1 A u ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul Gadarenilor.

Au ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gherasenilor.

2 C înd a ieşit Isus din corabie, L -a întîmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpînit de un duh necurat.

Când a coborât Isus din barcă, L-a întâlnit imediat un om care ieşea din morminte şi care era stăpânit de un duh necurat.

3 O mul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să -l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.

Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat nici chiar cu un lanţ.

4 C ăci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mîni, dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obezile, şi nimeni nu -l putea domoli.

Fusese de multe ori legat cu lanţuri şi cu cătuşe, dar rupsese lanţurile şi sfărâmase cătuşele şi nimeni nu-l putea stăpâni.

5 T otdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipînd şi tăindu-se cu pietre.

Toată noaptea şi toată ziua era prin morminte sau prin munţi, urlând şi tăindu-se cu pietre.

6 C înd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s'a închinat,

Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat

7 ş i a strigat cu glas tare:,, Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!``

şi a strigat cu glas tare: – Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui!

8 C ăci Isus îi zicea:,, Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!``

Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din acest om!“

9 C are-ţi este numele?`` l -a întrebat Isus.,, Numele meu este, Legiune,` a răspuns el,,, pentrucă sîntem mulţi.``

Isus l-a întrebat: – Care-ţi este numele? – Numele meu este „Legiune“, pentru că suntem mulţi, I-a răspuns el.

10 Ş i Îl ruga stăruitor să nu -i trimeată afară din ţinutul acela.

Şi Îl ruga mult pe Isus să nu-l trimită afară din ţinutul acela.

11 A colo, lîngă munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau.

Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau.

12 Ş i dracii L-au rugat, şi au zis:,, Trimete-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.``

Duhurile necurate L-au rugat pe Isus: – Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!

13 I sus le -a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s'a repezit de pe rîpă în mare: erau aproape două mii, şi s'au înecat în mare.

Şi El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieşit din om şi au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci, s-a repezit pe râpă în jos, în mare, şi s-a înecat în mare.

14 P orcarii au fugit, şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s'a întîmplat.

Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi în cătune. Şi oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat.

15 A u venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezînd jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s'au spăimîntat.

Când au ajuns la Isus şi l-au văzut pe cel care fusese demoniac şi avusese în el legiunea de duhuri necurate, stând jos, îmbrăcat şi cu mintea întreagă, s-au înspăimântat.

16 C ei ce văzuseră cele întîmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.

Cei ce văzuseră ce s-a întâmplat cu cel demoniac şi cu porcii le-au povestit totul.

17 A tunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.

Atunci ei au început să-L roage pe Isus să plece din regiunea lor.

18 P e cînd Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să -l lase să rămînă cu El.

În timp ce Isus se suia în barcă, cel ce fusese demoniac Îl ruga să-l lase să rămână cu El,

19 I sus nu i -a dat voie, ci i -a zis:,, Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi -a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine.``

dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, şi povesteşte-le cât de mult a făcut Domnul pentru tine şi cum a avut milă de tine!“

20 E l a plecat, şi a început să vestească prin Decapole tot ce -i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.

El a plecat şi a început să vestească prin Decapolis cât de mult făcuse Isus pentru el. Şi toţi se minunau. Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe

21 D upă ce a trecut Isus iarăş de cealaltă parte, cu corabia, s'a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lîngă mare.

Isus a traversat iarăşi marea (cu barca). Apoi, în timp ce era pe malul mării, s-a adunat la El o mare mulţime de oameni.

22 A tunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L -a văzut, fruntaşul s'a aruncat la picioarele Lui,

A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L-a văzut, a căzut la picioarele Lui

23 ş i I -a făcut următoarea rugăminte stăruitoare:,, Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mînile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.``

şi L-a rugat fierbinte: „Fetiţa mea este pe moarte. Vino şi pune-Ţi mâinile peste ea ca să fie vindecată şi să trăiască!“

24 I sus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi -L îmbulzea.

Isus a plecat împreună cu el. O mare mulţime de oameni Îl urma şi se îmbulzea în El.

