1 O igan la palabra que el Señor ha pronunciado contra ustedes, casa de Israel.

„Ascultaţi cuvântul pe care vi-l spune Domnul, casă a lui Israel:

2 A sí ha dicho el Señor: «No sigan las enseñanzas de las naciones, ni tengan temor de las señales del cielo, aun cuando las naciones las teman.

«Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu învăţaţi calea celorlalte neamuri şi nu vă înspăimântaţi de semnele cerurilor, chiar dacă neamurile se înspăimântă de ele.

3 M antienen costumbres que no sirven para nada. Porque en el bosque cortan un árbol, y un artífice le da forma con un buril;

Căci obiceiurile neamurilor sunt deşarte; ei taie un copac din pădure şi mâna meşterului îl lucrează cu dalta.

4 l uego lo adornan con oro y plata, y lo afirman con clavos y martillo para que no se mueva.

Îl împodobesc cu argint şi aur şi îl fixează cu ciocane şi cuie ca astfel să nu se clatine.

5 S e quedan erguidos como una palmera, pero no hablan; ¡y tienen que ser llevados, porque no pueden andar! No tengan temor de ellos, porque no tienen ningún poder, ni para hacer mal ni para hacer bien.»

Asemenea unor sperietori într-un ogor de castraveţi, idolii lor nu pot vorbi; ei sunt purtaţi de alţii, căci nu pot merge. Să nu vă temeţi de ei, căci nu vă pot face nici un rău şi nu sunt în stare să vă facă nici un bine.’»“

6 ¡ Nada hay semejante a ti, Señor! ¡Grande eres tú, y grande tu fama y poder!

„Nici unul nu este ca Tine, Doamne! Tu eşti mare şi Numele Tău este măreţ în putere.

7 ¿ Quién no te temerá, Rey de las naciones? Tú eres digno de ser reverenciado, porque no hay ningún sabio ni rey que pueda compararse a ti.

Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie Ţi se cuvine teama! Căci printre toţi înţelepţii neamurilor şi în toate regatele lor nu este nimeni ca Tine.

8 T odos ellos son tontos y engreídos; de sus dioses de madera sólo aprenden tonterías.

Toţi laolaltă sunt proşti şi nebuni; ştiinţa lor este dată de idoli deşerţi din lemn.

9 D e Tarsis traen planchas de plata, y de Ufaz traen oro refinado; y luego los visten con telas purpúreas. Todo es obra de artífices y fundidores; todo es obra de manos expertas.

Argintul bătut este adus din Tarşiş şi aurul din Ufaz; Ceea ce meşterul şi aurarul au făcut este îmbrăcat apoi în albastru şi purpuriu; toate sunt lucrate de meşteri pricepuţi.

10 P ero el Señor es el Dios verdadero; es el Dios de la vida, ¡el Rey eterno! Cuando se enoja, tiembla la tierra; ¡no hay nación que resista su furor!

Domnul însă este adevăratul Dumnezeu. El este Dumnezeul cel Viu şi Împăratul cel Veşnic. Când El se mânie, pământul se cutremură şi neamurile nu pot suferi indignarea Lui.

11 U stedes, díganles así: «¡Que desaparezcan de la tierra, de lo que está bajo los cielos, los dioses que no hicieron los cielos ni la tierra!»

De aceea, aşa să le vorbiţi: «Aceşti zei, care nu au făcut cerurile şi pământul, vor pieri de pe faţa pământului şi de sub ceruri.»

12 C on su poder, el Señor hizo la tierra; con su saber, puso orden en el mundo; con su sabiduría, extendió los cielos.

El însă a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui şi a întins cerurile prin priceperea Lui.

13 H abla él y se juntan las aguas en los cielos y se levantan las nubes en los confines de la tierra. Con los relámpagos le abre paso a la lluvia, y deja que el viento salga de sus depósitos.

La tunetul Lui urlă apele din ceruri. El înalţă norii de la marginile pământului, trimite fulgerele şi ploaia şi scoate vântul din cămările Lui.

