1 A scultaţi Cuvîntul pe care vi -l vorbeşte Domnul, casa lui Israel!

„Ascultaţi cuvântul pe care vi-l spune Domnul, casă a lui Israel:

2 A şa vorbeşte Domnul:, Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor, şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentrucă neamurile se tem de ele.

«Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu învăţaţi calea celorlalte neamuri şi nu vă înspăimântaţi de semnele cerurilor, chiar dacă neamurile se înspăimântă de ele.

3 C ăci obiceiurile popoarelor sînt deşerte. Taie un lemn din pădure; mîna meşterului îl lucrează cu securea;

Căci obiceiurile neamurilor sunt deşarte; ei taie un copac din pădure şi mâna meşterului îl lucrează cu dalta.

4 î l împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine.

Îl împodobesc cu argint şi aur şi îl fixează cu ciocane şi cuie ca astfel să nu se clatine.

5 D umnezeii aceştia sînt ca o sperietoare de păsări într'un ogor de castraveţi1 (Sau: ca un stîlp tras la strung), şi nu vorbesc; sînt duşi de alţii, pentrucă nu pot să meargă.``,, Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun rău, şi nu sînt în stare să facă niciun bine.``

Asemenea unor sperietori într-un ogor de castraveţi, idolii lor nu pot vorbi; ei sunt purtaţi de alţii, căci nu pot merge. Să nu vă temeţi de ei, căci nu vă pot face nici un rău şi nu sunt în stare să vă facă nici un bine.’»“

6 N iciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu, şi mare este Numele Tău prin puterea Ta.

„Nici unul nu este ca Tine, Doamne! Tu eşti mare şi Numele Tău este măreţ în putere.

7 C ine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie se cuvine teama; căci între toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine.

Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie Ţi se cuvine teama! Căci printre toţi înţelepţii neamurilor şi în toate regatele lor nu este nimeni ca Tine.

8 T oţi laolaltă, sînt proşti şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decît deşertăciune, e lemn!

Toţi laolaltă sunt proşti şi nebuni; ştiinţa lor este dată de idoli deşerţi din lemn.

9 E i aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur din Ufaz; meşterul şi mîna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sînt de materii văpsite în albastru şi în purpură, toate sînt lucrate de meşteri iscusiţi. -

Argintul bătut este adus din Tarşiş şi aurul din Ufaz; Ceea ce meşterul şi aurarul au făcut este îmbrăcat apoi în albastru şi purpuriu; toate sunt lucrate de meşteri pricepuţi.

10 D ar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat vecinic. Pămîntul tremură de mînia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.``

Domnul însă este adevăratul Dumnezeu. El este Dumnezeul cel Viu şi Împăratul cel Veşnic. Când El se mânie, pământul se cutremură şi neamurile nu pot suferi indignarea Lui.

11 A şa să le vorbiţi:, Dumnezeii, cari n'au făcut nici cerurile, nici pămîntul, vor pieri depe pămînt şi de supt ceruri.

De aceea, aşa să le vorbiţi: «Aceşti zei, care nu au făcut cerurile şi pământul, vor pieri de pe faţa pământului şi de sub ceruri.»

12 D ar El a făcut pămîntul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.

El însă a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui şi a întins cerurile prin priceperea Lui.

13 L a tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii dela marginile pămîntului, dă naştere fulgerelor şi ploii, şi scoate vîntul din cămările Lui.

La tunetul Lui urlă apele din ceruri. El înalţă norii de la marginile pământului, trimite fulgerele şi ploaia şi scoate vântul din cămările Lui.

14 A tunci se arată omul cît este de prost cu ştiinţa lui, şi orice argintar rămîne de ruşine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sînt decît minciună, şi nu este nicio suflare în ei;

Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoştinţă; orice aurar rămâne de ruşine cu idolii lui, căci chipurile lui turnate sunt numai minciună şi nu au nici o suflare în ele.

15 s înt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri, cînd va veni pedeapsa.

Sunt fără nici o valoare, sunt o lucrare de batjocură! Când va veni vremea să fie pedepsiţi, vor pieri.

16 D ar Cel ce este partea lui Iacov, nu este ca ei; căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este Numele Lui.``

Dar Partea lui Iacov nu este ca aceştia, căci El este Cel Ce a întocmit totul, iar Israel este seminţia moştenirii Lui – Domnul Oştirilor este Numele Lui.“ Iminenţa exilului

17 I a din ţară legătura cu ce este al tău, tu, care eşti în strîmtorare!``

„Adună-ţi lucrurile din ţară, tu care eşti sub asediu,

18 C ăci aşa vorbeşte Domnul:, Iată, de data aceasta, voi arunca departe pe locuitorii ţării. Îi voi strînge de aproape, ca să simtă.`` -

căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată, de data aceasta îi voi arunca departe pe cei ce locuiesc în ţară; voi aduce suferinţă peste ei ca să poată fi prinşi.»“

19 V ai de mine! Sînt zdrobită! Mă doare rana!``,, Dar eu zic:, O nenorocire a dat peste mine şi o voi suferi!

„Vai de mine! Sunt zdrobit! Rana mea este fără vindecare! Dar îmi zic: «Aceasta îmi este boala şi trebuie s-o îndur.»

20 C ortul îmi este dărîmat, toate funiile îmi sînt rupte, fiii mei m'au părăsit, nu mai sînt; n'am pe nimeni, care să-mi întindă cortul din nou, sau să-mi ridice pînzele!

Cortul meu este distrus; toate funiile îmi sunt rupte. Fiii mei s-au depărtat de la mine şi nu mai sunt; nu a mai rămas nimeni să-mi întindă iarăşi cortul şi să-mi ridice draperiile.

21 P ăstorii s'au prostit, n'au căutat pe Domnul; pentru aceea n'au propăşit, şi li se risipesc toate turmele.

Păstorii s-au prostit şi nu L-au căutat pe Domnul. De aceea n-au propăşit şi li s-au risipit toate turmele.

22 I ată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte să prefacă cetăţile lui Iuda într'un pustiu, într'o vizuină de şacali. -

Iată, se aude o veste: un mare cutremur se apropie din ţara de nord, ca să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină de şacali. Rugăciunea lui Ieremia

23 D oamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, cînd umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă.

Ştiu, Doamne, că viaţa unui om nu-i aparţine, nici nu stă în puterea unui om ca atunci când umblă să-şi conducă paşii.

24 P edepseşte-mă, Doamne, dar cu măsură, şi nu în mînia Ta, ca să nu mă nimiceşti!

Disciplinează-mă, Doamne, dar numai cu măsură; nu în mânia Ta, ca nu cumva să mă reduci la nimic.

25 V arsă-Ţi urgia peste neamurile cari nu Te cunosc, şi peste popoarele cari nu cheamă Numele Tău! Căci mănîncă pe Iacov, îl înghit, îl topesc, şi -i pustiesc locuinţa.``

Varsă-Ţi furia asupra neamurilor care nu Te cunosc şi asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău, căci ele l-au mâncat pe Iacov, l-au devorat, i-au pus capăt şi i-au distrus locuinţa.“