1 I osif a dat următoarea poruncă economului casei lui:,, Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cît vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.

După aceea, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.

2 S ă pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tînăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grîului lui``. Economul a făcut cum îi poruncise Iosif.

Pune cupa mea de argint la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâne.“ Administratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif.

3 D imineaţa, cum s'a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.

Cum s-a făcut dimineaţă, oamenii au fost trimişi cu măgarii lor.

4 D ar abia ieşiseră din cetate, şi nu se depărtaseră deloc de ea, cînd Iosif a zis economului său:,, Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, cînd îi vei ajunge, să le spui:, Pentruce aţi răsplătit binele cu rău?

Ei au ieşit din cetate, dar n-au ajuns prea departe, când Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Scoală-te, urmăreşte-i pe acei oameni, iar când îi vei ajunge, întreabă-i: «De ce aţi răsplătit binele cu rău?

5 D e ce aţi furat paharul din care bea domnul meu, şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v'aţi purtat astfel.``

Nu este aceasta cupa din care bea stăpânul meu şi pe care o foloseşte el pentru ghicire ? Rău lucru aţi făcut.»“

6 E conomul i -a ajuns, şi le -a spus aceste cuvinte.

Când i-a ajuns, administratorul le-a spus aceste cuvinte.

7 E i i-au răspuns:,, Domnule, pentruce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvîrşit o asemenea faptă!

– De ce spune stăpânul nostru aceste cuvinte? i-au răspuns ei. Nici gând ca slujitorii tăi să fi făcut acest lucru!

8 I ată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul, pe care l-am găsit la gura sacilor noştri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?

Noi ţi-am adus înapoi din Canaan argintul pe care-l găsisem la gura sacilor noştri; cum să fi furat argint sau aur din palatul stăpânului tău?

9 S ă moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul, şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru!``

Fie ca acela dintre slujitorii tăi, la care va fi găsită cupa, să moară, iar noi ceilalţi să devenim sclavii stăpânului nostru.

10 E l a zis:,, Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul, să fie robul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi.``

– Fie aşa cum aţi spus, le-a zis el; cel la care va fi găsită cupa va fi sclavul meu, dar voi ceilalţi veţi fi consideraţi nevinovaţi.

11 Î ndată, şi -a pogorît fiecare sacul la pămînt. Fiecare şi -a deschis sacul.

Fiecare şi-a dat repede jos sacul şi l-a deschis.

12 E conomul i -a scotocit, începînd cu cel mai în vîrstă şi sfîrşind cu cel mai tînăr; şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.

El a căutat cupa începând cu cel mai mare şi terminând cu cel mai mic, iar aceasta a fost găsită în sacul lui Beniamin.

13 E i şi-au rupt hainele, şi -a încărcat fiecare măgarul, şi s'au întors în cetate.

Atunci ei şi-au sfâşiat hainele, fiecare şi-a încărcat măgarul şi s-au întors în cetate.

14 I uda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cînd era el încă acolo, şi s'au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.

Iuda şi fraţii săi au intrat în palatul lui Iosif, pe când el era încă acolo şi s-au plecat la pământ înaintea lui.

15 I osif le -a zis:,, Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?``

Iosif i-a întrebat: – Ce înseamnă lucrul acesta pe care l-aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine poate ghici?

16 I uda a răspuns:,, Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim?`` Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi, şi acela la care s'a găsit paharul.``

Iuda i-a răspuns: – Ce putem să-i spunem stăpânului nostru? Ce putem spune? Cum să ne dezvinovăţim? Dumnezeu a descoperit vina slujitorilor tăi; suntem sclavii stăpânului nostru, noi şi cel la care a fost găsită cupa.

17 D ar Iosif a zis:,, Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s'a găsit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.``

Dar el a zis: – Nici gând să fac acest lucru! Doar cel la care a fost găsită cupa va fi sclavul meu, iar voi ceilalţi mergeţi în pace la tatăl vostru.

18 A tunci Iuda s'a apropiat de Iosif, şi a zis:,, Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, şi să nu te mînii pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon.

Atunci Iuda s-a apropiat de el şi i-a zis: – Stăpânul meu, te rog, dă-i voie slujitorului tău să-i spună ceva stăpânului meu şi să nu te mânii pe slujitorul tău, pentru că tu eşti ca Faraon.