14 L a gente carece de ciencia y de talento. Los fundidores se avergüenzan de los ídolos que funden, porque su obra es una mentira: carece de espíritu.

Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoştinţă; orice aurar rămâne de ruşine cu idolii lui, căci chipurile lui turnate sunt numai minciună şi nu au nici o suflare în ele.

15 E sos ídolos están vacíos; son una obra hueca. Cuando les llegue la hora del castigo, serán destruidos.

Sunt fără nici o valoare, sunt o lucrare de batjocură! Când va veni vremea să fie pedepsiţi, vor pieri.

16 P ero el Dios que es la porción de Jacob, y cuyo nombre es el Señor de los ejércitos, no es así; él es quien ha hecho todo, y el pueblo de Israel es su herencia. Asolamiento de Judá

Dar Partea lui Iacov nu este ca aceştia, căci El este Cel Ce a întocmit totul, iar Israel este seminţia moştenirii Lui – Domnul Oştirilor este Numele Lui.“ Iminenţa exilului

17 T ú, que habitas en un lugar fortificado, recoge de la tierra tus mercaderías.

„Adună-ţi lucrurile din ţară, tu care eşti sub asediu,

18 P orque así ha dicho el Señor: «Esta vez me verás arrojar con una honda a los habitantes del país. Voy a afligirlos, para que lo sientan.»

căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată, de data aceasta îi voi arunca departe pe cei ce locuiesc în ţară; voi aduce suferinţă peste ei ca să poată fi prinşi.»“

19 ¡ Ay de mí! ¡Estoy hecho pedazos! ¡Mi herida no va a sanar! Aunque tengo que admitir que este mal es mío, y tengo que sufrirlo.

„Vai de mine! Sunt zdrobit! Rana mea este fără vindecare! Dar îmi zic: «Aceasta îmi este boala şi trebuie s-o îndur.»

20 M i tienda de campaña está desmantelada; todas las cuerdas están rotas. Mis hijos me abandonaron, y ahora están muertos. ¡Ya no hay nadie que me ayude a levantar mi tienda, ni quien cuelgue mis cortinas!

Cortul meu este distrus; toate funiile îmi sunt rupte. Fiii mei s-au depărtat de la mine şi nu mai sunt; nu a mai rămas nimeni să-mi întindă iarăşi cortul şi să-mi ridice draperiile.

21 A los pastores les falta inteligencia; no buscan al Señor; por eso no prosperan y todo su ganado se ha esparcido.

Păstorii s-au prostit şi nu L-au căutat pe Domnul. De aceea n-au propăşit şi li s-au risipit toate turmele.

22 S e oye un rumor. Ya se aproxima. Del país del norte llega un gran desasosiego, que hará de todas las ciudades de Judá un desierto, una guarida de chacales.

Iată, se aude o veste: un mare cutremur se apropie din ţara de nord, ca să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină de şacali. Rugăciunea lui Ieremia

23 Y o sé bien, Señor, que nadie es dueño de su vida, ni nadie puede por sí mismo ordenar sus pasos.

Ştiu, Doamne, că viaţa unui om nu-i aparţine, nici nu stă în puterea unui om ca atunci când umblă să-şi conducă paşii.

24 ¡ Castígame, Señor, pero hazlo con justicia! ¡No me castigues con tu furor, pues de lo contrario acabarás conmigo!

Disciplinează-mă, Doamne, dar numai cu măsură; nu în mânia Ta, ca nu cumva să mă reduci la nimic.

25 D errama tu enojo sobre los pueblos que no te conocen y sobre las naciones que no invocan tu nombre, porque se devoraron a Jacob; acabaron por completo con él, y dejaron en ruinas su país.

Varsă-Ţi furia asupra neamurilor care nu Te cunosc şi asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău, căci ele l-au mâncat pe Iacov, l-au devorat, i-au pus capăt şi i-au distrus locuinţa.“