25 Ş i era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge.

Acolo era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge.

26 E a suferise mult dela mulţi doftori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nici o uşurare; ba încă îi era mai rău.

Ea îndurase multe din partea multor doctori şi cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău.

27 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime, şi s'a atins de haina Lui.

Auzind despre Isus, a venit în mulţime, prin spate, şi s-a atins de haina Lui.

28 C ăci îşi zicea ea:,, Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.``

Căci îşi zicea: „Dacă aş putea să mă ating măcar de haina Lui, voi fi vindecată!“

29 Ş i îndată, a secat izvorul sîngelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s'a tămăduit de boală.

Imediat izvorul sângelui ei a secat şi ea a simţit în trup că fusese vindecată de boala ei.

30 I sus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcîndu-Se spre mulţime, a zis:,, Cine s'a atins de hainele Mele?``

Isus şi-a dat seama imediat că din El ieşise o putere şi, întorcându-Se spre mulţime, a întrebat: – Cine s-a atins de hainele Mele?

31 U cenicii I-au zis:,, Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi mai zici:,, Cine s'a atins de Mine?``

Ucenicii I-au zis: – Vezi că mulţimea se îmbulzeşte în Tine şi mai întrebi: „Cine M-a atins?“

32 E l se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.

El însă se uita de jur-împrejur ca s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.

33 F emeea, înfricoşată şi tremurînd, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s'a aruncat la picioarele Lui, şi I -a spus tot adevărul.

Atunci femeia, ştiind ce i se întâmplase, a venit înfricoşată şi tremurând, şi a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul.

34 D ar Isus i -a zis:,, Fiică, credinţa ta te -a mîntuit; du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta.``

Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat! Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta!“

35 P e cînd vorbea El încă, iată că vin nişte oameni dela fruntaşul sinagogii, cari -i spun:,, Fiica ta a murit; pentruce mai superi pe Învăţătorul?``

În timp ce El vorbea, au venit câţiva din casa conducătorului sinagogii şi i-au zis acestuia: „Fiica ta este moartă. De ce-L mai deranjezi pe Învăţător?“

36 D ar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii:,, Nu te teme, crede numai!``

Însă Isus, fără să ia în seamă cuvintele lor, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme! Crede doar!“

37 Ş i n'a îngăduit nimănui să -L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.

N-a dat voie nimănui să-L însoţească în afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.

38 A u ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii cari plîngeau şi se tînguiau mult.

Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii, Isus a văzut acolo multă larmă şi pe cei ce plângeau şi boceau zgomotos.

39 A intrat înlăuntru, şi le -a zis:,, Pentruce faceţi atîta zarvă, şi pentruce plîngeţi? Copila n'a murit, ci doarme.``

El a intrat şi le-a zis: „De ce faceţi atâta larmă şi plângeţi? Copilul nu este mort, ci doarme!“

40 E i îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i -a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce -L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.

Ei însă râdeau de El. Isus i-a scos pe toţi afară, i-a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia şi pe cei ce erau cu El şi a intrat acolo unde era copilul.

41 A apucat -o de mînă, şi i -a zis:,, Talita cumi``, care, tîlmăcit, însemnează:,, Fetiţo, scoală-te, îţi zic!``

A apucat copilul de mână şi i-a zis: „ Talita kum!“, care tradus înseamnă: „Fetiţo, ţie îţi zic, scoală-te!“

42 Î ndată fetiţa s'a sculat, şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.

Fetiţa s-a ridicat imediat şi a început să meargă; ea era în vârstă de doisprezece ani. Atunci ei au înmărmurit de tot.

43 I sus le -a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mîncare fetiţei.

Isus le-a poruncit insistent ca nimeni să nu ştie despre aceasta şi le-a spus să-i dea fetiţei ceva să mănânce.