19 D omnul meu a întrebat pe robii săi, zicînd:,, Mai trăeşte tatăl vostru, şi mai aveţi vreun frate?``

Stăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii săi, dacă avem tată şi dacă mai avem vreun alt frate.

20 N oi am răspuns domnului meu:,, Avem un tată bătrîn, şi un frate tînăr, copil făcut la bătrîneţa lui; băiatul acesta avea un frate care a murit, şi care era dela aceeaş mamă; el a rămas singur, şi tatăl lui îl iubeşte.``

Noi i-am răspuns stăpânului nostru că avem un tată în vârstă, care mai are un fiu mai tânăr ce i s-a născut la bătrâneţe. Fratele său este mort, doar el a mai rămas dintre copiii mamei sale, iar tatăl său îl iubeşte.

21 T u ai spus robilor tăi:,, Aduceţi -l la mine ca să -l văd cu ochii mei.``

Atunci tu le-ai cerut slujitorilor tăi să-l aducă la tine ca să-l vezi cu ochii tăi.

22 N oi am răspuns domnului meu:,, Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă -l va părăsi, tatăl său are să moară.``

Noi i-am spus stăpânului nostru că băiatul nu poate pleca de lângă tatăl său, pentru că, dacă ar pleca, tatăl său ar muri.

23 T u ai spus robilor tăi:,, Dacă nu se va pogorî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.``

Dar tu le-ai spus slujitorilor tăi: „Dacă fratele nostru mai mic nu vine cu voi, nu-mi veţi mai vedea faţa“.

24 C înd ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.

Când ne-am întors la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele stăpânului nostru.

25 T atăl nostru a zis:,, Duceţi-vă iarăş să ne cumpăraţi ceva merinde.``

Când tatăl nostru ne-a cerut să ne întoarcem şi să mai cumpărăm nişte mâncare,

26 N oi am răspuns:,, Nu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia, de cît dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi.``

noi i-am răspuns: „Nu putem merge decât dacă va veni cu noi şi fratele nostru mai mic, pentru că nu putem să vedem faţa acelui om decât dacă fratele nostru mai mic este cu noi“.

27 R obul tău, tatăl nostru, ne -a zis:,, Voi ştiţi că nevastă-mea mi -a născut doi fii.

Atunci slujitorul tău, tatăl meu, ne-a amintit ceea ce ştiam, şi anume că soţia sa i-a născut doi fii,

28 U nul a ieşit dela mine, şi cred că a fost sfîşiat negreşit de fiare, căci nu l-am mai văzut pînă astăzi.

dintre care unul a plecat şi se crede că a fost sfâşiat de fiare, pentru că nu a mai fost văzut de atunci

29 D acă-mi mai luaţi şi pe acesta, şi i se va întîmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi pogorî bătrîneţele în locuinţa morţilor.``

şi că, dacă i l-am lua şi pe acesta şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îi vom coborî capul încărunţit în Locuinţa Morţilor.

30 A cum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedeslipit sufletul lui,

De aceea, dacă mă voi întoarce la slujitorul tău, tatăl meu, şi băiatul nu va fi cu noi, pentru că el este ataşat de băiat,

31 e l are să moară, cînd va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor pogorî cu durere în locuinţa morţilor bătrîneţele robului tău, tatăl nostru.

va muri când va vedea că băiatul nu este cu noi; iar slujitorii tăi vor coborî cu durere capul încărunţit al slujitorului tău, tatăl nostru, în Locuinţa Morţilor.

32 C ăci robul tău s'a pus chezăş pentru copil, şi a zis tatălui meu:,, Dacă nu -l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.``

Slujitorul tău s-a pus garant la tatăl meu pentru băiat, promiţând că dacă nu i-l voi aduce înapoi, voi fi vinovat înaintea tatălui meu toată viaţa.

33 Î ngăduie, dar, te rog, robului tău să rămînă în locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi.

Astfel dar dă-i voie, te rog, slujitorului tău să rămână ca sclav al stăpânului meu în locul băiatului şi dă-i voie băiatului să se întoarcă cu fraţii săi.

34 C um mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mîhnirea tatălui meu!``

Cum să mă întorc la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea care va veni asupra tatălui meu!