1 I ov a luat cuvîntul şi a zis:

Iov a răspuns:

2 b ine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

„Da, ştiu că aşa e, dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

3 D acă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

Dacă s-ar certa cineva cu El, din o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.

4 A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

El are o inimă înţeleaptă şi o putere mare. Cine I se poate împotrivi şi să reuşească?

5 E l mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.

El mută munţii fără ca aceştia să ştie când îi răstoarnă în mânia Sa.

6 Z guduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

El scutură pământul din locul său şi face ca stâlpii să-i tremure.

7 P orunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

El porunceşte soarelui şi nu mai răsare; El acoperă lumina stelelor.

8 N umai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

El singur întinde cerurile şi calcă pe valurile mării.

9 E l a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

El a făcut Ursul şi Orionul, Pleiadele şi constelaţiile sudului.

10 E l face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

11 I ată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

Iată, El trece pe lângă mine şi nu-L pot vedea, trece şi nu-mi dau seama.

12 D acă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice:,, Ce faci?``

Dacă vrea să ia ceva, cine-L poate opri? Cine-I poate spune: «Ce faci?»

13 D umnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

Dumnezeu nu-Şi întoarce înapoi mânia; chiar şi oştile lui Rahab Îi sunt supuse.

14 Ş i eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

Deci cum pot eu să-I răspund, cum pot să-mi caut cuvintele înaintea Lui?

15 C hiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

Chiar dacă aş fi drept, nu I-aş putea răspunde, nu pot decât să cer îndurare de la Judecătorul meu.

16 Ş i chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

Dacă L-aş chema la judecată şi mi-ar răspunde, n-aş crede că mi-a ascultat glasul.

17 E l, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

El mă zdrobeşte printr-o furtună şi-mi înmulţeşte rănile fără motiv.

18 c are nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

Nu mă lasă să-mi trag suflarea, ci mă umple de amărăciune.

19 S ă alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

Dacă e vorba de putere, El e puternic; dacă e vorba de judecată, cine-L poate convoca la judecată?

20 O ricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

Chiar dacă aş fi drept, gura mea mă va condamna; oricât de nevinovat aş fi, El mă va dovedi vinovat.

21 N evinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

Sunt nevinovat, dar nu mai ţin la mine. Îmi dispreţuiesc viaţa.

22 C e-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

Îmi e tot una, de aceea zic: «El îl nimiceşte şi pe cel nevinovat şi pe cel rău deopotrivă.»

23 Ş i dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

Şi măcar de ar aduce biciul imediat moartea, … dar El râde de durerea celui nevinovat.

24 P ămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

Când o ţară e dată pe mâna celui rău, El acoperă ochii judecătorilor lui. Dacă nu El, atunci cine?

25 Z ilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

Zilele mele sunt mai iuţi decât alergătorul; zboară fără să fi văzut fericirea.

26 t rec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

Trec ca o luntre de papirus pe apă, ca un vultur care se repede asupra prăzii.

27 D acă zic:, Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea, îmi voi schimba înfăţişarea şi voi fi voios!»,

28 s înt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

atunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele, pentru că ştiu că nu mă vei găsi nevinovat.

29 Ş i dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

Dacă tot voi fi condamnat, de ce să mă mai trudesc degeaba?

30 C hiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

Chiar dacă m-aş spăla cu săpun şi mi-aş curăţa mâinile cu leşie,

31 T u tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi şi hainele de mine.

32 C ăci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde şi să putem merge împreună la judecată.

33 N ici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

Şi nu se află nici măcar un mijlocitor între noi, care să-şi pună mâinile peste noi amândoi,

34 S ă-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

ca astfel El să-Şi dea la o parte nuiaua şi să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.

35 A tunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.

Atunci aş vorbi fără să mă mai tem de El, însă nu aşa mi se întâmplă.