1 D upăce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.

După ce am fost scăpaţi din primejdie, am aflat că insula se numea Malta.

2 B arbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obicinuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care -l aprinseseră din pricină că ploua, şi se lăsase un frig mare.

Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită; au aprins un foc, din pricină că începuse să cadă ploaia şi din pricina frigului, şi ne-au primit alături de ei pe toţi.

3 P avel strînsese o grămadă de mărăcini, şi -i pusese pe foc; o năpîrcă a ieşit afară din pricina căldurii, şi s'a lipit de mîna lui.

Pavel a adunat o grămadă de mărăcini şi, în timp ce le punea pe foc, a ieşit o viperă din cauza căldurii şi i s-a prins de mână.

4 B arbarii, cînd au văzut năpîrca spînzurată de mîna lui, au zis unii către alţii:,, Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci, Dreptatea` nu vrea să -l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.``

Când barbarii au văzut şarpele atârnând de mâna lui, şi-au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta care a fost salvat din mare este un criminal, căci Dreptatea nu-l lasă să trăiască!“

5 P avel a scuturat năpîrca în foc, şi n'a simţit niciun rău.

Pavel însă a scuturat şarpele în foc, fără să sufere nici un rău.

6 O amenii aceia se aşteptau să -l vadă umflîndu-se sau căzînd deodată mort; dar, dupăce au aşteptat mult, şi au văzut că nu i se întîmplă niciun rău, şi-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu.

Ei se aşteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă nimic neobişnuit, şi-au schimbat părerea şi au zis că este un zeu.

7 Î n împrejurimi erau moşiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne -a primit şi ne -a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile.

Aproape de locul acela se aflau nişte ogoare ale fruntaşului insulei, pe care-l chema Publius. El ne-a primit şi ne-a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile.

8 T atăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s'a dus la el, s'a rugat, a pus mînile peste el, şi l -a vindecat.

Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri şi dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-şi mâinile peste el şi l-a vindecat.

9 A tunci au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela, şi au fost vindecaţi.

După ce s-a întâmplat aceasta, ceilalţi de pe insulă care aveau boli, au venit şi ei şi au fost vindecaţi.

10 N i s'a dat mare cinste; şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.``

Ei ne-au cinstit în multe feluri, iar când am fost gata de plecare ne-au pus la dispoziţie lucrurile de care aveam nevoie. Pavel soseşte la Roma

11 D upă o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov şi care purta semnul Dioscurilor.

După trei luni, am plecat pe mare cu o corabie din Alexandria care iernase pe insulă şi care avea emblema Dioscurilor.

12 A m ajuns la Siracusa, şi am rămas acolo trei zile.

Am debarcat în Siracuza, unde am rămas timp de trei zile,

13 D e acolo, am mers înainte pe lîngă coastă, şi am venit la Regio; iar a doua zi, fiindcă sufla vîntul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole,

iar de acolo am plecat mai departe şi am sosit în Regium. După o zi a început să bată un vânt dinspre sud, iar în ziua următoare am ajuns în Puteoli,

14 u nde am dat peste nişte fraţi, cari ne-au rugat să mai rămînem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma.

unde am găsit fraţi şi am fost rugaţi să rămânem cu ei şapte zile. Şi aşa am ajuns în Roma.

15 D in Roma ne-au ieşit înainte, pînă în,, Forul lui Apiu``, şi pînă la,, Cele trei Cîrciumi``, fraţii, cari auziseră despre noi. Cînd i -a văzut Pavel, a mulţămit lui Dumnezeu, şi s'a îmbărbătat.

Când fraţii de acolo au auzit despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forumul lui Apius şi până la „Trei taverne“. Văzându-i, Pavel I-a mulţumit lui Dumnezeu şi a fost încurajat.

16 C înd am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei întemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s'a îngăduit să rămînă într'un loc deosebit cu un ostaş care -l păzea.

