 ¡ Deja de mirarlo! ¡Déjalo tranquilo! ¡Deja que goce de la vida antes de morir!

Aşa că nu te mai uita la el şi lasă-l singur să se bucure ca un lucrător de ziua lui.

7 » Al árbol cortado, le quedan raíces; y vuelve a retoñar, y no le faltan renuevos.

Pentru un copac tot mai este nădejde: dacă este tăiat, el va răsări din nou şi lăstarii lui nu încetează să reapară.

8 T al vez con el paso del tiempo envejezca su raíz, y su tronco llegue a morir en el polvo,

Deşi rădăcina îi îmbătrâneşte în pământ şi-i piere trunchiul în ţărână,

9 p ero al sentir el agua, cobra vida, y crece y echa nuevo follaje.

la mireasma apei va înmuguri şi va da ramuri ca o plantă.

10 P ero si el hombre muere, termina su vida; si el hombre perece, ¿a dónde va a parar?

Fiinţa umană, însă, când moare, îşi pierde toată vlaga; omul, după ce îşi dă ultima suflare, nu mai este.

11 ¡ Se evapora, como el agua del mar! ¡Desaparece, como el agua de un río seco!

După cum apele pier din mare, iar râul seacă şi se usucă,

12 E l hombre muere y no vuelve a levantarse; ¡mientras el cielo exista, no se levantará de su sueño!

tot aşa omul se culcă şi nu se mai ridică, cât vor fi cerurile nu se mai trezeşte, nici nu se mai scoală din somnul lui.

13 » Quisiera que me escondieras en el sepulcro, que me ocultaras mientras se aplaca tu enojo, que te fijaras un plazo para acordarte de mí!

O! de m-ai ascunde în Locuinţa Morţilor, de m-ai acoperi până Îţi trece mânia şi de mi-ai hotărî o vreme când să-Ţi aminteşti de mine!

14 C uando el hombre muere, ¿acaso vuelve a vivir? Mientras tenga que cumplir mi servicio obligatorio, esperaré con paciencia a que llegue mi relevo.

Dacă un om moare, va trăi el din nou? În toate zilele trudei mele, aş aştepta să-mi vină eliberarea.

15 C uando tú me llames, yo te responderé; y te deleitarás en la obra de tus manos.

Atunci mă vei chema şi-Ţi voi răspunde; vei tânji după lucrarea mâinilor Tale.

16 D ejarás entonces de vigilar todos mis pasos, y dejarás también de contar todos mis pecados,

Atunci îmi vei număra paşii şi nu-mi vei mai ţine în seamă păcatul;

17 e charás en un saco y guardarás todas mis locuras, y cubrirás por completo mis injusticias.

vei pecetlui fărădelegile mele într-un sac şi-mi vei acoperi nedreptatea.

18 » El monte que se desgaja, no vuelve a levantarse; ruedan sus peñas y cambian de lugar;

Dar aşa cum munţii cad şi se surpă, iar stânca e mutată din locul ei

19 e l ímpetu del agua desgasta las piedras, el aluvión arrastra el polvo de la tierra, y tú pones fin a nuestras esperanzas.

şi aşa cum apa sapă în piatră, iar torenţii spală pământul, tot aşa distrugi Tu nădejdea omului.

20 N os apabullas, y desaparecemos; nos avasallas, y entonces nos despides.

Îl învingi pentru totdeauna şi el se duce; îi schimbi înfăţişarea şi apoi îl izgoneşti.

21 S i nuestros hijos llegan a triunfar, no lo sabremos; tampoco llegaremos a saber si caen en la deshonra.

Dacă fiii lui sunt onoraţi, el nu ştie, dacă sunt înjosiţi, el nu vede.

22 S olamente sabremos de nuestros sufrimientos, y cargaremos con nuestra propia tristeza.»

El simte doar durerea trupului său şi suferă doar pentru sine.“