Când am intrat în Roma (, centurionul i-a predat pe prizonieri căpitanului gărzilor, iar) lui Pavel i s-a dat voie să locuiască singur, sub paza unui soldat. Pavel predică la Roma

17 D upă trei zile, Pavel a chemat pe mai marii Iudeilor; şi, cînd s'au adunat, le -a zis:,, Fraţilor, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim, şi de acolo am fost dat în mînile Romanilor.

După trei zile, Pavel i-a chemat la el pe fruntaşii iudeilor, iar când aceştia s-au adunat le-a zis: – Bărbaţi, fraţilor, deşi n-am făcut nimic împotriva poporului nostru sau împotriva obiceiurilor strămoşilor noştri, totuşi am fost luat prizonier în Ierusalim şi dat în mâinile romanilor.

18 D upăce m'au supus la cercetare, ei aveau de gînd să-mi dea drumul, pentrucă nu era în mine nici o vină vrednică de moarte.

Aceştia, după ce m-au interogat, voiau să mă elibereze, fiindcă nu era în mine nici o vină pentru care să merit moartea.

19 D ar Iudeii s'au împotrivit, şi am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am dealtfel niciun gînd să pîrăsc neamul meu.

Dar, pentru că iudeii s-au împotrivit, am fost constrâns să fac apel la Cezar, deşi nu aveam de adus nici o acuzaţie împotriva neamului meu.

20 D e aceea, v'am chemat să vă văd, şi să vorbesc cu voi; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ.``

Din acest motiv v-am chemat să vă văd şi să vă vorbesc; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ!

21 E i i-au răspuns:,, Noi n'am primit din Iudea nici o scrisoare cu privire la tine, şi n'a venit aici nici un frate, care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.

Ei i-au răspuns: – Noi n-am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine şi nici unul dintre fraţii care au venit aici n-a anunţat sau n-a vorbit ceva rău despre tine.

22 D ar am vrea să auzim părerea ta, pentrucă ştim că partida aceasta pretutindeni stîrneşte împotrivire.``

Dar am dori să auzim de la tine lucrurile pe care le gândeşti, căci, într-adevăr, ne este cunoscut faptul că pretutindeni se vorbeşte împotriva acestei partide.

23 I -au hotărît o zi, şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le -a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le -a adus dovezi, şi a căutat să -i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă pînă seara.

Aşadar, ei i-au stabilit lui Pavel o zi. Au venit mulţi în locul unde era găzduit, iar el, de dimineaţă până seara, le-a explicat lucrurile, depunând mărturie cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu şi încercând să-i convingă cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât şi din Profeţi.

24 U nii au crezut ce le spunea el, iar alţii n'au crezut.

Unii erau convinşi de cele spuse de el, dar alţii erau necredincioşi.

25 F iindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n'a adăugat decît aceste vorbe:,, Bine a spus Duhul Sfînt prin proorocul Isaia către părinţii voştri,

Fiindcă ei plecau acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel le-a mai zis doar cuvintele acestea: „Bine a vorbit Duhul Sfânt, prin profetul Isaia, strămoşilor noştri,

26 c înd a zis:, Du-te la poporul acesta, şi zi -i:,, Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.

când a zis: «Du-te la cei din poporul acesta şi spune-le: Veţi asculta întruna, dar nu veţi înţelege şi veţi privi mereu, dar nu veţi pricepe!

27 C ăci inima acestui norod s'a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.``

Căci inima celor din acest popor s-a împietrit! Urechile lor aud greu şi ochii li s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine şi să-i vindec!»

28 S ă ştiţi dar că mîntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimeasă Neamurilor, şi o vor asculta.``

Să ştiţi deci că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, şi ele o vor asculta!“

29 C înd a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.

(Când Pavel a zis aceste cuvinte, iudeii au plecat, având o mare dispută între ei.)

30 P avel a rămas doi ani întregi într'o casă, pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi cari veneau să -l vadă,

Pavel a rămas acolo doi ani întregi, într-un loc pe care şi-l închiriase. Şi-i primea pe toţi cei ce veneau la el,

31 p ropovăduia Împărăţia lui Dumnezeu, şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nicio pedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos

predicând Împărăţia lui Dumnezeu şi dând învăţătură despre Domnul Isus Cristos, cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică.